UPDATE! Cesația darurilor „miraculoase”

În discuţia despre continuitatea darurilor spirituale miraculoase trebuie să abordăm următoarele chestiuni:

SCOPUL TRIPUL A PROOROCIILOR

1. SCOPUL darului prorociei – este acesta de a pune temelia bisericii, aşa cum afirmă cesaţioniştii, sau are şi un alt scop?

a. Apostolii au vorbit despre Biserică asemănând-o cu o casă. O casă este formată din temelie și din zidire. Bazat pe Efeseni 4.11 se afirmă că „apostolii şi prorocii” au pus temelia iar „evangheliştii şi păstorii-învăţători” au zidit deasupra; „Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători”. Efeseni 2.20 spune că sfinţii sunt „zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor”.

b. Biblic vorbind, scopul prorociei nu a fost doar de a pune temelia ci şi pentru zidirea bisericii. Cesaţioniştii confirmă că prorocia a avut şi un alt scop – şi tocmai aici se găseşte fisura în gândirea cesaţionistă, iar acest scop a fost zidirea. 1 Corinteni 14:3 spune cu claritate că „cine proroceşte, dimpotrivă, vorbeşte oamenilor, spre zidire, sfătuire şi mângâiere” şi versetul 4 că „cine proroceşte zideşte sufleteşte Biserica” – aşadar scopul prorociei nu a fost doar pentru a pune temelia bisericii ci şi pentru a zidi biserica.

c. Se observă în acelaşi capitol un alt scop al prorociei – pentru cei necredincioşi. În versetele 24-25 se portretizează o astfel de situaţie: „dacă toţi prorocesc, şi intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri, el este încredinţat de toţi, este judecat de toţi. Tainele inimii lui sunt descoperite, aşa că va cădea cu faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu şi va mărturisi că, în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru.”

Concluzia este că nu există un SINGUR scop al prorociei. El are cel puţin aceste trei direcţii sau scopuri: pentru formarea canonului (temelia Bisericii), pentru zidirea Bisericii, şi pentru cei necredincioşi.

SCOPUL MULTIPLU AL VORBIRII ÎN ALTE LIMBI

Textual vorbind, cartea fapte prezintă aproximativ patru situații în care vorbirea în limbi are loc și de fiecare dată acest fenomen are un scop special, unic, distinct. A impune un scop tuturor textelor, a face dintr-unul semnul unic și distinctiv al botezului cu Duhul Sfânt – sunt atitudini extremiste nepermise față de textul biblic.

Există o încercare de armonizare și sistematizare excesivă extremistă prematură a tuturor evenimentelor miraculoase prezente în cartea Fapte, de care trebuie să ne ferim ca de ciumă. Greșeala majoră la acest subiect este nu doar că se folosește o parte din evidențe ca și o grilă pentru a defini celelalte părți, ci și se înclină în a se omite întregul. Așa că o parte ne spune că limbile trebuie să ateste începutul erei noi, și de aceea au încetat; cealaltă parte ne spune că ele sunt criteriul definitiv al coborârii definitive a Duhului, iar alții fac edificarea publică atât centrală încât rolul de atestare din Fapte 10-11 și utilizarea privată în 1 Corinteni 14 sunt abandonate în obscuritate.

Așa cum charismata ca și grup au fost ultra-schematizate, și scopul miracolelor a fost ultra-schematizat, la fel un dar particular sau altul (charisma) a fost des ultra-schematizat – și nu a fost mai puțin în cazul vorbirii în alte limbi. De ce limbile nu pot servi o diversitate de funcții? Există anumite aspecte comune în natura limbilor, însă diferențele în scopuri sau rol trebuiesc acceptat, nu constrânse de ordinile unei grile reducționiste.

a. Fapte 2. Pentru mine nu există dubii că în Fapte 2 miracolul vorbirii în alte limbi a fost pentru cei are vorbeau, nu cei care auzeau. Oricum, scopul acestui fenomen la Cincizecime, conform cu explicația lui Petru bazată pe profeția lui Ioel 2, este de a atesta că Duhul Sfânt a fost turnat. Pare-se că Petru nu face distincție, ca și Pavel, între profeție și vorbire în limbi. Nu este clar că scopul limbilor aici a fost evangelistic deoarece aceeași formă verbală a expresiei e găsită în 10.46 și 19.17 unde lauda se are în vedere, nu evanghelizarea per se. În plus, mulțimea nu se convertește (în urma presupusei evanghelizări) ci pune întrebări. Așadar limbile au un rol pre-evanghelistic Atât cesaționiștii, cât și continuaționiștii, care insistă că scopul vorbirii în alte limbi este exclusiv evanghelistic și fac acest scop normativ greșesc de două ori: întâi pentru că limbile nu sunt cu rol primar evanghelistic nici în Fapte 2, și doi, pentru că aici e unicul pasaj unde limbile neinterpretate sunt înțelese și de necredincioși.

b. Fapte 8. Dacă din reacția lui Simon Magul care vede primirea Duhului Sfânt se poate înțelege că aceștia au vorbit în limbi (concluzie care nu poate fi foarte clar susținută cu textul biblic) trebuie să conectăm această experiență cu necesitatea ca samaritenii să fie păstrați în unitate cu biserica din Ierusalim prin Petru și Ioan. Scopul prezenței acestor doi oameni nu este pentru a sublinia autoritatea lor ci pentru a evita o (extrem de) posibilă divizare a bisericii. Samaritenii e posibil să fi dorit să păstreze autonomia ceea ce ar fi divizat biserica chiar de la început, iar creștinii evrei, pe de altă parte, ar fi fost reticenți în a-i considera deplin frați și surori până când o legătură de acest fel nu ar fi fost stabilită.

c. Fapte 10-11. Este demn de notat faptul că Luca alege să repete ceea ce are loc în casa lui Corneliu deoarece evenimentul are un loc crucial în tema pe care o dezvoltă. Limbile în acest caz nu comunică absolut nimic necredincioșilor, deoarece ei nu sunt prezenți! Motivul pentru care evreii înțeleg că neamurile au primit Duhul Sfânt este pentru că îi „vorbind în limbi și mărind pe Dumnezeu”. Înseamnă să mergi dincolo de text dacă argumentezi că evreii au înțeles vorbirea lor în limbi. Asta ar însemna să inserezi fie darul interpretării nemenționat de text, fie că aceștia cunoșteau limbile vorbite de către neamuri. Este destul a spune că au auzit vorbirea și le-au recunoscut ca o piesă importantă în experiența lor de la Pentecost. Afirmația lui Petru că Duhul a coborât „ca și peste noi la început” nu înseamnă că el a înțeles limbile deoarece asta înseamnă că a fost prezent și vuietul și limbile de foc – fapt puțin probabil. Cu alte cuvinte, limbile au servit nu pentru a comunica lucrurile minunate ale lui Dumnezeu către necredincioși, ci primar, pentru a atesta bisericii din Ierusalim (credincioșilor evrei) că neamurile pot fi admise în comunitatea mesianică fără a fi puse întâi sub dedicarea față de legea lui Moise.

d. Fapte 19. În acest context, limbile nu comunică lauda lui Dumnezeu în fața necredincioșilor, și, diferit de cazurile prezentate din Fapte 8 și 10-11, ei nu au nimic de-a face cu acreditarea noului grup față de evreii creștini de la Ierusalim. Mai degrabă, limbile servesc ca o atestare pentru însăși credincioșii efeseni că darul Duhului a fost transferat lor ca și grup din vechea eră către noua în care ei trebuiau să trăiască.

Deși unele idei sunt speculații, Robert Gromacki, un cesaționist convins, arată în „The Holy Spirit” că acest dar a avut mai multe scopuri. Această abordare biblică acceptă faptul că darurile miraculoase au mai multe scopuri și de aici se poate arăta ușor continuitatea lor. El spune că glosolalia: (1) a fost un semn pentru Petru și prietenii creștini evrei că Dumnezeu salvează și neamurile (p.155); a validat prezența Duhului Sfânt în lume și în viața lor (p.156); prin ea, autoritatea apostolică a lui Pavel a fost autentificată (p.157); (2) a fost un semn sau dar autentificator – confirmare a revelației adevărului (p.221); (3) a fost un semn pentru evreii necredincioși că Dumnezeu avea să judece Israelul (p.222).

Concluzia este că nu există un SINGUR scop al vorbirii în alte limbi. Dacă ar fi avut doar rol de atestare legat în mod evident de perioada de inaugurare a noii ere – darul ar fi încetat. Dar realitatea este alta.

SCOPURILE DARURILOR ÎN GENERAL

Vorbind despre SCOPUL și DIRECȚIA DARURILOR în general, referindu-ne la toate darurile spirituale putem concluziona că nu există un singur scop – aşa cum încearcă să ne convingă unii. Tocmai s-a demonstrat că scopul darurilor poate fi pentru zidirea sfinţilor, apoi pentru semeni (necredincioşi) iar Pavel ne arată că darul vorbirii în alte limbi netălmăcit este pentru sine, pentru zidirea personală. Este adevărat, în închinarea publică, conform cu ceea ce reglementează foarte clar Pavel în 1 Corinteni 14 – darurile trebuie să îi zidească pe sfinţi şi semeni.

CATEGORIILE DE PROOROCI

A doua problemă este aceasta: este o singură CATEGORIE de proroci? Cu alte cuvinte, putem spune, ca cesaţioniştii, că toate prorociile au fost canonice? O privire aruncată asupra Noului Testament contrazice acest lucru. Agab (Fapte 11.28; 21.10), Iuda şi Sila (Fapte 15.32), ucenicii lui Ioan (Fapte 19.6), cele patru fete ale lui Filip evanghelistul (Fapte 21.9). Toate aceste cazuri arată că există două categorii de profeţi: (a) canonici – adică cei care au contribuit la formarea canonului şi (b) extracanonici – cei care au prorocit cu alte scopuri dar ale căror descoperiri nu au fost consemnate în Sfânta Scriptură. Cei canonici sunt caracterizaţi prin SCRIERE – caracteristică pe care nu au o cei extracanonici întrucât ei nu au scris în canon; pe când cei extracanonici sunt caracterizaţi doar de VORBIRE, pentru zidire şi descoperire.

Trebuie să facem o altă specificaţie aici: este puţin probabil că prorocii canonici au avut doar prorocii care au fost scrise în canon; ei au avut descoperiri şi prorocii pentru zidirea bisericii ceea ce înseamnă că profeţii canonici sunt mai mari decât cei extra-canonici prin faptul că ei fac atât slujba acestora (zidirea Bisericii) cât şi una superioară ei (cea de scriere a canonului).

Concluzia este că există două categorii de proroci: canonici şi extracanonici. A spune că ei au fost canonici dar că cuvintele lor nu sunt în Scriptură înseamnă că Biblia e incompletă. Ce se poate spune este că au fost profeţi autentici dar nu au fost canonici pentru că Dumnezeu nu i-a rânduit ca să contribuie la formarea canonului. Profet canonic e doar cel a cărui cuvinte au contribuit la formarea şi completarea canonului.

CONCLUZII FINALE PENTRU DARUL PROOROCIEI:

Darul prorociei pentru formarea canonului a ÎNCETAT! Nu trebuie să fii cesaţionist ca să afirmi acest lucru. Sper că este evident pentru toată lumea că temelia Bisericii a fost pusă odată pentru totdeauna, pentru că Pavel spune „eu, ca un meşter-zidar înţelept, am pus temelia, şi un altul clădeşte deasupra” (1 Corinteni 3.10).

Nu există nici un motiv pentru care să cred că darul prorocilor extracanonici a încetat. În această privinţă se pot alege următoarele variante:

a. Dacă ești cesaţionist-precaut poţi spune că prorocii au încetat odată cu era apostolică însă poţi fi de acord cu faptul că cineva poate întreprinde activitate profetică conform cu voia suverană a lui Dumnezeu – cu scopul de a descoperi un anumit lucru şi pentru zidirea Bisericii – în nici un caz nu pentru formarea canonului.

b. Dacă ești semi-continuaţionist poţi spune că încă există darul, slujba, oficiul de profet – dar nu profet canonic ci profet extracanonic. Chiar şi un cesaţionist poate susţine acest lucru deoarece profetul extracanonic întreprinde aceeaşi activitate descrisă la punctul „a” cu diferența că aici e numită „dar”.

Cineva poate fi nelămurit de ce fac diferenţa între dar (semi-continuaționist) şi activitate (cesaționist-precaut). Diferențele pot fi arătate prin următoarea imagine: poţi avea pregătire şi diplomă de mecanic – te pricepi la asta şi faci o activitate care reprezintă calificarea ta profesională. În acest caz ai numele, oficiul şi calificare de mecanic. Pe de altă parte, un alt om, poate să-şi repare singur maşina fără să se fi pregătit în acest domeniu, fără să aibă numele sau calificarea de mecanic. Faptul că întreprinde activitate specifică unui mecanic nu înseamnă că el este mecanic. Unul are „darul” iar celălalt are doar „activitate.”

Diferenţele dintre dar şi activitate pot fi enumerate prin două idei: prima este STATUTUL – în primul caz ai oficiu de profet pe când, în al doilea caz, ai doar activitate profetică; a doua diferenţă este TIMPUL de exercitare a profeţiei: cel care are darul îşi desfăşoară activitatea pe un timp îndelungat atunci când Dumnezeu îi vorbeşte pe când celălalt îşi desfăşoară actitivitatea pentru o vreme limitată – tot conform cu suveranitatea lui Dumnezeu. Primul este numit şi recunoscut ca fiind profet pe când al doilea doar un om căruia Dumnezeu i-a descoperit cândva un anumit lucru.

Altcineva poate se teme să folosească termenul de „dar” deoarece acesta înseamnă că poţi proroci oricând doreşti – o astfel de idee având implicaţii periculoase: asta poate însemna că te poţi duce la proroc să întrebi … etc. Însă acest lucru nu este neapărat necesar dacă înţelegem că atât profeţii canonici cât şi cei extracanonici au vorbit mânaţi de Duhul Sfânt atunci când Dumnezeu în suveranitatea Lui a hotărât să descopere un anumit lucru. Suveranitatea lui Dumnezeu îngrădeşte, limitează şi reglementează folosirea acestui dar.

c. Dacă vrei să fii continuaţionist poţi spune că există atât prooroci canonici cât şi extracanonici însă nu-i vei putea diferenţia pentru că scopul de scriere a canonului a încetat; aşadar a rămas doar scopul de zidire şi descoperire a inimilor celor necredincioşi. Aşadar prorocul canonic devine automat extracanonic deoarece darul lui şi-a pierdut funcţia de scriere a canonului. El se poate numi canonic însă nu are nici un rost să se numească aşa atât timp cât scopul acestui dar a încetat şi au rămas celelalte două.

Bătălia reală este între cesaționist-precaut și semi-continuaționist deoarece al doilea susține că există o persoană recunoscută ca profet și care întreprinde activitate de profet pe o perioadă îndelungată – lucru cu care un cesaționist-precaut nu poate accepta. Implicațiile sunt, în cea mai mare parte, de natură pastorală.

29 Mai 2013, Andrei Croitoru

Update – 1 august 2013

Update – 28 septembrie 2013

D.A. Carson, Showing the Spirit, capitolul 5.

Anunțuri

14 gânduri despre “UPDATE! Cesația darurilor „miraculoase”

  1. Totuși Andrei, darurile acelea au putut să fie prezente DOAR în timpurile apostolilor. De fapt, așa cum se poate citi în Fapte, acele daruri s-au căpătat doar prin intermedierea apostolilor. Și despre Agab și fiicele lui Filip, dacă nu scrie că l-a primit prin ei nu înseamnă că nu l-au primit prin ei.

    Deci, pot fi văzute ca un semn al prezenței apostolilor. Ca o extensiune a darurilor lor, ca unda expansivă; dar, odată cu moartea lor, nu au mai existat.

    Concluzia e mai mult extrabiblică, dar la fel este cu postura cezaționistă. Deși nu se zice specific nici că vor fi, nici că nu vor mai fi, trebuie să cercetăm noi cum stau lucrurile. Și avem scrieri post-apostolice, avem toată Istoria Bisericii, și avem experiența personală pentru a judeca.

    Apreciază

    1. nu prea îmi place să mă joc cu argumente de genul „nu scrie că nu …” şi ţin să spun că e mai bine să ne luăm după ceea ce scrie şi nu după ceea ce nu spune.

      Recent îmi spunea un frate păstor că „oare nu e curios că Domnul Isus nu a vorbit în limbi?” … Imaginează-ţi forţa acestui argument în mintea unui tânăr care a citit şi alte cărţi în afară de Călătoria creştinului.

      E adevărat, cum spui tu, că e POSIBIL ca aceste daruri să fi fost doar pentru PERIOADA apostolilor însă Biblia nu afirmă nicăieri explicit o asemenea concluzie. Ea este o deducţie. Trebuie să vedem dacă această deducţie poate fi susţinută cu un sistem hermeneutic acceptabil. Acum văd că fiecare îşi face reguli de interpretare ale Bibliei ca să-i pice bine cu sistemul teologic pe care îl are deja (vezi Peter Masters … carte de hermeneutică pe care şi unii cesaţionişti o desfigurează).

      Eu cred că au fost pentru doar pentru perioada apostolilor anumite daruri cu FUNCŢII canonice. Sunt perfect de acord cu asta.

      Apreciază

      1. Fără nicio îndoială că toți impunem părerile noastre (să-i zicem sistem teologic dacă vrem) Bibliei. Totuși, Dumnezeu să ne ferească de asta. Fiecare să o interpretăm cu o conștiință curată, căutand să ne modeleze Dumnezeu prin Cuvânt, nu invers.

        Deci, fiind în starea asta umilitoare de oameni [mântuiți dar] păcătoși, și știind că ne putem înșela singuri (lucru pentru care o să fim trași la judecată), trebuie să căutăm să vedem intențiile inimilor noastre, motivele pentru care credem anumite lucruri, efectele lor, și ce ziceam mai înainte, ce credeau sfinții înaintea noastră.

        Și zic asta pentru că îi adevărat în primul rând, și apoi pentru că judecând după astea, în contextul meu [penticostal], nimeni n-ar trece proba. Prorociile îs un substitut pentru Cuvânt („Dumnezeu mi-a zis să fim uniți” – ya kiddin me right?), un mediu de înălțare, ca drojdia în aluatul mândriei omului (lucru ce nu-l face fals în sine, dar totuși…), și căutarea experiențelor și senzaționalismului care, după câte am citit în Biblie, puțin are de-a face cu ce vrea Dumnezeu de la noi.

        Pe de altă parte, să judecăm pe cezaționiști. Ce fac ei rău? Singurul lucru pe care îl fac rău este că interpretează rău Scriptura cu privire la darul ăsta, și în consecință judecă greșit pe cei care au darul cu adevărat (0.001% dintre cei care afirmă că-l au?). Dar trebuie să se demonstreze că interpretează rău Scriptura în primul rând.

        Așa că, simplistic, alegerea ar fi între rău și posibil rău. Dumnezeu să îmi dea înțelepciune să-I cunosc voia mai bine – și asta prin Cuvânt, numai din Cuvânt.

        Apreciază

      2. până la un punct chiar îmi pasă puţin de experienţele cuiva sau ale mele. Mă interesează în cel mai serios mod dacă ceea ce cred sau mi se vâră pe gât nemestecat este Biblie sau răstălmăcire.

        Apreciază

  2. Nu imi bazez teologia pe cauzistica si subscriu la afirmatia ta: „Mă interesează în cel mai serios mod dacă ceea ce cred sau mi se vâră pe gât nemestecat este Biblie sau răstălmăcire.” dar, as dori sa stiu daca ai intalnit un om cu dar de prorocie ( daca stii de vreunul ) sau daca ai avut din partea unui om o „lucrare profetica” autentica ?

    Apreciază

      1. Ai intalnit unul ( macar ) pe care sa il consideri „adevarat” facand abstractie de la faptul ca a gresit sau nu ( poate gresi sau nu ) ? Efectiv vreau parerea ta fara a-ti cere sa ma convingi printr-un argument. ( deocamdata 🙂 ).

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s