Episodul 6 – păcatul religiosului

Episodul VI – de la prețuire la păcătuire

FIUL RELIGIOS

Acum intră în scenă fariseul, ipocritul, nemulțumitorul, slujitorul răzvrătit, cel care ascultă formal, moralistul, perfecționistul, frustratul. Acesta este fratele mai mare al fiului răzvrătit și rebel. Fiul cel mare este o versiune ascunsă a fiului cel mic. Vom vedea că el nu se diferențiază în inima lui cu nimic de fiul cel mic dar se diferențiază în exterior – el nu a făcut faptele fratelui său.

Păcatele fiului religios:

1. Nu se poate bucura de har. Acest om este înăcrit și botos de fiecare dată când vede un păcătos extaziat care se pocăiește. El nu înțelege ce e dragostea dintâi (fiindcă nu a avut-o vreodată) și nici dragostea Tatălui care își găsește fiii pierduți. Biblia arată că tatăl „îl ruga să intre” descriind o acțiune continuă și refuzul fiului constant.

2. Își contabilizează faptele bune. El nu vrea har ci vrea ca să primească în urma muncii. De aceea el îi spune lui taică-su că „de atâția ani” a slujit. Este fariseul care stă înaintea lui Dumnezeu și îi enumeră toate faptele bune pe care le-a făcut de parcă Dumnezeu ar beneficia cu ceva din ceea ce face omul. Atenția acestui om este obsesiv înspre sine însuși.

3. Perfecționism fals. Părerea mea este că el spune o mare minciună când afirmă că „niciodată nu ți-am călcat vreo poruncă”. Nu există un astfel de om iar acel bogat care a pretins acest lucru a fost pus la probă de Hristos și a falimentat cu brio. Nu e rău să ții legile dar să le ții în așa fel încât să nu-ți mai vezi vârful nasului e greșit.

4. Nu slujește din dragoste ci din interes. Aici este diferența între un fariseu și un om regenerat. Amândoi slujesc dar motivația slujirii lor este diferită. Fariseul slujește ca un rob în timp ce omul pocăit slujește din dragoste pe tatăl său. Acest fiu nu a slujit în casa tatălui său din dragoste ci așteptând să primească tot felul de favoruri – fiind orb față de realitatea că toate lucrurile erau deja ale lui.

5. Nu vede favorurile Lui. El nu înțelege că Dumnezeu nu ne dă ceea ce ne dă pentru că merităm ci pentru că este harul Lui. El îi reproșează tatălui său că „niciodată nu mi-ai dat un ied” – aceasta fiind a doua minciună pe care o spune acest fiu religios. Tot ce avea tatăl era a lui și el pretinde că nu a primit nimic.

6. Preferă prietenii în locul tatălui. Fiul cel mare îi reproșează tatălui că nu a avut cum să se bucure cu „prietenii”. Religiosul nu se poate bucura din aceleași motive pentru care se bucură tatăl și fratele său pocăit ci s-ar fi bucurat cu prietenii cu care fiul răzvrătit și-a risipit sufletul, averea, timpul și curăția.

7. Are un complex de superioritate. Când amintește de frate-su acest fiu religios nu îl numește „fratele meu” ci „acest fiul al tău” de parcă n-ar fi fost frate-su. Aici se vede duhul de superioritate care îl mâna pe acest om. Dacă ai un duh care te împinge să te compari mereu și în toate cu oamenii de lângă tine ești ca acest om religios. Și ești religios dacă te vezi superior celorlalți frați ai tăi.

8. Speculează păcatele altora. Acest fiu religios nu avea de unde să știe cum și-a petrecut viața fiul cel tânăr decât dacă amândoi, înainte să fi plecat primul de acasă, împărtășeau aceleași dorințe. Aceasta se pare că a fost situația. El spune despre fratele său că „ți-a mâncat averea cu desfrânatele” – deși nu a fost acolo să vadă acest lucru.

9. Are păcatele rebelului în inimă. Când fiul îi reproșează tatălui că nu a primi măcar un ied „ca să mă veselesc cu prietenii mei” el trădează aceeași atitudine pe care a avut-o fiul rebel. Dorința de a se duce de acasă, să fie în lipsa tatălui, să aibă și el o distracție doar cu prietenii lui. Prietenii lui puteau fi și desfrânatele acelea pe care le-a bănuit că au fost în viața fratelui său.

10. Îl acuză pe tata de nedreptate. Acest om nu înțelege ce este harul lui Dumnezeu și nici care sunt drepturile Lui. Harul înseamnă să primești ce nu meriți – ba chiar contrarul. Drept este ca Dumnezeu să facă ce vrea cu ceea ce este al Lui și dacă Dumnezeu vrea să ierte de 1 miliard de ori un om nimeni nu Îl poate acuza de nedreptate.

11. Nu știe ce este iertarea tatălui. Acest fiu nu înțelege ce înseamnă să fii pierdut și apoi găsit, mort și apoi înviat – el vorbește fără să cunoască aceste lucruri. Fariseul nu experimentează iertarea lui Dumnezeu fiindcă el consideră că nu are nevoie de ea. El slujește în moralitate și încearcă să-și justifice faptele înaintea lui Dumnezeu prin ceea ce el face.

Referințele sunt luat din Biblia Cornilescu traducerea literală editată în 2001

Anunțuri
Publicat în Fără categorie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s