2.12 Dragostea vs Dreptatea lui Dumnezeu

Citeam astăzi din atributele lui Dumnezeu a lui A.W. Tozer despre dreptatea lui Dumnezeu  şi am conştientizat astăzi o idee păgână care s-a strecurat foarte uşor în mediul evanghelic, ba chiar a ajuns la rang înalt fiind obsedată de amvoane.

Această teorie îl prezintă pe Dumnezeu ca unul în care mila Sa se luptă cu dreptatea din El atunci când Dumnezeu doreşte să mântuiască un păcătos. Această teorie este mai degrabă păgână, decât teologie biblică. Aici este distrusă în totalitate unitatea Dumnezeirii întrucât prezintă un conflict în Dumnezeu.

Tozer spunea:

ne imaginăm în mod dramatic că Dumnezeu şade înlăcrimat pe tronul Său rostind o condamnare la moarte pentru un om pe care mila Sa vrea să îl ierte, dar nu poate din cauza dreptăţii care nu Îi permite să facă aşa ceva.

Am putea să fim la fel de bine păgâni dacă avem gândirea aceasta. Aceasta nu este teologie creştină – niciodată nu a fost şi nici nu poate să facă parte din creştinism. Numai un schizofrenic are o parte din el ce se poate lupta cu o altă parte din el. Dreptatea şi mila lui Dumnezeu nu se ceartă una cu cealaltă.

Când Dumnezeu în dreptatea lui condamnă un păcătos la moarte şi iad Dumnezeu îl condamnă la fel de mult şi în dragostea Lui întrucât dragostea lui Dumnezeu nu intră în conflict cu celelalte atribute din Dumnezeu. Dragostea lui Dumnezeu pentru ceea ce este neprihănire urăşte tot ce este păcătos şi murdar. Dragostea lui Dumnezeu (de fapt, Dumnezeu) urăşte mizeria.

Toate atributele lui Dumnezeu contribuie la sentinţa de moarte a unui om.

Când un om este îndreptăţit nu este îndreptăţit datorită dragostei lui Dumnezeu (doar) ci datorită dreptăţii lui Dumnezeu fiindcă păcătosul este ispăşit prin credinţă iar această ispăşire este declaraţia că el trebuie să trăiască. Ioan spunea: “dacă ne mărturisim păcatele El este credincios şi drept (nu dragoste) ca să ne ierte”.

Chiar termenul îndreptăţit (numit de noi “justificare”) poartă ideea de dreptate a lui Dumnezeu nu de dragoste deşi nu exclud, în nici un fel, dragostea lui Dumnezeu ca motiv al mântuirii noastre dar Scriptura arată clar că în mântuirea noastră dragostea şi dreptatea lui Dumnezeu au fost în unitate şi au cooperat perfect.

Dragostea lui Dumnezeu (şi dreptatea Lui) strigă în dreptul condamnatului: la moarte şi iad! Dreptatea lui Dumnezeu (şi dragostea Lui) strigă în dreptul celui justificat: viaţă şi iertare!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s