Pierderea mântuirii (3.4) – Galateni 5.1-4

Doctrina ortodoxă este baza credinței autentice. Credința sinceră bazată pe o eroare nu poate mântui pe cineva. Multe persoane despre care se crede că și-au pierdut mântuirea nu au avut niciodată o temelie doctrinară corectă. Credința lor se baza pe concepția lor despre ceea ce trebuie crezut și nu pe o poziție scripturală corectă.

Pavel i-a prevenit împotriva unei „mântuiri” care era dependentă atât de credință cât și de efortul omenesc:

Rămâneţi, dar, tari şi nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei. Iată, eu, Pavel, vă spun că, dacă vă veţi tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic. Şi mărturisesc iarăşi, încă o dată, oricărui om care primeşte tăierea împrejur, că este dator să împlinească toată Legea. Voi, care voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v-aţi despărţit de Hristos; aţi căzut din har. Căci noi, prin Duhul, aşteptăm prin credinţă nădejdea neprihănirii.

Fraza – problemă este „ați căzut din har”. Pentru mulți, a cădea din har înseamnă a-și pierde mântuirea. Dar, acest pasaj ne învață oare despre păstrarea sau pierderea mântuirii? Nu! Pavel răspunde la întrebarea „Cum dobândește cineva mântuirea?” Se limitează doar la a crede în Hristos, sau trebuie să adauge un oarece efort personal? Pavel ne avertizează că nu trebuie adăugat nimic. În acea zi, iudaizatorii încercau să convingă că este obligatorie circumcizia și păstrarea Legii. Aceasta nu ar face altceva decât să nege valoarea morții și învierii lui Hristos pentru ei. Un om poate încerca să fie justificat prin Lege (făcând ceva) sau poate fi justificat prin har (crezând în Hristos). Omul trebuie să aleagă între standardul omenesc și principiul divin. Nu există un al treilea mod în care să le îmbine pe celelalte două fără efort. A cădea din har înseamnă a abandona termenii lui Dumnezeu în favoarea celor omenești.  (De fapt, persoana care insistă asupra necesității faptelor pentru a câștiga mântuirea inițială sau mântuirea finală este acela carea a „căzut” din har. El nu s-a încrezut în Hristos în sensul cel mai profund).

Robert Gromacki, Este mântuirea pentru totdeauna?, p. 128-129

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s