2.10 Trăire sau Vorbire?

Aud tot mai des creştini care vorbesc despre faptul că ar trebui să trăim mai mult decât să vorbim. Această concepţie este falsă şi contrară Bibliei. Nu există nici un fel de discordanţă între a trăi şi a vorbi din punct de vedere biblic. Ele nu se exclud una pe cealaltă. Un creştin nu trebuie să aibă una sau cealaltă ci pe amândouă.

Este adevărat că unii se ţin doar de teorii dar asta nu trebuie în nici un caz să ducă pe cineva la concluzia că nu trebuie să mai vorbim din Scripturi, că nu trebuie să mai predicăm sau să mărturisim Evanghelia ci trebuie să ne facă să şi trăim nu doar să vorbim! – şi acest lucru pentru simplul fapt că Biblia ni le cere pe amândouă. 

Degeaba trăieşti cum trăieşti dacă omul nu aude Evanghelia! Poţi trăi impecabil – omului nu i se iartă păcatele. El nu vede în faptele tale bune posibilitatea îndreptăţirii prin credinţă oricât de strălucit ai fi în faptele şi comportamentul tău. Omul nu poate vedea în faptele tale că Hristos a murit, că există şansa ca păcatele să-i fie iertate, etc. A trăit cumtrebuie nu mântuieşte pe nimeni. Omul nu primeşte credinţa prin vederea comportamentului creştinilor.

Nu există nici un fel de superioritate a trăirii faţă de propovăduire. Cel puţin în ce priveşte mântuirea şi creşterea spirituală metoda aleasă de Dumnezeu este vorbirea – fie că e vorba de predicare în cadrul bisericii, fie că e vorba de mărturisire şi evanghelizare în cazul celor care nu sunt mântuiţi. Întotdeauna şi exclusiv – credinţa vine în urma auzirii şi nu a vederii. 

Sunt total de acord că cineva poate fi împiedicat să vină la Domnul datorită comportamentului nepotrivit a unui aşa-zis creştin. Sunt de acord că cineva poate ajunge să audă Evanghelia pentru că a văzut un om transformat de ea dar asta nu înseamnă că trăirea cuiva poate genera mântuirea altcuiva.

Concluzia mea este că ar trebui să ne oprim din a pune în opoziţie, în mod fals şi prostesc, trăirea şi vorbirea – fiindcă ambele sunt la fel de necesare. Biblia ni le cere pe amândouă, Hristos le-a avut pe amândouă şi noi trebuie să le practicăm pe ambele. Oricare dintre cele două extreme este greşită: doar a predica e greşit dacă nu trăieşti dar la fel de greşit este a crede că sfinţirea personală e tot ceea ce îţi cere Dumnezeu.

Dacă doar predici – eşti neascultător şi păcătuieşti fiindcă probabil te invalidezi printr-un comportament care nu se conformează standardelor lui Dumnezeu. Dacă doar trăieşti – iarăşi eşti neascultător fiindcă nu asculţi de Dumnezeu care ţi-a poruncit nu doar să trăieşti ci şi să vorbeşti despre Cel care mântuieşte şi te ajută să trăieşti aşa cum o faci.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s