Episodul 2 – porcii rebelului

Episodul II – de la prosperitate la porci

FOAMETEA în ţară – aici este momentul în care viaţa tânărului ia o întorsătură grozavă. De la bogăţie ajunge la sărăcie, de la destrăbălare ajunge la lipsuri şi înfometare. Este clar că mâna lui Dumnezeu lucra deoarece foametea se nimereşte să fie exact când acest fiu trecea prin belşug. Oricum ar fi fost – mai devreme sau mai târziu, datorită stilului său de viaţă, avea să ajungă lipsit, sărac şi nevoiaş.

1. Fiul simte lipsa. Aici este un punct critic în viaţa acestui fiu. Tocmai şi-a risipit toată averea şi a demonstrat cât de prost administrator este şi că tatăl este un administrator bun în comparaţie cu el. Când pleci de la tata – singurul administrator bun al vieţii tale – pleci din locul fericirii tale şi te duci în ţara foametei. Ziua plecării din casa fericirii este primirea cetăţeniei în ţara foametei.

Un om care nu trece pe aici probabil că nici nu se pocăieşte autentic. Omul acestuia îi lipsesc toate acele lucruri pe care le-a avut acasă la tata. Aici se încadrează foarte bine tinerii care au plecat de acasă şi şi-au bătut joc de averea părinţilor şi de bunurile pe care aceştia li le-au dat ca să aibă un trai bun şi uşor.

2. Fiul caută scăpare. Acesta este tiparul omului fugit de acasă. Este mândru – deşi a pierdut tot şi este evident ce dezicii proaste a luat – încearcă totuşi să o scoată cumva la capăt. Fiul merge şi se angajează într-o slujbă dispreţuită de orice evreu – se angajează la un fermier păgân să pască nişte animale necurate – nişte porci. Că a rămas fără avere este o tragedie dar a ajunge porcar este o jignire pentru orice evreu.

Odată ce ai plecat pe drumul risipirii propriei vieţi experimentezi toate aceste lucruri: eşti mândru şi vrei să o iei de la capăt sau să o scoţi basma curată deşi acest lucru e imposibil. Apoi încerci să te descurci făcând rabat de la principii, de la obiceiuri şi de la tot ce a fost valoros acasă la tine. Acum eşti gata să te mânjeşti doar ca să rămâi în viaţă. Odată plecat de acasă nu mai poţi stabili până unde te va duce diavolul şi vei ajunge în locuri în care niciodată nu ai visat că vei ajunge.

3. Fiul face foamea. Starea degradată în care a ajuns acest fiu este că nu avea hrană – nici măcar hrana acestor animale necurate – care în general nu este o hrană foarte curată, celor care nu sunt siguri – le recomand o vizită la o cocină de porci. Aici nu era vorba de orice fel de foame ci o foame mizerabilă – acea foame pe care nu ţi-o poţi imagina – când eşti în stare să mănânci cele mai dezgustătoare lucruri care există.

FOAMEA în stomac – acest fiu rătăcitor experimentează acea dorinţă dezgustătoare de a mânca hrana porcilor dar starea lui plină de deznădejde este descrisă prin faptul că nimeni nu îi dădea nici măcar ceea ce mâncau animalele. Starea lui era atât de josnică încât oamenii nu găseau nici un profit de pe urma lui şi nu vedeau atâta valoare în el încât să-i dea mâncarea porcilor. Dumnezeu crează circumstanțe pentru momentul în care are loc chemarea.

Dovezi ale unei vieţi risipite – continuare de la sfârşitul acestui articol

8. Încercarea de auto-salvare. Fiul vede că este falimentar dar nu atât de falimentar încât să nu scape din marele lui eşec. Face lucrul pe care toţi oamenii îl fac: se află în mijlocul mlaştinii şi încearcă să se tragă de păr pentru a ajunge la mal şi când nu mai poate roagă pe altcineva să o facă. Orice încercare de auto-salvare şi chiar cerând ajutorul altora, dar care îl exclude pe Tata, rezultă într-un faliment şi mai mare.

9. Alege să se spurce. Acest om ajunge să lucreze într-un mediu detestat de orice evreu credincios, ajunge să pască porci – animale considerate necurate. El este prototipul omului care fuge de Dumnezeu şi ajunge să facă lucruri pe care nu a visat niciodată că le va face. Nu a venit în această ţară ca să fie porcar sau ca să vrea roşcovele porcilor. Acum eşti gata să te mânjeşti, calci principii şi moralitatea doar ca să rămâi în viaţă.

10. Ajunge să facă lucruri dezgustătoare. Căderea lui este liberă, nimic nu o opreşte. Starea în care el ajunge este fără speranţă: doreşte mâncarea porcilor şi totuşi porcii o duc mai bine ca el – ei primesc mâncarea aceea dezgustătoare dar el nu. Diavolul când te angajează o face ca să te înfometeze după ce te-a murdărit complet.

11. Este neîmplinit constant. Răzvrătitul nu are împlinire, este înfometat şi duce lipsă. Sufletul lui este gol. A încercat de toate, a trăit în destrăbălări şi a risipit ceea ce doar Dumnezeu îi poate da iar acum tânjeşte să se hrănească – chiar cu o mâncare dezgustătoare dar rămâne în continuare LIPSIT. Recunoașterea acestei stări este primul pas către întoarcerea acasă.

Anunțuri
Publicat în Fără categorie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s