Cum desființează Peter Masters rugăciunea pentru bolnavi din Iacov 5

Cine citește cărțile lui Peter Masters și are un minim de cunoștințe hermeneutice știe că acesta măcelărește pur și simplu textele Sfintei Scripturi pentru ca acestea să se potrivească cu teologia pe care dumnealui vrea să o susțină.

S-ar putea să fiu de acord cu teologia lui însă condamn vehement acrobațiile exegetice folosite pentru a și-o forma.

I. Ne uităm întâi la„procedura folosită pentru vindecare” (așa cum o numește el) descrisă în Iacov 5. Aici avem un exemplu remarcabil de desființare a Scripturii a unui cesaționist convins ce pretinde că își dă viața pentru a susține acest dar minunat al lui Dumnezeu. Observați cum o face:

Cine anume se „califică” pentru a beneficia de lucrarea prezbiterilor? …

[Iacov] alege un cuvânt (gr. astheneo) care indică faptul că suferindul este slăbit și fără putere. Observăm și faptul că bolnavul nu poate ieși din casă pentru a merge la întâlniri și de aceea trebuie să-i cheme pe prezbiteri. Putem extinde această categorie a celor țintuiți la pat pentru ai cuprinde și pe cei care din pricina bolii lor nu pot ieși din casă.

Știm că el a suferit de acea boală o vreme îndelungată – suficient de mult ca să ajungă foarte descurajat. Nu vorbim aici de o durere de spate trecătoare sau despre o gripă. Este cazul unei boli care a devenit o mare povară și sursă de descurajare, spre deosebire de o suferință „obișnuită” care are o durată previzibilă și în general poate fi tratată. Dacă suntem afectați de o boală „obișnuită” nu avem nevoie de slujirea specială la pat care este rezervată celor foarte slabi sau deprimați. Slujirea prin rugăciune la căpătâiul bolnavului nu este menită să fie folosită la bolile mai „mărunte” și nici pentru cei care sunt capabili să se deplaseze (categorie în care ar putea fi incluși chiar și bolnavii de cancer într-o stare avansată).

Credincioșii care pot merge la serviciile bisericii sau la întâlnirile de rugăciune nu sunt imobilizați la domiciliu și de aceea lucrarae specială a prezbiterilor nu este adecvată pentru ei, oricât de gravă ar fi boala lor.

Vindecarea va fi asociată de obicei cu bolic are produc slăbirea și incapacitatea organismului, și nu cu stări permanente (precum orbirea sau lipsa unui membri) pe care le pot avea unii oameni sănătoși din toate celelalte puncte de vedere.  Vindecarea unor handicapuri fizice permanente s-a numărat printre minunile-semne extraordinare făcute de Domnul și de apostolii Lui, Iacov 5 nu se referă la acest gen de afecțiuni. Iacov nu ne dă nici o justificare pentru a aduce înaintea Domnului în rugăciune orice fel de neputință.

Peter Masters, Epidemia Vindecărilor, 135, 148.

Așadar Iacov 5 tradus de Peter Masters sună cam așa: doar dacă nu poți ieși din casă datorită bolii tale, doar dacă ai stat bolnav o vreme îndelungată, doar dacă ești deprimat, descurajat sau disperat, și doar dacă ai o afecțiune care exclude bolile permanente (orbire, handicapuri fizice, etc) poți primi slujirea prezbiterilor. Poți fi rupt de cancer, hiv, tumori canceroase, poți fi în stare terminală – la câțiva pași de moarte – dar dacă nu îndeplinești condițiile astea – nu poți primi rugăciunea prezbiterilor.

II. Voi face și câteva comentarii despre argumentele aduse din „limba greacă” de autor pentru a dovedi presupozițiile de mai sus. Nu sunt nici pe de parte un priceput în exegeză însă vă ofer câteva informații verificabile – pentru oricine poate citi și înțelege engleză.

1. Termenul folosit de Iacov pentru „bolnav” („este vreunul printre voi bolnav”) este astheneo și acesta (spune Peter Masters) arată „gravitatea bolii”, adică, termenul „indică faptul că suferindul este slăbit și fără putere. Acest cuvânt se potrivește de obicei pentru cei bolnavi la pat sau neajutorați.”Apoi încearcă să ne convingă că, dacă omul se poate deplasa, dacă are o boală mai „măruntă” și dacă are o boală permanentă nu are nevoie de rugăciunea prezbiterilor. Însă aceste texte arată că termenul este folosit pentru o gamă largă de boli: Matei 10.8, Marcu 6.56, Ioan 5.3, 6.2, Fapte 19.12. Luca 4.40 arată indubitabil că termenul se referă la o gamă largă de boli. Este mai mult ca sigur că între aceștia erau o grămadă de oameni cu boli permanente și printre ei și oameni cu boli „mărunte” și „obișnuite.” Fiul unui slujbaş împărătesc era pe moarte datorită acestui tip de boală (Ioan 4.46-47) iar Lazăr chiar a murit (Ioan 11.1-3) ca şi Tabita (Fapte 9.37). Boala se referă la paralizie (Ioan 5.7, 10).

2. Scriitorul spune că expresia „să se roage pentru” „indică faptul că aceștia stau aplecați peste o persoană aplecată la pământ” ceea ce înseamnă că „bolnavul nu poate ieși din casă.” Exemple ca și Matei 14:23, 23.14, 24.20, 26.36 dar și multe altele pe care le puteți verifica aici – arată că termenul folosit nu implică neapărat o persoană „aplecată peste” cineva. Exemplele nu ne lasă să facem un astfel de tipar, decât dacă te consideri Peter Masters sau ucenicul lui infectat de aceeași hermeneutică bolnavă și găunoasă. Chiar Iacov 5.17-18 folosește același termen și putem fi siguri că Ilie nu s-a rugat „aplecat peste” cineva.

3. Termenul „ridica” din versetul 15 (ro: „Domnul îl va însănătoşi”; gr. egeiro), spune autorul, înseamnă că „bolnavul e țintuit la pat”. Argumentul lui este că doar pentru aceștia prezbiterii trebuie să vină să se roage ungându-i cu untdelemn. Termenul înseamnă „a ridica” însă nu se potrivește cu cealaltă ipoteză a autorului care spune că aceștia sunt exclusiv cei cu boli temporare (nu cei cu handicapuri fizice) însă termenul e folosit pentru aceștia din belșug: Matei 9.6, 25; Luca 7.14, Fapte 3.6. În plus, termenul are cel puțin aceste patru sensuri: a te trezi, a învia din morți, a te ridica din pat, a face să apară ceva.

4. Termenul kamno din versetul 16 („va mântui pe cel bolnav) este tradus de Peter Masters cu „oboseală sau epuizare inclusiv oboseală psihică” și observați că el accentuează oboseala fizică adăugând că poate fi și oboseală psihică. Însă adăugarea lui devine normă deoarece dă înțeles primar termenului „bolnav” ca fiind oboseala psihică, și nu fizică. Aici puteți observa că termenul înseamnă „obosit până la boală, gata de colaps (în special din cauza muncii)”. Alții l-au folosit la fel: (Sophocles (Herodotus), Aristophanes, Euripides, Xenophon, Plato, Aristotle, Diodorus, Lucian, others). Așadar înțelesul primar nu este oboseala psihică și nu trebuie făcută o teorie atât de largă pe chestiunea asta și nici nu avem voie să distrugem textul de la înțelesul său primar.

UPDATE

5. ISori întreba de ce Iacov folosește expresia „să cheme” în loc de „să meargă” și răspund prin două observații: întâi, pentru că e normal ca cel bolnav să ceară ajutorul, el știe cel mai bine de nevoia pe care o are. Mi se pare perfect natural să fie așa; doi, termenul grecesc folosit pentru „să cheme” (gr. proskaleó) cu 29 de uzanțe în NT nu ne ajută în a crede că este folosit pentru cei bolnavi imobilizați la pat și care nu pot să se deplaseze ei singuri deoarece avem multe texte unde termmenul este folosit și nu se îndreaptă deloc spre acel sens: Domnul i-a chemat pe ucenici (Matei 10:1, 15.32, 20.25; Marcu 3.13, 23, 6.7, 8.1, 10.42, 12.43), mulțimile (Matei 15.10, Marcu 7.14, 8.34), un copil (Matei 18.2); chemarea lui Dumnezeu la mântuire (Fapte 2.39), chemarea apostolilor de către preoți (Fapte 5.40), chemarea bisericii de către apostoli (Fapte 6.2), punerea deoparte a doi slujitori (Fapte 13.2), Sergius Paulus îl cheamă pe Pavel să-l asculte (Fapte 13.7), chemarea lui Dumnezeu de a predica Evanghelia (Fapte 16.10), Pavel cheamă centurionul (Fapte 23.17) … etc. Nu știu nici măcar un caz în care să se folosească acest termen și să se apropie de ideea că erau bolnavi și de aceeau au chemat.

Urmează: ungerea cu untdelemn, explicată de același autor inventiv.

Anunțuri

4 gânduri despre “Cum desființează Peter Masters rugăciunea pentru bolnavi din Iacov 5

  1. Nu știu, eu văd lucrul ăsta ca cel mai logic din lume. Dacă Iacov nu zice să meargă și să cheme este pentru că omul nu se mișcă. Și bine, putem spune că-i la pușcărie, și deaia nu poate. Sau că nevasta îl ține închis în casă, sau nenumărate alte lucruri. Totuși, la urma urmei numai una se potrivește: este bolnav la pat.

    Vezi la ce nivel vorbesc? La cel mai superficial sau mai ușor de înțeles. Nu mă bag în concordanță sau greacă sau lucruri deastea; doar spun, împreună cu toți oamenii simpli*, că omul care cheamă pe cineva nu se mișcă de unde este (așa cum ne demonstrează celelalte uzanțe a verbului). Și nu-i așa mare podul nu trebuie să fie prea mare până la concluzia că, dacă un om bolnav cheamă pe cineva, atunci e că el însuși nu poate merge pentru că boala nu-i permite.

    Totuși, chiar dacă cineva acceptă că e așa cum zic eu, concluzia nu este că ne putem ruga numai dacă sunt la pat: și dacă Iacov, care vroia să scrie despre puterea rugăciunii, vroia să arate că, chiar dacă un om este bolnav la pat, totuși rugăciunea îl poate însănătoși? Lucrul ăsta nu ar exclude rugăciunea pentru cei bolnavi de cancer, de exemplu.

    *Puteam să zic laici, domn părinte.

    Apreciază

    1. Nu te flata singur cu propriile înțelegeri ale Scripturii 🙂

      Se poate spune foarte simplu că Iacov prezintă un caz extrem de boală pentru a arăta că nu trebuie să ne rugăm doar pentru cei care au boli de un anumit soi (mai grav sau mai puțin grav) ci pentru oamenii bolnavi (de-a binelea). Eu nu spun că Iacov nu a avut în minte oameni imobilizați la pat ci doar spun că e nedrept față de textul biblic (și doctrina prezentă în text) să limitezi textul și să spui că se referă doar la ei.

      Până la urmă problema se rezolvă când hotărâm cu o hermeneutică de bun simț care este scopul textului. Este el, așa cum speculează oameni ca Peter Masters, să ne vorbească despre OBIECȚII rugăciunii pentru bolnavi? Vorbește textul despre rugăciunea pentru bolnavi? Vorbește la mod general despre rugăciune? Vorbește despre puterea rugăciunii? Răspunzând la întrebare putem termina rapid cu speculațiile și vorbăraia de doi lei.

      Ți-am arătat în UPDATE ignoranța legată de termenii folosiți în textul biblic. A „chema” nu susține deloc ideea ta. Ai acolo explicațiile. Este doar concluzia ta că Iacov spune „să cheme” pentru că e la pat omul respectiv. Poate spune în acest fel și pentru alte motive decât cele precizate de mine sau de tine. Este pură speculație că citirea ușoară, superficială,„simplă” a Scripturii este cea bună și corectă. Este un argument care prinde la puturoși dar care nu stă în picioare la o analiză logică. Textul, pur și simplu, nu spune de ce el trebuie să „cheme” ci doar să facă acest lucru. E normal să chemi tu când ai nevoie de ceva (aplicând principiul la mii de situații).

      Sănătate de toate soiurile!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s