C.H. Spurgeon – Oameni cu două feţe

Chiar şi oamenii răi laudă pe faţă statornicia. Hoţului îi place să aibă de a face cu omul cinstit, pentru că acesta este mai lesne de înşelat. Când ştii cu cine ai de a face, cunoşti şi calea prin care te poţi apropia de el, cine însă cu lupii, urlă ca lupii, iar cu oile, behăie ca oile, nu este privit bine de nimeni, afară doar de Diavolul. Cu toate acestea, este foarte răspândit obiceiul de a purta două feţe sub aceeaşi pălărie. Mulţi fac casă bună cu găinile şi apoi împart cu coana vulpe. La mulţi parcă nu li s-ar topi untul în gură, dar le iese foc din gură, când aşa le vine la îndemână. Citeam deunăzi în jurnale un anunţ pentru haine cu două feţe. Croitorul, care le vinde, va ajunge om bogat. Este încă la modă şi astăzi: să ţii cu iepurii şi să alergi cu copoii. Statornicia este în lumea aceasta tot aşa de rară ca şi parfumul într-un coteţ de câini.

În unii, te poţi încrede numai atâta vreme cât îi ai sub ochi, dar mai mult nu, pentru că, în tovărăşia altora, se fac altfel de oameni. Ca şi apa, ei sau sunt în clocot sau sloi, după vreme. Unii se poartă astfel, pentru că sunt lipsiţi de convingeri temeinice, căci fac parte din adunarea cocoşului de tablă de pe acoperişurile caselor: se schimbă după vânt. Ar fi mai uşor să iei măsură lunii schimbăcioase, ca să-i faci o haină nouă, decât să ştii cu cine ai a face. Ei cred în ceea ce le bagă mai mult în pungă şi trag totdeauna la hanul numit „Lâna de Aur”. Moara lor macină orice fel de seminţe şi umblă după orice vânt, numai bani să iasă. Ca şi broaştele, ei pot să trăiască fie în apă, fie pe pământ şi nu le pasă dacă-i una sau dacă-i alta. Ca şi pisica, ei cad totdeauna în picioare şi se opresc oriunde, dacă le ungi laba. Ei ţin la prieteni, dar dragostea lor e legată de cămara acestora şi, dacă aceasta s-a golit, ei, ca şi şoarecii, fug la altă prăvălie. Ei zic: Să te las, iubito? Nu, câtă vreme mai ai un ban. Când însă începe să-ţi meargă rău, cum o mai şterg! Ca şi guzganii, ei părăsesc corabia care se scufundă.

Când e lipsă de belşug,
Şi aceşti prieteni fug.

Inima lor se ţine de caşcavalul tău. Câtă vreme fierbe oala, şed şi ei pe lângă foc, însă cum ai dat de fundul putinii, o şi şterg în altă parte. Ei cred numai în calul care câştigă la curse şi poartă orice haină le-ai da. Sunt mulţi ca şi scrumbiile care se vând cu duzinele, dar cine dă un ban pe ei îşi pierde banii. Câştigul este dumnezeul lor şi banul le este drag ori de unde l-ar stoarce: fie de la tine, fie de la vrăjmaşul tău. A plătit, sau a luat la rişcă, asta n-are a face, numai bani să iasă. Fie pe şosea, fie pe drumuri dosnice, pentru ei este tot una, numai să se întoarcă acasă cu coşul plin. Sunt buni prieteni cu gâscă, dar vor să-i mănânce bobocii. Câtă vreme apa le învârteşte moara lor, n-o găsesc deloc mocirloasă dar dacă ar duce lipsă de lemne, ar arde şi coşciugul mamei lor şi ar vinde chiar pe tatăl lor, dacă oasele bătrânului le-ar aduce vreun ban. Nu pierd nici un prilej ca să se îmbogăţească.

Alţii sunt schimbăcioşi, fiindcă ţin morţiş să fie bine cu toată lumea. „Bine că te-am găsit!” strigă ei de îndată ce întâlnesc pe cineva, fie acela un călător, fie un hoţ la drumul mare. Ei sunt atât de buni din fire, că negreşit trebuie să se înţeleagă cu oricine. Creierul lor este în capul altora. Dacă ar fi la Roma, ar săruta papucul papei, dar acasă răguşesc strigând: Jos cu papa! Ei laudă pe popa din cutare loc, fie că biserica era papistă, fie altfel. Ei sunt numai slugile împrejurărilor, cu nădejdea că şi împrejurările le vor sluji lor. Ei fac parte din partidul care poartă culoarea de galben, dar nu la butonieră, ci în palmă. Moaie-i în unt şi-i poţi mânca în loc de napi. Trage-i de funie şi-i vei face să sune ca nişte clopote, fie ca la mort, fie ca la nuntă. Şira spinării le lipseşte şi-i poţi îndoi ca pe-o trestie, fie înainte, fie înapoi, cum vrei. Ei sunt ca şi stridiile: cine le deschide, le poate da şi cu piper. E dulce cu tine şi cu duşmanul tău. Gura lor suflă şi cald şi rece. Ei încearcă să fie slugi la amândouă partidele şi merită să li se dea cu piciorul de amândouă părţile ca la o minge de fotbal. Unii sunt făţarnici din fire, alunecoşi ca tipării şi bălţaţi ca iapa cutărui boier. Ca şi un om beat, ei n-ar fi în stare să umble drept, chiar dacă ar vrea. Ei o iau când încoace, când încolo, ca un drum de ţară. S-au născut din sămânţa lui Iuda. A măslui cărţile este jocul ce le place mai mult iar cinstea este groaza lor. Pe limbă au miere, dar în inimă fiere. Sunt o corcitură ca şi câinele ţiganului. Ca şi pisica, ei au labe moi, dar duc în ele ghiare ascuţite. Dacă dinţii nu le sunt stricaţi, atunci limba le este stricată şi inimile le sunt ca nişte morminte pline cu oasele morţilor. Dacă a spune adevărul sau a minţi ar aduce acelaşi folos, lor le-ar veni mai bine să mintă, fiindcă minciuna se potriveşte pentru firea lor, ca noroiul pentru porc. Ei se gudură, te linguşesc şi dau din coadă şi te perie, căci, ca şi melcii, îşi croiesc drum prin balele lor, dar în inima lor te urăsc şi pândesc numai clipa potrivită ca să-ţi înfigă cuţitul. Fereşte-te de cei ce vin din cetatea înşelăciunii: Domnul „Cel cu două feţe”, domnul „Vorbă frumoasă” şi domnul „Cel cu două limbi” care sunt vecini şi de care cată să stai cât mai departe. Ei sunt ca nişte barcagii care într-o parte se uită şi într-alta vâslesc, sunt înşelători ca făgăduinţele Diavolului şi neînduplecaţi ca moartea şi mormântul. Sunt ca şi acul de argint: frumos când e afară, dar groaznic înăuntru.

Cea mai ticăloasă vermină o alcătuiesc pungaşii religioşi şi mă tem să nu fie aşa de mulţi ca guzganii într-un vechi hambar cu orz. Ei sunt ca unele mere: frumoase pe dinafară, dar stricate pe dinăuntru. Îşi acopăr pielea neagră cu pene albe. Sâmbăta şi duminica sunt pentru ei două zile cu totul deosebite. Ei se tem mai mult de predicator decât de Domnul. Evlavia lor stă în a maimuţări ce fac cei evlavioşi, dar miezul le lipseşte În buzunar, au carte de cântări creştineşti, dar gura le cântă prostii. Hainele de sărbătoare sunt partea lor mai bună, cu cât te apropii însă mai mult de inima lor, cu atât găseşti mai multă murdărie. Vorbesc ca nişte papagali, dar purtarea nu li se potriveşte cu vorba.

Unii caută muşterii prin aceasta şi câte o vorbă evlavioasă, aruncată în treacăt, este un mijloc ieftin de a face reclamă şi ce plăteşte pentru scaunul lui în biserică scoate dând lipsă la cântar. Negustoria lor nu este o închinare adusă lui Dumnezeu, ci fac din închinare o negustorie. Alţii, mai nevoiaşi, merg la biserică, fiindcă sunt ajutaţi. Câteva bătrâne au nevoie de un binecuvântat loc în azil şi de aceea, în fiecare duminică binecuvântată, ascultă predica binecuvântată a binecuvântatului predicator şi astfel sunt mereu binecuvântate. În lipsă de credinţă, le convine dragostea (1 Corinteni 13) şi ştiu ce să facă pentru ca să li se pună unt pe pâine.

Alţii, pentru a-şi linişti cugetul, scot la iveală partea văzută a religiei lor şi o folosesc ca pe un leac de pus pe rănile lor şi, dacă ar fi cu putinţă să împace cerul, aşa cum îşi împacă cugetul lor, ar fi bine de ei. Mi-a fost dat să întâlnesc oameni care cu gura au mărturisit sus şi tare creştinismul lor, dar care, pe cât puteam să văd, o făceau numai în dorinţa de a fi socotiţi că şi ei sunt ceva. Şi-au strâns în jur un mic cerc de prieteni care credeau vorbele lor frumoase şi primeau tot ce le plăcea să li se spună drept cuvânt de Evanghelie. Părerea lor trecea drept adevărată măsură a vredniciei unui predicator, toate erau judecate după conştiinţa lor şi aveau la îndemână o grămadă nesecată de istorisiri (experienţe) din cele mai straşnice pentru cei ce aveau dorinţa după ceva nemaipomenit. Însă, dacă pe lângă toate acestea, ar fi binevoit să săvârşească nişte fapte de adevăraţi creştini, atunci cu cât mai bine ar fi tras în cumpănă vieţile lor. Aceşti oameni sunt ca şi cucuvelele, care par a fi nişte păsări mari, dar care, în realitate, nu-s decât pene. În amurg, se arată uimitor de înţelepţi, când însă vine ziua, sunt nişte nătăfleţi.

Făţarnicii de toate soiurile sunt o scârbă şi cine are de a face cu ei se va căi amar. Cine caută să înşele pe Dumnezeu este gata să înşele şi pe aproapele său. Un guiţat mare, de obicei, ne spune că nu e nici pic de lână. Reclama zgomotoasă înseamnă mai totdeauna marfă proastă. Sunt unele coşuri de vatră aşa de încăpătoare, că te aştepţi să vezi în ele şunci şi slănină, dar când te uiţi în sus pe ele, nu vezi decât cârligele goale şi funingine. Morile de vânt ale unora nu sunt decât nişte spărgătoare de nuci şi elefanţii lor tot aşa de mici ca purceii care sug. Nu toţi, câţi merg la biserică sau la adunare, se şi roagă cu adevărat în duh şi adevăr, nici toţi, câţi cântă foarte tare, laudă pe Dumnezeu, nici toţi, câţi îşi lungesc faţa sunt cei mai serioşi.

Ce dobitoace ticăloase trebuie să fie făţarnicii! Dihorii şi nevăstuicile sunt un nimic pe lângă ei. Mai bine să fii un câine mort decât un făţarnic viu. Negreşit că Diavolul se bucură când vede pe făţarnici jucându-şi jocul lor, căci el ispiteşte pe adevăraţii creştini, dar pe aceşti oameni îi lasă în pace, fiindcă e sigur de ei. El n-are nevoie să împuşte raţe şchioape, fiindcă pe acelea le adună câinele lui oricând.

Fiţi încredinţaţi, prieteni, că, dacă o linie dreaptă nu ajunge la ţintă, cu atât mai puţin una strâmbă. Ce s-a dobândit prin vicleşug este un câştig primejdios. O mască îţi va da poate o pace de o clipă, însă înşelătoria se va răzbuna şi urmarea va fi durere. Cinstea este cea mai bună politică. Şi, dacă nu merge cu pielea leului, nu încerca niciodată cu a vulpii. Faţa şi mâinile tale să fie ca arătătorul de pe cadranul unui ceas, spunând totdeauna ce se petrece înăuntru. Lasă-i mai bine să râdă de tine, fiindcă ai spus adevărul pe faţă, decât să te laude pentru şiretlicul tău. O purtare cinstită poate să-ţi aducă neplăceri, dar este mai bună decât viclenia. În cele din urmă, cei drepţi îşi vor primi răsplata, însă cei prefăcuţi, atunci, vor merge în cer, când un om, cu o piatră de moară la fiecare subsuoară, va trece înnot Oceanul Atlantic.

de Charles Haddon Spurgeon

Anunțuri

3 gânduri despre “C.H. Spurgeon – Oameni cu două feţe

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s