A înviat Isus cu adevărat?

Chiar și cei mai sceptici savanți admit că Hristos a murit pe cruce sub autoritatea romană, particular odată ce acest lucru este raportat de oficiali și cronicari necreștini ai acelei vremi.

Acestea sunt lucrurile asupra cărora oficialii evrei și romani timpurii au agreat:

[1] Isus a fost crucificat ca și blasfemiator sub legea iudaică și ca un făcător de probleme sub legea romană; [2] Isus a murit, confirmat de procedurile stricte ale cruficiării romane; [3] a fost pus într-un mormânt păzit de gărzi romane și iudaice (pentru a păzi trupul să nu fie furat de către urmașii Lui); [4] după trei zile de la moartea Sa, mormântul a fost gol și [5] o agitație de proporție a izbucnit în Ierusalim datorită locului în care se afla Isus.

Aceste lucruri pot fi puse împreună din afirmațiile primului secol făcute de conducători romani, istorici, scrieri rabinice și istoricul iudeu Josephus.

Luând în calcul următoarele afirmații îmi este destul de greu să concluzionez simplu că „Isus nu a înviat”.

[1] Liderii iudei (fariseii) au argumentat că trupul a fost cumva furat în ciuda dublului regiment al poliției sanhedrinului și soldaților romani.

[2] Romanii, tratând problema ca pe o tulburare între chestiuni intra-iudaice, au fost atât de provocați de mormântul gol încât au început să aresteze pe oricine și fiecare care mărturisea că L-a cunoscut pe Isus.

[3] Dispariția trupurilor nu era un arăta bine pentru forțele intimidatoare ale cruficărilor romane. Și deodată ce știm că pedeapsa pentru abandonarea posturilor de către soltați era pedeapsa capitală, orice s-ar fi întâmplat în dimineața paștelui a îngrozit gărzile așa de mult încât nu s-au gândit deloc la moartea pe care urmau s-o primească de la generalii lor.

[4] Unii ne acuză că nu putem dovedi că Isus a înviat însă cei care au moduri, motive și oportunitatea de a procura trupul lui Isus – sau cel puțin, alte explicații plauzibile decât învierea – falimentează să o facă. De aici, gălăgia.

[5] Cât despre apostoli, nici măcar ei nu au acceptat învierea prin credință. Da, ați citit bine. Nu au acceptat învierea prin credință! În perioada dinainte de crucificare și înviere Isus și-a exprimat frustrarea în ce privește greutatea în a înțelege și crede ceea ce profeții au profețit și ceea ce El însuși le-a spus să se aștepte în ce privește crucificarea și învierea după trei zile. Discipolii nu au fost toți dispuși să creadă, cu atât mai puțin să creeze o poveste despre înviere.

Urmașii din timpul vieții lui Isus au ajuns să creadă că Isus a înviat și le-a apărut timp de 40  de zile, explicându-le cum moartea Sa și învierea au fost promise în profețiile Vechiului Testament. Ei l-au văzut urcându-Se la dreapta Tatălui până când se va întoarce ca să judece vii și morții.

[6] Ucenicii, care s-au arătat niște lași și fricoși, după arestarea lui Isus, sunt acum gata să fie martirizați pentru mărturia lor despre Isus cel înviat și această veste s-a răspândit rapit așa cum Isus a promis „din Ierusalim, în Iudeea, în Samaraia și până la marginile pământului”.

Cine ar fi murit ca și martir pentru un trup pe care l-ar fi furat dintr-un mormânt păzit de un dublu regiment al gărzilor romane și de poliția evreiască?

[7] Când apostolii au fost aduși înaintea autorităților romane, ei nu au spus nimic despre Isus care îi ajută să-și pună mariajul împreună sau cum au găsit ei evanghelia plină de ajutor și folositoarea în trăirea zilnică.  Cu siguranță că ar fi putut da exemple de acest gen. Oricum, nu aceasta era evanghelia lor.

Din contră, ei au mărturisit despre evenimente care puteau fi datate, și care păreau să fie bine cunoscute celor care îi judecau. Nu era o „istorisire religioasă” ci un titlu de ziar international de o importantă istorică mondială.

[8] Oamenii nu sunt persecutați pentru că au un prieten invizibil care îi ajută în crize personale. Ei au adus în fața conducătorilor seculari mărturii ale oamenilor care au văzut cu ochii lor și care erau încă în viață ca să atesteze mărturia lor.

Dacă martorii doar ofereau sfaturi bune, terapie spirituală și  morală sau și-ar fi apărat „produsul” pentru utilitatea pragmatică, Roma nu ar fi avut nici o problemă în a adăuga un alt cult la supa religiei imperiale. De fapt, afirmația lor era că Isus singur este Domnul cosmosului și Salvatorul lumii (titluri pe care Cezar și le atribuia lui însuși).

Traducere imperfectă a unor paragrafe din Michael Horton, Gospel Driven Life, cap. „The Big Story”.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s