Lucruri care dovedesc credinţa mântuitoare [3]

Unii spun, eu vreau să mor în credinţa mea sau  vreau să rămân în credinţa părinţilor mei iar eu am un răspuns pentru ei: eu în locul tău nu aş rămâne într-o aşa-zisă credinţă care mă duce în groapa putreziciunii şi nici nu vreau să rămân în credinţa părinţilor dacă ea mă duce la diavolul şi toţi prietenii lui.

Este stupid şi ridicol să ne scuzăm cu „nu înţeleg” sau „nu le am cu astea” – pentru că Scriptura nu este pentru filozofi (este şi pentru ei) ci pentru toţi oamenii; mi-aş face probleme pentru cei retardaţi dar Dumnezeu poate să se îngrijească şi de ei.

Unii oameni îmbrăţişează flăcările iadului declarând cu alte cuvinte că: suntem proşti domle’ […] am vrea dar „nu dăm cu seama” iar eu refuz să cred asta întrucât oamenii sunt apţi pentru a putea înţelege Evanghelia.

De la dragostea de Dumnezeu şi pocăinţa de păcat ca dovadă a credinţei mântuitoare, voi prezenta azi încă două lucruri care dovedesc că suntem pe calea cea bună sau cum spune românul pe calea cea dreaptă.

3. Adevărata smerenie

Adevărata credinţă manifestă smerenie adevărată. Acest fapt este, în mod evident, subliniat în predica de pe munte. Cei săraci cu duhul; cei
care sunt flămânzi şi însetaţi după neprihănire, acei care, ca şi în Matei 18, sunt precum copiii, smeriţi şi dependenţi; acei care se leapădă de sine şi îşi iau crucea ca să-L urmeze pe Cristos.

Domnul îi primeşte pe acei care vin cu un duh frânt şi plin de pocăinţă. Iacov spunea „El dă har celor smeriţi.” Trebuie să venim aşa cum a făcut-o fiul risipitor.

Adu-ţi aminte ce a spus acesta în Luca 15, versetul 21,cred, „Tată, nu sunt vrednic să mă numeşti fiul tău.” Nu există mândrie în aceste cuvinte. Nu există aroganţa acumulării religioase sau împlinirii spirituale, ci doar smerenie autentică.

4. Dedicare în a-L glorifica pe Dumnezeu

Adevărata credinţă, cea care aduce mântuirea, este dovedită şi de dorinţa de a-L glorifica pe Dumnezeu. Orice am face, fie că mâncăm sau bem, suntem profund preocupaţi de Gloria lui Dumnezeu. Facem ceea ce facem, pentru că vrem să-L glorificăm.

O, bineînţeles, de multe ori eşuăm în a face aceste lucruri, dar viaţa noastră este îndreptată pe această direcţie de a-L iubi pe Dumnezeu, a urî păcatul, către smerenie adevărată şi lepădare de sine şi, cunoscându-ne nevrednicia, să fim în totalitate devotaţi Gloriei lui Dumnezeu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s