Exhibiţionism religios şi nu numai

Complexele de superioritate se pot manifesta prin exhibiţionism şi nu mă refer la exhibiţionismul care implică gesturi indecente cât la „mania de a se manifesta în public”, dorinţa de a te afişa, de a fi remarcat, etc.

Asta înseamnă că te consideri atât de bun încât ţi se pare inadmisibil ca ceilalţi să nu observe asta. Acest tip de exhibiţionism se manifestă în zilele astea în special prin îmbrăcăminte indecentă sau care e deosebită – pentru a atrage privirile. E valabil atât la fete cât şi la băieţi. La nunţi exhibiţionismul este la el acasă prin absolut tot ce este organizat acolo. Sunt şi excepţii; am văzut duminică una.

În biserici se pare că exhibiţionismul atinge cote rar întâlnite în alte locuri. Avem oameni care se luptă pe viaţă şi moarte pentru a cânta o cântare, pentru a spune o poezie sau pentru a da „un îndemn” şi asta în numele unei aşa-numite „chemări” sau a unui „îndemn de la duhul …”, când de fapt problema lor este afişarea.

Alţii se fac remarcaţi prin tonul ridicat sau ciudat pe care îl folosesc în discuţii, prin gesticulaţii extreme, prin subiecte abordate sau discuţii care ciulesc urechile celorlalţi – toate pentru satisfacţie personală născută din complexe de superioritate.

Există însă şi alţii bolnavi de aceeaşi boală dar care se izolează şi nu se izolează din timidate ci din prea multă îngâmfare. Aceşti oameni se consideră atât de buni, în comparaţie cu alţii, încât nu vor să-şi risipească talentele faţă de ceilalţi. Aceştia sunt mai puţini dar sunt printre noi şi nu suntem foarte afectaţi de ei.

În afara bisericii exhibiţionismul e la orice pas: dorinţa de a atrage privirile cu o maşină tare, cu o maşină, cu o casă luxoasă şi mare, cu copiii îmbrăcaţi cumva sau duşi în anumite locuri, prin pozele afişate pe facebook, etc.

Se pare că în relaţii lucrurile sunt foarte complicate dar şi simple. Fetele îşi doresc băieţi arătoşi, capabili, puternici şi cu o situaţie financiară serioasă pentru a-şi linişti teama de instabilitate financiară, nesiguranţă în societate, etc. Băieţii, pe de altă parte, îşi doresc fete frumoase pentru a masca nişte pofte, alţii doresc fete „descurcăreţe” sau foarte „sociabile” pentru a masca nişte lipsuri pe care le ascund excelând în lucrurile pe care fetele le doresc cu obsesie de la ei (nu spun că într-o oarecare măsură dorinţa de a vrea pe cineva capabil, frumos, cu o situaţie financiară echilibrată, etc – nu este naturală.

Un creştin nu ar trebui să simtă nevoia să îşi umple „golurile emoţionale” prin aceste tipuri de isterie exhibiţionistă. Un creştin este împlinit în Hristos şi nu este înnebunit după împlinirea şi aprecierea pe care o dă lumea. În plus el ştie că lumea nu apreciază corect şi ceea ce trebuie apreciat.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s