Încetarea darurilor miraculoase (o perspectivă cesaționistă)

Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit. Căci cunoaştem în parte şi prorocim în parte; dar, când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin. 1 Corinteni 13.8-12

În programul Său, Dumnezeu a hotărât ca unele daruri spirituale să fie parţiale, în timp ce dragostea va fi mereu prezentă. Sunt alese trei daruri despre care apostolul spune că deşi există în acel moment, urmează să înceteze (v.8). Cele trei daruri sunt darul proorociei, darul limbilor şi darul cunoaşterii în parte. Toţi suntem convinşi de acest adevăr. Într-un fel sau altul aceste trei daruri vor înceta. Problema care ne împarte este momentul. Când vor înceta aceste daruri? Aceasta este marea dispută. Deşi sunt mai multe păreri (spaţiul nu permite descrierea lor aici) există în principal în România două păreri:

1. Revenirea Domnului Isus Cristos. Conform acestei păreri, expresia: “când va veni ce este desăvârşit” se referă la venirea din nou a Domnului. Astfel momentul revenirii Sale este momentul încetării proorociei, vorbirii în limbi şi cunoaşterii parţiale. Aceasta înseamnă deci că astăzi trebuie să existe credincioşi care să vorbească în limbi, credincioşi care să proorocească şi cunoaşterea este încă parţială. Această părere însă nu are nici suport contextual nici suport gramatical.

a. Contextual, nu se vorbeşte nimic despre venirea Domnului în aceste versete. Abia în capitolul 15 se vorbeşte despre un asemenea subiect. Nu este permis ca cineva să aşeze un concept acolo unde contextul nu îl prezintă. În context este vorba despre ceva ce este “în parte” respectiv proorociile, cunoaşterea. Contextul indică cititorului că trebuie să găsească în expresia “ce este desăvârşit” opusul lui ce este “în parte” şi este evident că nu poate fi vorba de Domnul Isus Cristos care a fost mereu desăvârşit şi deplin. El nu a avut un trup glorificat pe pământ, dar nimeni nu poate spune că Domnul a fost ceva “în parte.” Unii apelează la ilustraţiile folosite (v.11-12) interpretând că aceste ilustraţii ar vorbi despre revenirea Domnului. Nimic nu poate fi mai greşit. Ilustraţia din v.11 chiar subliniază procesul de creştere a unui copil spre maturitate, subliniindu-se aspectul de “lepădare” în cadrul acestui proces. Ilustraţiile din v.12, prezintă aspectul motivator al aspectului de lepădare. În alte cuvinte, trebuie să se renunţe la lucrurile copilăreşti pentru că ele sunt confuze şi incomplete.

b. Gramatical, “ce este desăvârşit” nu reprezintă o persoană, ci un lucru. Nu este cineva desăvârşit, ci ceva desăvârşit. Folosirea unui articol neutru arată că un obiect era “în parte” şi urma să devină “desăvârşit.” Tot gramatical vorbind, cuvântul “desăvârşit” nu exprimă o calitate, ci cantitate. Acest lucru este evident şi normal pe text. Expresia “în parte” (cantitate incompletă) cere ca “desăvârşit” să însemne opusul lui, adică “complet” (cantitate deplină).

2. Desăvârşirea Scripturii prin completarea Noului Testament. Această părere susţine că acele daruri în parte au fost de folos şi necesare pentru că Scriptura nu era desăvârşită, ci parţială. Încă tot ce se făcea în biserică era “în parte.” Astfel, în momentul în care Sfânta Scriptură a fost desăvârşită, acele daruri folosite “în parte” au încetat să mai fie oferite cuiva de Duhul Sfânt. Aşadar, nici un credincios nu poate prooroci în sensul biblic, şi nici un credincios nu are darul vorbirii în limbi. Cunoaşterea pe care Dumnezeu a dorit-o pentru noi este deplină. Nimeni nu poate cunoaşte mai mult decât scrie Sfânta Scriptură, şi nu poate avea altă sursă de cunoaştere spirituală decât Sfânta Scriptură. Această părere are atât suport contextual cât şi suport gramatical.

a. Contextual, proorociile, vorbirea în limbi şi cunoaşterea parţială au în comun un singur lucru; sunt folosite în scopul revelaţiei speciale a lui Dumnezeu în Sfânta Scriptură. Proorociile sunt adunate în cărţi profetice, formând baza cunoaşterii voii lui Dumnezeu. Vorbirile în limbi indicau descoperiri ale voii lui Dumnezeu. Dacă aceste daruri erau “în parte” înseamnă că produsul lor (voia revelată a lui Dumnezeu) era “în parte.” Deci acest “în parte” este Sfânta Scriptură existentă parţial atunci. Această Sfântă Scriptură însă era în proces de “desăvârşire” chiar în timpul scrierii acestei epistole.

Ilustraţiile folosite în continuare indică exact acelaş concept. Copilul este ilustrarea acestui “în parte”, în schimb “om mare” ilustrează acest “desăvârşit” sau complet. Procesul maturizării unui copil, este ilustraţia faptului că Sfânta Scriptură este în proces de completare, urmând a se lepăda instrumentele folosite pentru completarea ei în momentul întregirii ei.

Ilustraţiile din v.12, întregesc contextul arătând efectele acestui “în parte” anume: imagine confuză şi cunoaştere confuză. Când Sfânta Scriptură va fi completă, normal că şi imaginea va fi completă prin urmare cunoaşterea va fi deplină.

b. Gramatical, Sfânta Scriptură este un obiect, ceea ce se potriveşte exact în expresia folosită. “Dar când va veni ce este desăvârşit (Sfânta Scriptură) acest în parte se va sfârşi.” Deci “desăvârşitul” care va înlocui parţialul este Sfânta Scriptură.

Discutând şi aspectul cantitativ exprimat gramatical, ajungem la aceeaşi concluzie. Sfânta Scriptură, care era cantitativ incompletă (nu calitativ), va deveni întreagă, deplină completă cantitativ.

Beniamin Costea, Cursul de Pneumatologie, Arad 2012.

Anunțuri

4 gânduri despre “Încetarea darurilor miraculoase (o perspectivă cesaționistă)

  1. Esti destul de superficial , si ne-pregatit ; tu te apuci sa crapi corul de par in 4. Daca ai fi studiat putin si in limba originala in care a fost scris textul , poate nu faceai afurmatile acestea.

    Sent from my iPhone

    Apreciază

    1. In primul rând ca sa ai credibilitate ar trebui sa scrii corect. Altfel nu te ia nimeni in serios. Ai greșeli care pot fi observate și de copii din clasa 1. Ce poți tu să spui despre limba originalâ când tu nu scrii bine în limba ta?

      In al doilea rând ar trebui sa-ti sustii afirmatiile (chiar si cand sunt idioate) cu explicații. Nu arunci cuvinte catalogând și apoi îți vezi de treabă. Ține de bun simț și de cultura dialogului să faci acest lucru. În caz contrar e ultima dată când ai comentat pe acest blog. Nici pe tine nu te interesează de noi și nici pe noi de părerile tale neavizate, jignitoare și nefondate.

      In al treilea rând am precizat la urma cine e autorul articolului (deci nu sunt eu) si dumnealui stie mai multă greacă decât ai tu idee. Iarăși te-ai scăpat spunând lucruri care nu te privesc și nu le cunoști.

      In general cu oameni de teapa ta nu se poate discuta. Sper să îți revii.

      Apreciază

  2. pe baza acelorasi versete un inteligent de la ITB mi-a ” demonstrat ” ca Duhul Sfant s-a inaltat la cer in 324 atunci cand s-a canonizat Noul Testament …

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s