18 lucruri pe care să le faci în Biserică pentru a atrage atenţia – C.H. Spurgeon

1. Întotdeauna spune ceva care merită să fie auzit. Nu trebuie să furi, pentru că este o înşelătorie să le dai ascultătorilor cuvinte în loc de hrană spirituală. Oferă (oamenilor) ceva remarcabil, ceva care-l poate trezi pe un om la miezul nopţii ca să asculte, ceva pentru care merită ca el să meargă pe jos 50 de mile numai pentru a-l putea asculta.

2. Faceţi ca acel conţinut folositor pe care-l daţi oamenilor să fie foarte clar aranjat. Oamenii nu-ţi vor bea ceaiul tău cu muştar, nici nu vor savura predicile talmeş-balmeş în care nu poţi distinge capul de coadă, fiindcă n-au nici cap şi nici coadă, ci sunt ca terierul Skye al domnului Bright, la care capul şi coada semănau foarte mult. Pune adevărul în faţa oamenilor într-un fel logic, ordonat, astfel încât ei să şi-l amintească uşor.

3. Fiţi siguri că vorbiţi clar. Oricât ar fi de excelent subiectul dumneavoastră, dacă un om nu-l înţelege, nu-i este de nici un folos; aţi putea la fel de bine să-i vorbiţi în limba locuitorilor din Kamceatka. Este mai înţelept să mergi pe o potecă unde ascultătorii te pot însoţi decât să încaleci un cal înalt ca să călăreşti deasupra capetelor lor.

4. Fiţi atenţie la felul de adresare. Nu vă citiţi predicile. Cea mai bună lectură pe care am auzit-o vreodată avea gust de hârtie şi s-a lipit de beregata mea. N-am savurat-o, pentru că digestia mea nu-i suficient de bună pentru a dizolva hârtie-concept. Este mai bine s-o faci fără manuscris, chiar dacă eşti „împins” să reciţi. Cel mai bine este să n-ai nevoie nici să reciţi, nici să citeşti.

5. Nu improvizaţi cu emfază. Oamenii au nevoie de discursuri pentru care s-au făcut rugăciuni şi care au fost pregătite în mod laborios. Oamenii nu vor hrană crudă; ci ea trebuie să fie gătită şi pregătită pentru ei. Noi trebuie să dăm şi o părticică din sufletele noastre.

6. Fă-ţi stilul cât mai agreabil posibil. Nu-ţi permite monotonie. Variază-ţi vocea în mod continuu. Variază-ţi viteza. Schimbă-ţi accentul şi evită vorbirea tărăgănată. Variază-ţi tonul. Natura doreşte fierbinte varietatea, şi Dumnezeu o acceptă în natură, providenţă şi har – haideţi s-o avem şi în predici. Doctrinele glorioase ale harului nu ar trebui expuse în mod neglijent. Glorioasele adevăruri regeşti ar trebui să călătorească într-o caleaşcă de aur.

7. Nu faceţi o introducere prea lungă. Este întotdeauna păcat să contruieşti un portal mare la o casă mică. Întindeţi masa repede. Este bine să tragi un foc neaşteptat ca şi semalul puştii, pentru a curăţa puntea în vederea acţiunii.

8. Nu vă repetaţi. Nu repetaţi aceeaşi idee iar şi iar cu alte cuvinte. Lăsaţi să fie ceva proaspăt în fiecare propoziţie. Dacă ceea ce ai spus a fost foarte bun şi convingător, de ce să revii asupra lui?

9. Evitaţi să vă lungiţi. Rareori, trebuie să depăşim această „limită” – 40 de minute sau, să spunem, trei sferturi de oră. Dacă un individ nu poate spune tot ce trebuie să spună în acel interval de timp, când va spune? Cum pot fermierii să profite de ceea ce aud dacu au vaci … în creier? În general ne lungim când avem cel mai puţin de zis.

10. Fii condus de Duhul Sfânt într-o stare a minţii elevată şi evlavioasă. Dacă prin rugăciunile, lacrimile şi strădaniile noastre, oamenii devin sănătoşi din punct de vedere spiritual, nu trebuie să ne temem că vom pierde atenţia lor.

11. Fii tu însuţi interesat şi-i vei interesa şi pe alţii. Subiectul tău trebuie să cântărească atât de mult în propria-ţi minte, încât să-ţi dedici toate talentele, la superlativ, pentru captivarea sufletului tău în această privinţă şi apoi, când ascultătorii văd că tema te-a captivat, se vor lăsa şi ei treptat captivaţi de ea.

12. Este bine să existe un număr frumuşel de ilustraţii şi pilde în discursurile noastre. Pentru aceasta avem exemplul domnului nostru; şi cei mai mulţi din marii predicatori au abundat în comparaţii, metafore, alegorii şi anecdote. Dar feriţi-vă să faceţi abuz de ele. „Istorioarele drăguţe” sunt foarte bune, dar niciodată nu trebuie să te bazezi pe ele, ca fiind marrea atracţie a unei predici. Ce folos este să ai lumina pe care fereastra o lasă să pătrundă dacă tu n-ai nimic înăuntru pe care lumina să-l poată revela?

13. Cultivaţi „puterea-surpriză”. Păstraţi-vă frazele departe de rutină. Fraţilor, luaţi-i pe neaşteptate! Lăsaţi fulgerul să cadă dintr-un cer senin. Când totul este calm şi luminos, lăsaţi furtuna să se dezlănţuie şi, prin contrast, faceţi ca terorile ei să fie înspăimântătoare. Ţineţi minte că nu este de nici un folos dacă vă duceţi la culcare în timp ce predicaţi. Fraze banale, expresii răsuflate şi repetiţii cumplit de plictisitoare constituie tema principală şi se mai miră că oamenii sunt atât de somnoroşi.

14. O pauză este de un real ajutor în păstrarea atenţiei. Morarul adoarme în timp ce roţile morii se învârtesc; dar dacă, dintr-un motiv sau altul, măcinatul încetează, omul începe să strige: „ei, ce s-a întâmplat?”. Vorbirea este de argint dar tăcerea este de aur când oamenii nu sunt atenţi.

15. Trebuie să-i facem pe oameni să simtă că e în avantajul lor să asculte ceea ce le spunem. Nimeni nu doarme în timp ce aşteaptă să audă ceva care e în avantajul lui. Nu am auzit niciodată despre vreo persoană care s-a dus la culcare în timp ce se citea testamentul care-i conferea o moştenire şi nici despre vreun prizonier care s-a dus la culcare în timp ce un complet de judecată soluţiona cauza sa.

16. Să-i împiedici (pe cei) care traversează coridoarele. Diaconii care tropăie sunt o tortură care nu poate fi îndurată cu calm, şi trebuie să li se ceară, amabil, dar ferm, să termine cu deplasările lor.

17Întârzierea are nevoie de remediere şi cele mai blânde raţionamente şi observaţii ale noastre trebuie făcute să se refere la ea. Sunt sigur că diavolul are o contribuţie în multe din perturbările existente în adunare, care ne calcă pe nervi şi ne distrag atenţia; de aceea, în mod justificat le putem cere ascultătorilor noştri să nu diminueze eficienţa prin acest fel de atacuri.

18. Fiţi dumneavoastră înşivă îmbrăcaţi cu Duhul lui Dumnezeu. Şi atunci nu va mai apărea nici o întrebare cu privire la atenţie sau neatenţie. Veniţi proaspeţi din singurătatea odăiţei şi de la sfânta comuniune cu Domnul pentru a le vorbi oamenilor despre Dumnezeu cu toată inima şi cu tot sufletul dumneavoastră; şi trebuie să aveţi putere asupra lor. Puterea supranaturală trebuie să fie sprijinul dumneavoastră.

Sfaturi pentru predicatori, cap 9

Anunțuri

Un gând despre “18 lucruri pe care să le faci în Biserică pentru a atrage atenţia – C.H. Spurgeon

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s