De ce „rugăciunea păcătosului” nu mântuieşte – David Platt

O „rugăciune a păcătosului” specifică nu poate fi găsită în Scriptură şi nici în istoria bisericii.

Fără dubii, Biblia ne învaţă că trebuie să-L mărturisim cu gura noastră pe Isus Hristos ca Domn şi să chemăm numele Lui pentru a fi mântuiţi. Dar în acelaşi timp, nu găsim pe nimeni în Scriptură spunând: „Plecaţi-vă capetele, închideţi ochii şi repetaţi după mine”, urmând apoi o „rugăciune a păcătosului”.

Folosirea unei „rugăciuni a păcătosului” poate fi o formulă nesănătoasă. Vorbesc mereu cu oameni care caută să bifeze o căsuţă pentru a fi în regulă cu Dumnezeu şi siguri pentru eternitate. Dar nu există o asemenea căsuţă. Suntem salvaţi doar prn har şi prin credinţa în  Isus Hristos. Această credinţă salvatoare este anti-fapte (Efeseni 2:8-9) şi vreau să fiu atent ca să nu comunic vreodată că faptele (sau cuvintele) cuiva merită mântuirea înaintea lui Dumnezeu.

Am văzut „rugăciunea păcătosului” abuzată peste tot în mediul contemporan creştin atunci când oamenii „fac rugăciunea” fără să aibă o înţelegere bibilică a Evangheliei sau se „roagă rugăciunea” în multiple ocazii pentru a fi siguri de mântuire sau fac acea rugăciunea fără să se cântărească măcar costul urmării lui Hristos. Am experimentat acest abuz în viaţa mea personală: îmi aduc aminte cum, ca şi copil/adolescent, îmi lăsam capul pe pat noaptea, fiind frământat dacă sunt sau nu mântuit, şi apoi mă gândeam „ei bine, trebuie doar să mă rog din nou acea rugăciune … şi de data asta chiar să o fac … şi apoi voi şti că sunt mântuit„. Am văzut acest abuz în multe contexte evanghelistice unde oamenii au fost chemaţi să se „roage rugăciunea” şi „să-şi ridice mâinile” în moduri care, în ciuda bunelor intenţii, erau din punct de vedere teologic – focalizate spre oameni şi practic manipulatoare. Şi am văzut acest abuz în viaţa multor oameni pe care îi păstoresc – care s-au rugat „rugăciunea păcătosului” la un moment dat în viaţă şi mai târziu au ajuns la concluzia că, de fapt, nu erau mântuiţi.

Se pare că „rugăciunea” este de obicei folosită într-un serviciu de închinare sau o discuţie evanghelistică pentru a cimenta o decizie sau a „încheia afacerea” în ce priveşte mântuirea cuiva. Oamenilor li se spune, „dacă te-ai rugat această rugăciune, poţi fi sigur că eşti mântuit pentru veşnicie„. Cred că justificarea înaintea lui Dumnezeu are loc la un moment dat în timp şi că este folositor ca cineva să poată identifica momentul în care a fost mântuit. Totuşi nu vreau ca oamenii să se uite la mine sau la o „rugăciune” pe care au făcut-o pentru a fi siguri de mântuirea lor. Eu vreau ca ei să se uite la Hristos pentru asta. Siguranţa mântuirii este întotdeauna bazată pe faptele Lui, nu pe ale noastre. Obiectiv, ne uităm la lucrarea trecută a lui Hristos pe cruce; subiectiv, ne uităm la lucrarea actuală a lui Hristos în vieţile noastre; şi deasupra tuturor, ne uităm la promisiunile neschimbătoare ale lui Hristos privitoare la viitorul nostru.

Aici, cărţi ca şi 1 Ioan oferă o temelie biblică pentru siguranţa noastră ca şi credincioşi. Siguranţa mântuirii nu se află într-o rugăciune sau o decizie pe care am luat-o indiferent de cât de mulţi ani au trecut ci se află în încrederea în sacrificiul lui Hristos pentru noi, experimentarea Duhului lui Hristos în noi, supunerea faţă de poruncile lui Hristos pentru noi, şi exprimând dragostea lui Hristos către alţii. Vreau să fiu atent ca să nu ofer o siguranţă goală oamenilor în ce priveşte destinul lor etern aparte de rodul credinţei, pocăinţei, supunerii şi dragostei biblice.

sursa

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s