2.11 Slujire vs Sfințire

În acest articol vreau să tratez tensiunea (de fapt, inexistentă) pe care unii creștini o găsesc între aceste două domenii: sfințire vs. slujire. 

În mare parte domeniile spirituale în care noi activăm pe pământ sunt: slujirea și sfințirea. Slujirea este exterioară, ține de relația cu ceilalți, are de-a face cu darurile Duhului și implică de regulă acte perceptibile. Sfințirea, pe de altă parte este interioară, ține de relația personală cu Dumnezeu, are de-a face cu roada Duhului și de regulă este imperceptibilă.

Ambele lucrări sunt generate de Duhul Sfânt în sufletul omului. Pentru Duhul Sfânt aceste două domenii nu sunt în tensiune așa cum unora li se pare că sunt. A fost interesant să descopăr că botezul cu Duhul Sfânt din Fapte are legătură cu împuternicirea pentru mărturisire însă în 1 Corinteni 12 botezul cu Duhul Sfânt este o realitate care ține demântuire.

Care sunt extremele?

Există întâi acei oameni obsedați de slujire, de daruri spirituale – o problemă este că sunt fascinați doar de anumite daruri spirituale iar acest lucru este o anomalie. Deja avem denominațiuni formate în jurul acestei metehne. Până la urmă slujirea care nu se încadrează în tiparele biblice, nu este slujire.

Există apoi acei creștini, de obicei considerați „tradiționaliști, conservatori, legaliști” care pun accent exagerat pe sfințire personală negând în același timp importanța slujirii. Aceștia totdeauna predică despre păcat dar când vine vorba despre darurile spirituale cu greu le pot identifica în viețile proprii sau în grupurile de care aparțin. De obicei vin cu versete pentru a arăta că preocuparea nu trebuie să fie pentru slujire ci pentru sfințire.

Aș dori ca cei înclinați spre slujire și mărturisire să știe că sfințirea personală validează întotdeauna slujirea, roada Duhului validează autenticitatea darurilor spirituale, interiorul validează exteriorul. În caz contrar – lui Dumnezeu i se face scârbă de noi – iar acest lucru este învățat peste tot în Biblie.

Auziți oameni care vorbesc mult despre botezul sau umplerea cu Duhul Sfânt. Presupunem că cineva primește o împuternicire specială de la Dumnezeu pentru a mărturisi cu putere, autoritate și îndrăzneală Evanghelia. Acest lucru este extraordinar dar el nu înlocuiește sfințirea personală.

Pe de altă parte frații mei înclinați să vorbească și să fie preocupați de „sfințire” trebuie să știe că Dumnezeu ne-a mântuit ca să ne facă mărturisitori pentru cei „de afară” și slujitori pentru cei „din lăuntru” – Nu am fost mântuiți pentru a sta noi cu noi fiind preocupați doar de sfințirea noastră.

Faptul că vezi continuitate și progres în propria viață de sfințire nu face în nici un fel slujirea/mărturisirea mai puțin necesară. Porunca este încă acolo, are la fel de multă valabilitate și la fel de multă importanță. Îmi place textul care spune despre soacra lui Petru că după ce a fost vindecată ea a început să le slujească.

Fiecare ar trebui să se cerceteze dar pe sine însuși și să vadă care din aceste două domenii este neglijat.

Dacă mărturisirea e neglijată – roagă-te Domnului pentru împuternicire așa încât să poți spune ca Petru „noi nu putem să nu vorbim despre ce am auzit”. Nu înseamnă că trebuie să devii mai neglijent cu sfințirea personală ci doar că trebuie să faci tot ce ți se cere să faci.

Dacă sfințirea personală este neglijată uită-te la toate textele din Scriptură care arată scârba lui Dumnezeu față de cei care slujesc mult dar nu se sfințesc. Asta nu înseamnă că trebuie să renunți la slujire sau mărturisire ci că trebuie să te și sfințești.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s