Teologia petrină a nașterii din nou

Aspecte esențiale ale doctrine nașterii din nou în teologia petrină

În ultima vreme am auzit mai multe cazuri de slujitori (prezbiteri, lideri spirituali, păstori) deranjați de predicarea despre naștere din nou (regenerarea) cum că aceasta ar fi irelevantă sau o ofensă pentru membrii pe care aceștia îi au sub grijă întrucât ei sunt deja născuți din nou.

Dacă acesta este un argument pentru a nu predica despre naștere din nou îi rog să citească Biblia și să observe cât este de evident că apostolii au vorbit despre această doctrină bisericilor! Acesta este și cazul lui Petru care își începe epistola în acest fel.

1. Da, într-un sens nașterea din nou este începutul, este startul duhovnicesc, aducerea vieții divine în sufletul omului. Din ceea ce noi știm prin faptul că am experimentat-o, regenerarea este primul „lucru care ni se întâmplă” și prin care ne trezim într-o altă viață, altă lume, altă dimensiune. Este prima experiență ce deschide relația de Tată-fiu între Dumnezeu și om, și deschide poarta spre calea către veșnicia în părtășie necurmată și netulburată cu Acesta.

2. Dar din punct de vedere temporal regenerarea nu este începutul, predestinarea este. Predestinarea asigură regenerare. Nimeni nu poate fi regenerat dacă nu este predestinat. Sper că nimeni nu a făcut alergie la pomenirea fără rușine acestui cuvânt disprețuit „predestinare.” Petru așează această învățătură înaintea nașterii din nou pentru că atât logic cât și temporal, ea este înainte. Cu alte cuvinte – înainte de facerea lumii noi eram în mintea lui Dumnezeu plănuiți pentru sfințirea Duhului și stropirea cu sângele lui Isus.

3. Trebuie să înțelegem de la bun început, nu după ce ne smulgem perii din bărbile lungi teologice, că învățătura despre nașterea din nou, ca și orice altă învățătură, trebuie să ne pună pe genunchi, să atingă inimile noastre și gurile să fie umplute cu binecuvântări. Așa începe Petru: „binecuvântat fie Dumnezeu … care ne-a născut din nou.”

4. De asemenea este esențial să credem că nașterea din nou nu este în esență despre noi ci despre El nu doar pentru că El o efectuează ci pentru că El este scopul ei. Nașterea din nou există pentru că există un Dumnezeu care are planuri mărețe cu creaturile Sale alese. Dacă nu ar fi așa Petru nu ar pune  în introducerea acestei doctrine informații valoroase despre Dumnezeu. El este „Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos”. Așadar, El este scopul regenerării. Suntem născuți din nou pentru a ne întoarce privirile spre El!

5. Abia apoi reținem și faptul că sursa nașterii din nou este Dumnezeu. Noi nu ne naștem din nou. „Trebuie să te naști din nou” nu înseamnă că am puterea să fac acest lucru ci că este necesar să mi se întâmple aceasta pentru a putea să-L văd pe Dumnezeu în împărăția Lui. Este logic să înțelegem că acest miracol, această faptă supranaturală, poate fi înfăptuită doar de mâinile Atotputernicului Dumnezeu nu doar pentru că este sfântă și nu poate fi produsă de făpturi păcătoase ci și pentru că este supranaturală și nu poate fi realizată de făpturi impotente spiritual și moral.

6. Un fapt controversat și, în final, contestat conștient sau inconștient de majoritatea creștinătății (sensul larg al cuvântului) este că motivul nașterii din nou se află în Dumnezeu și nu în om. De fapt acesta este o altă implicație a afirmației că Dumnezeu este sursa regenerării. Petru spune că El ne-a regenerat „kata (după) marea Sa îndurare” iar această afirmație vine în totală contradicție cu ideea potrivit căreia Dumnezeu ne regenerează deoarece noi am făcut primul pas (sau oricâți or fi în teologia voastră).

7. Nașterea din nou nu este un proces deși unii dintre noi vorbim despre ea în acest fel. Nu știu dacă se poate aduce vreun text biblic pentru a susține o asemenea ideea. Petru vorbește despre regenerare folosind timpul trecut (aorist în lb. greacă). Așadar nașterea din nou are loc într-un eveniment și ea poate fi privită ca o acțiune încheiată și trecută – deși cu repercusiuni în prezent.

8. Nașterea din nou este un fapt care trebuie adus în atenția creștinilor. Așa cum încercam să vă provoc în introducere – acesta învățătură este importantă cel puțin pentru  motivul că Petru o pune la începutul scrisorii sale. Ea este esențială pentru credința creștină. Ea este un fel de piatră de unghi – o cărămidă fără de care toată clădirea se face pulbere în țărână. Consecințele și rezultatele acestei experiențe sunt supranaturale și cu recul până în eternitate.

9. O întrebare care m-a frământat multă vreme este cum se realizează nașterea din nou? Iar Petru îi răspunde în acest fel: „prin învierea lui Isus Hristos dintre morți.” Dar ce legătură există între aceste două evenimente? Ce are de-a face învierea cu nașterea mea din nou? Răspunsul scurt este că învierea lui Hristos este „substanța” turnată în ființele noastre cufundate în păcatele morții și ea aduce viață în noi. Viața din Hristos ne este dată noi pentru a deveni și noi ființe vii, duhovnicește vorbind. Regenerarea este un efect, o dovadă, o realizare și un rod al învierii Cristice.

10. Cu ce scop suntem noi regenerați? Petru oferă două răspunsuri pe care le voi explica pe scurt. Primul scop este: „eis elpida zosan”adică „spre o nădejde vie”. Aceasta este direcția, scopul, planul lui Dumnezeu în nașterea din nou. Ce este această nădejde nu îmi dau cu părerea decât că ea este „vie” – nu în sensul de bios – viață fizică ci în sensul zao – viață spirituală. Mai mult, „vie” este un verb la gerunziu în acest text. Regenerarea ne deschide orizonturi noi și ne dă o speranță care nu e moartă ci … vie. Nu poți fi un creștin cu un stil de viață îmbibat de frică, descurajare și lipsit de orizonturi eterne și vii.

11. Al doilea scop este o moștenire. Regenerarea ne plasează într-o relație strânsă cu o moștenire. Ea ne pune într-o relație cu Dumnezeu atât de precisă încât devenim, prin ea, moștenitori. Pentru a aprecia această experiență Petru ne spune ce moștenire câștigăm prin nașterea din nou. Nu spunea Domnul Isus că fără ea nu putem intra în Împărăție? Moștenirea este nestricăcioasă, neîntinată și netrecătoare. Acestea sunt calitățile ei. Localizarea ei este în contrast cu locul în care experimentăm nașterea din nou: „în ceruri”. Siguranța acestei moșteniri este dată de faptul că ea este „păstrată pentru voi.” Cu alte cuvinte ea este ținută intactă în cel mai sigur loc pentru noi.

12. Ce îmi spune mie acest text este că regenerarea îmi asigură nu doar o moștenire cerească ci și intrarea în ceruri deoarece ce sens ar avea să am o moștenire în cer dacă nu pot ajunge acolo să beneficiez și să mă bucur de ea? Regenerarea este asigurarea că toate acestea ne sunt dăruite și sunt o certitudine pentru noi – nu basme religioase. Regenerarea te face cetățean al cerului. Și cred că această asigurare este infailibilă, incontestabilă, ireversibilă.

Andrei Croitoru, 28 August 2013

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s