Triada dragostei: fileo, agapao, eros

Unul dintre termenii grecești care s-au auzit în mai toate bisericile evanghelice a fost termenul  „agape”. S-a încercat din răsputeri ca „dragostea lui Dumnezeu” să fie alipită unui singur cuvânt și acest cuvânt este „agapao”.

Așadar cuvântul „eros” se referă la dragostea sexuală; „fileo” se referă la dragostea emoțională, dragostea dintre prieteni; iar prin contrast „agapao” se referă la dragostea voinței, un act de sacrificiu de sine pentru binele altuia.

În acest articol vreau să arăt că afirmația potrivit căreia „agape” înseamnă în exclusivitate dragostea lui Dumnezeu, este greșită din următoarele motive:

[1] O muncă atentă diacronică a fost făcută pe cuvintele grecești care exprimă dragostea. În tradiția grecească pre-clasică a existat o ciocnire omonimică a două verbe – kuneo, „a săruta” și kuno, „a impregna”.

Câteva forme ale celor două verbe sunt identice. Kuneo a fost astfel scos din uz și înlocuit cu fileo (care este folosit, spre exemplu, când Iuda îl sărută pe Domnul Isus). Aceasta înseamnă că fileo poate fi tradus cu „a săruta” sau „a iubi”, lucru care ar fi dus la primirea unui alt cuvânt pentru „a iubi”.

La sfârșitul acelei perioade și începutul erei elene, verbul agapao a fost unul dintre aceste verbe, deși nu este încă o evidență pentru înruditul substantiv agape. Sunt motive diacronice excelente în filologia greacă pentru a explica apariția cuvântului agapao așa încât cineva să nu apeleze foarte repede la explicații teologice.

[2] În Septuaginta este foarte clar că „agapao” este departe de a însemna doar acel tip de dragoste nobilă. Spre exemplu, în 2 Samuel 13 Amnon își abuzează sora prin incest. Textul spune că „a iubit-o” și în ciuda faptului că avem de-a face cu un act vicios, sexual, emoțional și violent, ambele cuvinte (agapao și fileo) sunt folosite.

[3] În Ioan ni se spune de două ori că Tatăl îl iubește pe Fiul (3:35; 5:20). În primul caz termenul este agapao în timp ce în al doilea caz este fileo. Este imposibilă detectarea unei diferențe în înțeles. Cu siguranța Dumnezeu nu e mai puțin „emoțional” în primul caz decât în al doilea.

Când Pavel spune că Dima l-a părăsit din dragoste pentru lumea aceasta el alege să folosească termenul „agapao” – o alegere nepotrivită dacă se referă la renunțarea de sine voluntară de dragul altora.

[4] Fileo poate însemna „a săruta” dar agapao niciodată nu are acest înțeles iar unii spun că întotdeauna trebuie păstrată distincția.  Acest argument este valid pentru înțelesul lexical al celor două verbe. Trebuie să ne ferim de pericolul numit „transferul total ilegitim” care presupune transferarea întregii game semantice a unui cuvânt într-un context particular.

[5] Cel mai bun exemplu este verbul „iubi”. Se poate folosi pentru relație sexuală, dragoste platonică, dragoste emoțională, dragostea lui Dumnezeu, etc. Contextul definește și delimitează cuvântul, exact așa cum o face cuvântul dragoste în pasajele din Biblie.

[6] În 1 Corinteni 13 agape nu poate fi redusă la altruismul voluntar. Chiar și credincioșii care își dau trupurile să fie arse sau își dau totul pentru hrana săracilor – ambele acte sunt sacrificii de sine pentru binele altora – pot face acestea fără dragoste, și potrivit apostolului, nu folosește la nimic. Așadar dragostea creștină nu poate fi redusă la altruismul voluntar.

[7] Moștenirea înțelegerii cuvântului agapao, ca referindu-se la o dragoste voluntară independentă de emoție și dăruirea pentru binele altuia, a fost influențată de oameni școlați și alți teologi filozofici, care au negat că există vreun simțământ în dragostea lui Dumnezeu. A avea sentimente, spuneau ei, înseamnă a fi pasiv. Această perspectivă neagă o serie întreagă de texte ale Scripturii.

D.A. Carson, Difficult Doctrine of the love of God, cap.2
Anunțuri