Anatema – Galateni 3

DISCLAIMER – articol lung și pur expozitiv

Vă voi mărturisi o mare frustrare. În orice biserică penticostală, baptistă sau creștină după evanghelie predic despre acceptarea noastră înaintea lui Dumnezeu doar prin Hristos am parte la sfârșitul programului de o completare din partea unui „bătrân” care spune „așa este fraților dar …” Toți cei care spun „dar” Pavel îi bleastămă cu „anatema” fiindcă Îl schimbă pe Hristos cu moralism.

Care e problema? Oamenii nu se tem de faptul că în convertire (inițierea mântuirii) suntem acceptați doar prin Hristos ci de faptul că în sfințire (perseverarea în mântuire) suntem acceptați înaintea lui Dumnezeu doar prin Hristos iar faptele noastre nu au absolut nici un rost în această privință! Scandalos har!

De unde e această falsă Evanghelie care spune că odată mântuiți suntem acceptați înaintea lui Dumnezeu prin altă metodă și nu „doar prin Hristos”? Împotriva acestei false Evanghelii scrie Pavel în epistola către Galateni. Limbajul lui este foarte dur. Oamenii care cred asemenea trăsnăi doctrinare sunt oameni pe care el îi numește „fără minte”! Cum poate fi cineva care renunță la har pentru moralism personal?

PRIMUL SET DE ARGUMENTE – „argumente din experiență cu întrebări retorice”  sau „cum au fost mântuiți ei”

1. Primul argument (v2) se referă la experiența primirii Duhului Sfânt. Credința e superioară legii fiindcă prin ea se primește Duhul Sfânt – această mare binecuvântare oferită creștinilor. Așadar în momentul actual lucrurile nu ar trebui să fie altfel. Duhul rămâne în credincios tot prin credință.

2. În al doilea argument (v3) Pavel nu face decât să-i întoarcă pe oameni cu gândul la momentul justificării și întreabă retoric cum pot să-și piardă așa ușor mințile și să creadă că începutul mântuirii este prin credință iar continuarea nu e prin credință. Ești justificat prin credința în Isus și rămâi justificat tot prin credința în El.

3. Îl al treilea argument (v4) le îndreaptă atenția asupra experienței persecuției datorită primirii acestei Evanghelieii a harului prin care suntem acceptați de Dumnezeu doar prin credința în ceea ce Hristos a făcut pentru noi nu prin ceea ce facem noi pentru El. Suferința lor acum era fără sens fiindcă au schimbat Evanghelia cu moralism.

4. În al patrulea argument (v5) îi provoacă să răspundă prin ce metodă Duhul Sfânt lucra „minunile sfințirii (la asta cred că se referă Pavel în acest context) în prezent. Și răspunsul natural este: prin credință și nu prin faptele Legii. Așadar, spune Pavel, perseverarea în mântuire este doar prin credință și nu prin fapte! Începi prin credință și continui prin credință.

AL DOILEA SET DE ARGUMENTE – „argumente biblice” – cum au fost mântuiții alții înaintea lor

1. Geneza 15:6. Pavel (v6) , deoarece scrie unor evrei convertiți, le atrage atenția asupra mult iubitului personaj Avraam și a modului în care acesta a fost socotit neprihănit. Tatăl lor mult venerat nu a fost mântuit prin fapte – deși avea cu siguranță mai multe decât ale lor – ci doar prin credință.

2Geneza 12:3. În următorul argument (v7-9)  se prezintă promisiunea care îi este făcută lui Avraam prin care Dumnezeu asigură că „în tine vor fi binecuvântate toate națiunile”. În ce fel vor fi binecuvântate? Prin faptul că națiunile vor fi acceptate înaintea lui Dumnezeu în același mod ca și Avraam – prin credință.

3. Deut 27.26, Hab. 2:4. În penultimul argument (v10-12) din acest set Pavel arată că cei care încearcă să-și găsească acceptarea înaintea lui Dumnezeu prin fapte personale cad sub blestemul rostit în Deut 27.26 care cerea ascultare totală de Lege – lucru pe care nimeni nu-l putea suporta și împlini. Pe partea cealaltă a monedei este prezentat textul din Habacuc care promit că „cel neprihănit va trăi prin credință” – și aici vedem că metoda pentru mântuire a fost totdeauna aceeași. Legea și credința se exclud reciproc; mântuirea nu poate fi prin ambele.

4. Deut 21.23În ultimul argument (v13-14) Pavel aduce un citat din Deut. și arată că Hristos este împlinirea acelui verset. El a fost atârnat pe lemn – deci blestemat – dar blestemat nu pentru ce a făcut El ci pentru că noi eram sub blestemul legii și în felul acesta (a) justificarea promisă lui Avraam cât și  (b) Duhul Sfânt au ajuns la neamuri.

AL TREILEA SET DE ARGUMENTE – „argumente logice” cum a fost promisă mântuirea

1. În acest argument (v15-17) se explică – superioritatea în timp a legământului cu Hristos față de Lege – adică legământul lui Dumnezeu cu Avraam – conform căruia toți cei ce cred vor fi socotiți neprihăniți și fii ai lui Avraam – a fost înainte de darea  Legii și de aceea legământul nu poate fi desființat sau anulat de legea venită după sute de ani.

2. În acest argument (v18)  este subliniată superiotatea beneficiilor promise lui Hristos față de Lege. El spune clar că promisiunea a fost făcută lui Hristos (v16) iar această promisiune a fost făcută înainte de apariția Legii. În versetul 18 el spune clar că moștenirea este (a) fie din promisiune (așa cum e în realitate) (b) fie din lege. Legea nu are promisiune, Sămânța însă are.

3. În următorul argument Pavel (v19b-20) într-o exprimare puțin dificilă Pavel arată superioritatea modului în care S-a revelat Hristos față de Lege. Legea a fost „rânduită prin îngeri în mâna unui mijlocitor” (Moise, cel mai probabil) în timp ce promisiunea a venit direct prin Persoana Domnului Isus Hristos. Nu îngeri sau Moise, ci Însuși Dumnezeu prin Isus Hristos.

4. În argumentul final Pavel explică superioritatea scopului lui Hristos față de Lege. El explică că Legea a avut rolul de a arăta, provoca și stopa păcatul până când avea să vină „Sămânța” (Hristos) (v19b). În plus Legea a adus oamenii la starea în care să recunoască că nu se pot salva singuri prin Lege și nevoia de altceva (21-22). În plus scopul final al Legii a fost ca să ne arate care este soluția – adică Hristos (23-24). Legea a fost dată ca să slujească lui Hristos.

Concluzia lui Pavel este următoarea: Prin CREDINȚĂ (nu prin faptele Legii) creștinii au parte de aceste binceuvântări:

aÎn relația cu Dumnezeu: noi suntem înfiați, deci fii ai Lui. Nu mai suntem străini și dușmani ci prieteni și fii.

bÎn relația cu ceilalți oameni: suntem un trup indiferent de rasă, sex și status social. Facem parte dintr-o nouă comunitate.

cÎn relația cu noi înșine – suntem îmbrăcați cu Hristos așa încât El este noua noastră identitate. Vechiul eu e mort.

dÎn relația cu Hristos – noi suntem „ai Lui” așa că El este Preotul, Profetul și Regele nostru; noul nostru Stăpân și Domn.

eÎn relația cu Avraam – noi suntem „sămânța lui” spirituală pentru că am crezut ca și el și astfel am fost justificați.

fÎn reație cu realitățile viitoare – noi suntem „moștenitori” datorită promisiunii primite prin credință.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s