Este Dumnezeu obsedat să fie lăudat?

1. Sensul în care tabloul „merită” sau „cere” admirație este, de fapt, acesta: admirația este răspunsulc orect, adecvat sau potrivit; dacă este exprimată, admirația nu va fi „irosită”, iar dacă nu admirăm tabloul respectiv vom fi nerozi, insensiibli, vom pierde mult, vom fi ratat ceva important. Dumnezeu este Obiectul pe care trebuie doar să fii treaz, să pătrunzi în lumea reală ca să-l admiri (sau să-l apreciezi); să nu-l apreciezi înseamnă să pierzi cea mai mare experiență, iar, în final, să pierzi totul.

2. Ideea deplorabilă că Dumnezeu ar avea nevoie de închinarea noastră sau că ar tânji în vreun fel după ea – cam cum așteaptă complimente o femeie vanitoasă – își primește recplica princ uvintele: „Dacă Mi-ar fi foame, nu ți-aș spune ție (Ps. 50.12). Chiar dacă am putea concepe o astfel de dumnezeire absurdă, ea n-ar veni la noi, cele mai de jos dintre creaturile raționale, ca să-și satisfacă dorința. Câinele me nu vreau să-mi latre ca semn că-mi apreciază cărțile.

3. Orice bucurie legată de ceva se revarsăs pontan în laudă, exceptând cazul în care trimitidății ori fricii de a nu-i plicitisi pe alții i se îngăduie, în mod deliberat, să i se pună frâu. Lumea răsună de laude – iubiți care-și laudă amantele, cititorii care-și laudă poetul favorit, drumeți care laudă un peisaj de țară…

4. Cele mai la locul lor și totodată cele mai echilibrate și cuprinzătoare minți lăudau cel mai mult, în vreme ce excentricii, neadaptații și nemulțumiții lăudau cel mai puțin. Lauda pare să fie o expresie audibilă a sănătății interioare. Îți păstrează acest statut și când din neîndemânare, fromele ei de expresie sunt foarte stângace sau chiar ridicole.

5. După cum oamenii laudă spontan ceea ce prețuiesc, la fel de spontan ne îndeamnă și să ne alăturăm laudelor lor: „Nu-i așa că e minunată? Nu-i așa că a fost splendid? Nu crezi că e magnific?

6. Cred că ne place să lăudăm lucrurile de care ne bucurăm, fiindcă lauda nu doar exprimă ci și completează bucuria; este împlinirea ei firească. Nu pentru a se complimenta își tot spun îndrăgostiții cât de frumoși sunt; încântarea rămâne incompletă până când ajunge să fie exprimată. Este foarte frustrant să descoperi un autor nou și să nu poți spune cuiva cât de bun este. Cu cât obiectul este mai valoros, cu atât încântarea va fi mai mare. 

7. Ca și acordara, s-ar putea să presupună mul exercițiu obligatoriu și puțină încântare; sau deloc. Exercițiul obligatoriu însă există, pentru a duce la încântare. Când ne îndeplinim „obligațiile religioase”, suntem ca oamenii care sapă canale într-un ținut fără apă, pentru ca, în clipa în care, în sfârșit, apa vine, să le găsească pregătite.

C.S. Lewis, Meditații la Psalmi, Un cuvânt despre laudă (extrase)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s