Domnul este păstorul meu (2)

David detaliază în versetele 3-4 ce înseamnă că Dumnezeu este păstor și datorită acestui lucru el nu va duce lipsă de nimic. Exemplele pot fi mult mai numeroase dar el precizează câteva. Cred că David face referiri la binecuvântări spirituale, nu materiale. Chiar imaginea pe care o folosește păstor – oi ne arată că David nu se așteaptă că să luam limbajul lui literar – el nu era oaie iar Dumnezeu nu este păstor în sensul literar.

1. Prima binecuvântare precizată este hrana. El „îmi dă odihnă în pășuni verzi”. Dumnezeu întotdeauna își hrănește oile Sale. Dacă ești oaia Domnului atunci nu vei duce niciodată lipsă de hrană. Să fii al Domnului și să fii flămând este un paradox inexplicabil și irațional. Hristos, adevăratul păstor spune: „Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.”

2. A doua binecuvântare este odihna. El „îmi dă odihnă”. Deși a umbla cu Domnul înseamnă să iei un jug, totuși jugul Lui este bun și sarcina Lui este ușoară. Paradoxal – odihna o primim atunci când intrăm sub jugul lui Hristos. Domnul ne cheamă să venim la El pentru odihnă și imediat ne spune să intrăm sub jug – doar acolo găsim odihna.

3. A treia binecuvântare primită de la Păstor este înviorarea. El „mă duce la ape liniștite”. În Hristos avem înviorare pentru sufletele noastre – viață din belșug. Când sufletul este secătuit, toropit și însetat – Cel care poate să împlinească aceste nevoie este doar Dumnezeu. Nu ar trebui să existe creștini vlăguiți, plictisiți și ramoliți.

4. A patra binecuvântare este călăuzirea. El „mă conduce pe cărări drepte”. Dacă te afli vreodată pe o cale strâmbă, a compromisului sau a păcatului – nu este pentru că Dumnezeu te-a călăuzit acolo de aceea nu poți spune „a fost voia Domnului”. Toate oile Domnului sunt călăuzite în curăție, evlavie și sfințenie. Domnul face acest lucru „datorită Numelui Său” – pentru slava Sa, în primul rând, nu pentru că suntem noi foarte importanți prin noi înșine. I-am face reclamă proastă dacă am umbla pe căi strâmbe ce nu Îl reprezintă.

5. A cincea binecuvântare este prezența Lui. Cu ce ne ajută prezența Lui? Ne ajută pentru că sunt momente când umblăm „prin valea umbrei morții” și atunci ne încearcă stresul, îngrijorarea și frica. Dar dacă Domnul este cu tine și tu trăiești acest lucru atunci poți spune „nu mă tem de nici un rău” – nu pentru că nu ar exista rău sau o vale a umbrei morții ci pentru că Domnul este tot ce ai nevoie în acele momente.

6. A șasea binecuvântare este corecția. Există pericole din afară și pericole din interior. Cele mai periculoase probleme pe care le avem vin din propriile inimi. De aceea David spune că „toiagul Tău și nuiaua Ta mă mângâie” iar el nu e ironic când spune asta. Orice corecție a Domnului este o mângâiere comparativ cu distrugerea pe care o aduce păcatul în care am putea merge.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s