Continuitatea „darurilor miraculoase” în epistola către Evrei

Continuitatea „darurilor miraculoase” în epistola către Evrei

În explicațiile oferite celor mai multe texte folosite pe baricadele cesaționiste încerc să arăt, cel puțin, că aceste texte nu pot fi folosite pentru a susține teoria cesaționistă privitoare la continuitatea darurilor miraculoase. Fac acest lucru nu pentru că sunt carismatic și nici pentru că sunt cesaționist ci pentru că urăsc interpretarea bolnavă ce pornește de la sistem spre textul sacru.

Argumentul principal folosit de către cesaționiști pentru textul din Evrei 2.3-4 este că aceste daruri au fost oferite exclusiv apostolilor întrucât, dacă ar fi fost date și altora din afara acestei categorii, scopul acestor daruri ar fi fost compromis și nu și-ar mai împlini menirea. Argumentul meu se împarte în două mari puncte:

1. Există un argument contextual izbitor împotriva acestei interpretări găsit chiar în primele versete din această epistolă. Apostolul spune că „Dumnezeu a vorbit în vechime prin proroci…la sfârșitul acestor zile ne-a vorbit prin Fiul.” Dacă aceste cuvinte sunt luate în sens absolut aici avem o afirmație falsă deoarece Dumnezeu nu a vorbit doar prin Fiul în vremurile din urmă ci prin apostolii și profeții care au venit după Hristos. Suntem așadar obligați să interpretăm acest „a vorbit” într-un sens specific și limitat. Munca care se cere depusă, și de care fug majoritatea, este să înțelegem din context la ce sens se referă autorul biblic.

Un cesaționist consecvent cu felul lui de argumentare ar trebui să spună în acest fel: e clar că Dumnezeu a vorbit la sfârșitul zilelor doar prin Fiul altfel nu ar mai avea nici un sens argumentul – în cazul în care El ar fi vorbit și prin altcineva. Însă acest tip de gândire este falimentar tocmai pentru că nu explică sensul exact al termenului „vorbit”, la fel cum nu explică sensul exact al versetelor din 2.3-4.

2. Există apoi argumentul textual din care aflăm că „Dumnezeu întărea mărturia lor cu semne, puteri și felurite minuni și cu darurile Duhului Sfânt împărțite după voia Sa.” Primul răspuns este că textul nu spune că doar mărturia apostolilor era întărită de Dumnezeu în acest fel. Doi, este clar din Noul Testament că nu doar apostolii au făcut minuni și că nu doar ei au avut darurile Duhului Sfânt. Întrebările retorice ale lui Pavel legate de darurile spirituale („Toţi au darul tămăduirilor? Toţi vorbesc în alte limbi? Toţi tălmăcesc? – 1 Corinteni 12.30) ar fi un nonsens. Trei,  textul acesta nu spune absolut nimic despre scopurile multiple ale darurilor spirituale, astfel încât scopul de „întărire a mărturiei” poate să fi aparținut doar apostolilor așa cum susțin cesaționiștii însă darurile să fi rămas în vigoare cu celelalte scopuri ale lor.

Concluzia mea nu este că darurile miraculoase sunt și astăzi active în biserică și nu dau dreptatea carismaticilor sau penticostalilor prin acest articol. Însă nu pot găsi în acest text o susținere a teoriei cesaționiste.

Andrei Croitoru, 30 August 2013

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s