De ce bârfesc oamenii şi cum să reacţionezi când eşti vizat?

Probabil că cei mai mulţi bârfesc deja din obişnuinţă – şi odată ce ţi-a intrat în sânge e greu să te scapi de acest virus. Faptul că e şi păcătos acest sport – nu se poate renunţa foarte rapid şi cu uşurinţă la el. Se bârfeşte fiindcă „toată lumea o face”. Aşa descrie aceşti oameni un prieten: „nu vrei să o calomniezi, nu vrei să o batjocorești, de fapt nici nu te interesează, ci doar o discuți, e ca și mâncatul de semințe, ne uităm la meci..și vine la pachet și sâmburele, ca și micul și berea, cafeaua și țigara

Alţii bârfesc din invidie, gelozie, duşmănie, răutate – oamenii se compară mereu şi se uită la ceilalţi care par sau chiar au succes mai mult decât ei şi sunt invidiioşi. Dacă pot specula ceva pe baza căruia să vorbească şi să denigreze acea persoană – o vor face. Asta este bârfa bazată pe frustrări personale, când nu eşti mulţumit de nimic din ceea ce este în viaţa ta şi în tine şi îi vorbeşti pe alţii de rău fiindcă la ei este altfel.

Unii nu bârfesc nici din invidie şi probabil că nici din obişnuinţă ci doar pentru că asta o metodă eficientă în a atrage atenţia şi a-i strânge pe oameni în jurul tău. Iar dacă suferi puţin de labilitate emoţională şi eşti un soi de sugativă sentimentală – cu uşurinţă vei folosi această metodă pentru a aduna câţiva oameni în jurul tău. Bârfitorii se vor strânge.

Bănuiesc că sunt persoane bine intenţionate atunci când bârfesc – încercând să-şi ferească prietenii de anumiţi „oameni rău” deşi acest lucru, în nici un fel, nu justifică bârfa. Alţii o fac pentru ca să tragă nişte învăţături de viaţă pentru ei şi prietenii lor. Întrucât lecţiile se pot învăţa şi altfel se poate renunţa şi la acest tip de bârfă.

Cineva spunea că motivul pentru care  unii bârfesc este pentru că prin bârfă, de fapt, se compară cu alţii, trage concluzii despre sine că este mai bun şi astfel îşi hrăneşte setea eului după apreciere, superioritate, laudă şi afirmare de sine. Deci bârfa poate fi folosită pentru auto-justificare. Cineva spunea pe facebook: „Bârfind ajungi sa îţi justifici propriile acţiuni rele sau păcate pentru că întotdeuna vor exista oamenii „mai rai” decât tine şi atunci trăieşti cu iluzia că tu nu eşti chiar atât de rău.”

Cum să reacţionezi când eşti bârfit?

1. nu mă voi lăsa controlat de bârfele şi minciunile altora – deci nu voi acţiona altfel doar pentru că oamenii spun prostii. Dacă bârfa mă afectează pentru că îmi pasă ce spun ceilalţi; şi îmi pasă fiindcă îmi place să fiu considerat un om bun, moral, spiritual şi credincios – atunci trebuie să mă pocăiesc de mândrie iar bârfa a fost un mod prin care Dumnezeu mi-a descoperit acest păcat.

2. nu mă voi simţi vinovat pentru ceva ce bârfesc alţii – mă voi simţi vinovat pentru păcatele pe care le fac nu pentru cele pe care şi le imaginează alţii. Nu-mi voi cere iertare, nu mă voi pocăi şi nu mă voi simţi mustrat în conştiinţa mea pentru lucruri care nu sunt nici greşite şi nici păcătoase. Nu mă voi acuza în mod automat de nişte lucruri doar pentru că oamenii cred că sunt greşite. Nu voi defini adevărul după ceea ce spune mulţimea, prostimea sau alte categorii de fiinţe.

3. nu mă voi justifica încercând să demonstrez altceva celor care mă bârfesc ci voi condamna bârfa, nu faptul că eu am fost bârfit. Dacă te justifici vei fi acuza că ţii la imaginea şi reputaţia ta; însă dacă condamni acţiunea de a bârfi poţi arăta că ceea ce te deranjează nu este faptul că imaginea ta a fost terfelită ci păcatul în sine care a fost comis. Nu voi încerca să arăt oamenilor că am dreptate – nu pentru că nu-mi pasă de relaţia mea cu ei ci pentru că aceasta este o acţiune obsesiv centrată în jurul personalităţii mele. Lucrurile stau diferit în privinţa prietenilor apropiaţi şi a celor care sunt în mod real preocupaţi de starea mea spirituală.

4. nu mă voi purta diferit atâta timp cât nu fac ceva care e greşit, şi nici nu voi renunţa la lucruri importante doar pentru că oamenii spun prostii. Nu voi renunţa la prieteni şi nici la principii pe care le susţin din cauza unor bârfe. Nu voi renunţa la moştenirea etică, morală şi spirituală a familiei sau a bisericii doar pentru că sunt oameni care au alte păreri şi principii. Şi iarăşi prietenul meu zicea: „Cred că asta e o soluție bună în această împrejurare. Să-ți continui viața relaxat, și cât se poate de indiferent, să te detașezi emoțional de porcăria aia de poveste, și-atunci vulpile vor căuta să-n-hațe ceva .. dar nu vor putea.”

5. dacă consider persoana „recuperabilă” mă voi duce să vorbesc cu ea – e singurul caz în care voi reacţiona – dacă consider că nebunului acestuia îi trebuie răspuns şi că merită o şansă. Când îi voi atrage atenţia asupra păcatului pe care l-a făcut nu îi voi justifica nimic. În timp ce fac aceasta ar trebui să mă rog pentru persoana respectivă: asta ar trebui să stingă orice fel de atitudine nepotrivită din inima mea faţă de „duşman”. Dacă cineva vine şi îţi spune „am auzit că … dar nu pot să îţi spun numele persoanei” atunci nu băga în seamnă bârfa … fiindcă nu poţi dialoga cu stafii şi persoane fără chip.

6. nu mă voi răzbuna bârfind la rândul meu bârfitorii făcându-mă în acest fel vinovat de ceea ce am condamnat la ei. (a) Nu mă voi răzbuna în acest fel fiindcă Domnul spune: „Nu zice: voi răsplăti cu rău! Aşteaptă pe Domnul şi El te va salva!” (Proverbe 20:22). Sunt convins de ce spunea un alt prieten: „cred foarte mult că Domnul mă poate apăra, când și cum, asta nu mai știu.” (b) Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmaşului, îi voi da să mănânce; dacă-i este sete, îi voi da să bea; căci dacă voi vei face astfel, voi îngrămădi cărbuni aprinşi pe capul lui (Romani 12:20). (c) Nu voi fi nici prea aspru în a-l judeca pe bârfitor pentru că şi nu voi lua seama la toate vorbele care se spun … „căci ştie inima mea de câte ori am vorbit şi eu de rău pe alţii” (Eclesiastul 7:20,21)

7. voi încerca într-o situaţie de acest fel să văd şi o parte „bună”. Spunea o soră că „poţi să o iei şi în senzul pozitiv; înseamnă că ai ajuns o persoana care s-a remarcat [fiindcă] bârfitorii nu iau în seamă pe oricine”. Este adevărat că dacă eşti bârfit nu înseamnă neapărat că eşti neprihănit fiindcă se poate să fii bârfit pentru prostii pe care le-ai făcut. Dar trebuie să fim conştienţi că: „în general dacă faci voia Domnului vei fi bârfit pentru că şi El a fost, şi încă foarte mult.”

Anunțuri

3 gânduri despre “De ce bârfesc oamenii şi cum să reacţionezi când eşti vizat?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s