Este vorbirea în limbi UN/semn(ul) al botezului cu Duhul Sfânt?

Îmi aduc aminte că încă din vremea când nu era întors la Dumnezeu purtam discuții contradictorii cu câțiva prieteni penticostali despre problema vorbirii în alte limbi (a devenit o problemă).

Fanatici de peste tot susțin că cei care nu au vorbirea în limbi nu sunt botezați cu Duhul Sfânt și prin urmare nu vor fi mântuiți. Ce vor ei să spună este că cine nu vorbește în limbi se va duce în iad. Cred că o aberație care nu merită discutată.

O întrebare pe care o consider totuși relevantă este: este vorbirea în limbi semnul botezului cu Duhul Sfânt? sau o alta asemănătoare: este vorbirea în limbi UN semn al botezului cu Duhul Sfânt?

În acest post nu discut când are loc botezul cu Duhul Sfânt ci dacă la acest botez vorbirea în limbi trebuie să fie neapărat prezentă.

Răspunsul meu e următorul: vorbirea în limbi poate fi un semn al botezului (cel puțin, după ceea ce s-a întâmplat în Fapte; nu vreau să discutăm acum despre cesația acestui dar) cu Duhul Sfânt dar nu cred că este singurul semn din viața cuiva care este botezat cu Duhul Sfânt.

De ce cred asta:

1. Există trei cazuri în care botezul cu Duhul Sfânt a fost urmat de vorbirea în limbi (Fapte 2:4; 10:44 și 19:6) însă nicăieri N.T nu ne învață că acesta este tiparul!

2. Ceea ce Isus ne învață despre botez în Fapte 1:5,8 este că această experiență va aduce putere pentru mărturie în viața creștină și aceasta este esența botezului cu Duhul Sfânt nu darul vorbirii în alte limbi.

3. Cartea Fapte înregistrează alte nouă convertiri dar nicăieri nu menționează a doua experiență cu vorbirea în alte limbi (8:36; 9:17-19; 13:12, 48; 14:1; 16:14; 17:4, 34).

4. Pavel spune în 1 Corinteni 12:30 că nu toți vorbesc în alte limbi. Pavel are în vedere persoana care se simte ostracizată că nu vorbește în alte limbi.

5. Putem spune că cele 3 cazuri în care vorbirea în limbi s-a manifestat a fost cu un scop bine precizat (sunt multe păreri aici) și de aceea acest dar nu trebuie să fie prezent neapărat în fiecare circumstanță al botezului cu Duhul.

6. Vorbirea în limbi este unul dintre darurile duhovnicești (1 Cor 12:10) dar nu este cel mai mare (1 Cor 14:1,5) și Pavel încurajează închinarea care poate fi înțeleasă (1 Cor 14:15,19) nu cea care seamănă confuzia și gelozia.

7. Unii susțin că aceasta a fost prima manifestare a botezului cu Duhul Sfânt și de aceea acesta trebuie să fie tiparul. Întrebarea mea este: de ce nu se iau toate semnele care au fost prezente la botezul cu Duhul Sfânt (limbile ca de foc și sunetul ca vâjâitul unui vânt puternic, vorbirea în limbi înțeleasă)? Incosecvența argumentului e evidentă.

Anunțuri

Un gând despre “Este vorbirea în limbi UN/semn(ul) al botezului cu Duhul Sfânt?

  1. Dumnezeu a dat diferite daruri, si unul dintre daruri este si vorbirea in limbi. Nu gasim nici unde ca cei care au celelalte daruri si nu au darul vorbirii in limbi, nu ar avea Duhul Sfant, sau nu sunt mantuiti. Da, intradevar, aceasta e o aberatie si nu e Biblica. Hai sa va spun un caz intamplat. Cunosc o persoana la care am fost invitat in familie, sa ne rugam impreuna. In timpul rugaciunii, persoana se ruga „in limbi” si eu stiam obiceiul unor „frati” care se roaga astfel, dar ce am ramas ne placut surprins, e ca in discutii obijnuite, persoana adauga dupa cate o propozitie, si expresia: ce dracu!? expresie folosita de cei din lume care nu au nimic cu credinta. Ce sa inteleg?

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s