Pierderea mântuirii (3.7) – Ioan 15

Hristos vorbea despre aducerea roadei, nu despre neacordarea mântuirii. Întreaga metaforă trebuie privită în cadrul contextului. Faptul că ei erau mlădițe demonstrează că erau creștini autentici, deoarece își extrăgeau seva din viță! Acum, ca și mlădițe, responsabilitatea ear să permită vieții, din viță să se reverse prin ei ca să aducă roadă. Nici o mlădiță nu poate să aducă roadă separată de legătura ei vie, organică, cu vița. Isus dorea să-i facă pe discipoli să facă ceva pentru Dumnezeu. Ei treuiaus ă rămână în El, în Cuvântul Lui, în dragostea Lui. Responsabilitatea lor era să-i fie complet dedicați.

Când un credincios este plin de sine însuși și de răzvrătire, el oprește revărsarea viței – a lui Hristos – prin el. Oamenii sunt incapabili să vadă manifestarea lui Hristos în și prin viețile lor. Ce se întâmplă cu o astfel de persoană? Isus a spus: „este aruncat afară, ca mădlița neroditoare, și se usucă; apoi mlădițele uscate sunt strânse, aruncate în foc și ard” (Ioan 15.6). O mlădiță care nu lasă seva viței să se reverse prine a nu mai rămâne verde, ci devine maronie, Când vierul vede că această mlădiță nu va mai aduce roadă, o taie și o aruncă pe un maldăr de vreascuri unde se va usca și mai târziu i se va da foc. Vița a fost înlăturată din poziția sa de aducătoare de roadă. Tot așa se întâmplă cu creștinul nededicat. Dumnezeu îl va înlătura din poziția sa privilegiată de aducător de roade. Singurul scop al creștinului în această viață este să-L lase pe Hristos să se manifeste prin el. Dacă nu mai dorește să facă acest lucru, atunci Dumnezeu are tot dreptul să-l „taie”. Persoana respectivă poate fi discreditată public, și poate pierde orice influență spirituală, pe care ar fi avut-o, sau, Dumnezeu poate alege să-l cheme acasă printr-o moarte prematură. Aici nu se menționează focul iadului. Oamenii pot aduna ramuri uscate pentru foc, dar omul nu ar puterea de a-l arunca pe alt om în iazul de foc.

Robert Gromacki, Este mântuirea pentru totdeauna?, p. 133

Anunțuri

12 gânduri despre “Pierderea mântuirii (3.7) – Ioan 15

  1. Aberatii mai mari ca astea nu am auzit de mult. Cat de orb trebuie sa fii ca sa interpretezi Scriptura doar cum iti convine tie? Oare cat de clar ar trebui sa fie Cuvantul ca sa intelegem ca exista pericolul pierderii mantuirii? Nu mai induceti oamenii in ratacire, va rog, in Numele Domnului Isus!

    Apreciază

    1. Numele pe care Îl reclami nu susține prostia pierderii mântuirii. Faptul ca folosesti un limbaj necioplit si necizelat nu înseamnă ca ai dreptate. Si dacă folosesti numele lui Hristos tot nu ai demonstrat ca ai dreptate. Aștept argumente mai convingatoare. Margarita lui Balaam a fost in stare sa argumenteze. Fa-o si tu.

      Apreciază

  2. Nu știu dacă introducerea măgăriței lui Balaam are rolul unei comparații / jigniri în acest context. Sper că nu, altfel, te-ai descalificat singur. Un alt lucru pe care nu îl știu este unde am fost necioplit și necizelat? Eu nu te-am făcut pe tine nici prost, nici măgar, deși nu mă consider deștept. Asta o va spune Altcineva.
    În altă ordine de idei, nu mă interesează „să am dreptate” și nici să te conving de ceva. Ești mult prea convins ca să te poți opri și să meditezi, pe genunchi, doar cu Biblia și nu cu alte cărți deștepte, la adevărurile simple ale Scripturii. În rest, vorba apostolului Pavel: Fil. 3:15b-16.

    Apreciază

    1. Inserarea acelui exemplu avea rolul de a vă stimula să prezentați argumente nu simple afirmații care nu demonstrează nimic pentru perspectiva pe care o susțineți. Nu avea rolul unei jigniri sau comparații.

      Necizelat ați fost când ați catalogat ceea ce am prezentat în acest articol cu termenii „orb” și „aberații” și „nu mai induceți oamenii în rătăcire” ca și cum ce s-ar prezenta aici ar fi erezii. În contextul în care dumnevoastră v-ați fi susținut poziția contrară acesteia prezentată aici v-aș fi înțeles concluzia în care afirmați că ce spunem aici este „aberație” și „rătăcire”. Deodată ce nu ați făcut acest lucru ați catalogat această poziție teologică fără nici un fel de rost și logică.

      Nu m-ați făcut „prost” sau „măgar” ci rătăcit, orb și aberant. Da, termenii sunt puțin diferiți. Să vă laud pentru aceasta?

      Sunteți prooroc de vă apucați să speculați că nu meditez la Scriptură pe genunchi „la adevărurile simple ale Scripturii”? Vă erijați în a afirma lucruri pe care nu le cunoașteți. Continuați în același tip de categorisire fără bun simț în lipsa unor afirmații argumentate.

      Cunosc tipul dumnevoastră de persoană. Aveți deja al doilea comentariu în care nu puteți aduce ARGUMENTE așa că vă folosiți de tipul acesta de catalogare și categorisire josnică și ieftină. A cita texte din Scriptură pentru a vă înălța poziția dvs teologică pe care o considerați adevărul suprem și a condamna poziția altuia (fără să o puteți contrazice cu argumente) este destul de pervers.

      La fel cum dumneavoastră considerați că ceea ce susțineți este „adevărul simplu al Scripturii” la fel consideră alții că poziția opusă celei pe care o susțineți este „adevărul simplu al Scripturii”. Cine are dreptate? cine strigă mai tare? cine poate categorisi pe celălalt cu mai multă harță? La fel cum dumneavoastră catalogați poziția pe care nu o susțineți ca fiind aberație, orbire și rătăcire la fel fac alții cu poziția pe care o susțineți dumnevoastră. Cine are dreptate? La fel cum dumneavoastră spuneți altora să caute „adevărul” pe genunchi la fel vă propun eu și vă vor propune alții care cred că susțineți niște erezii. Doar pentru că aveți aceste propuneri pseudo-spirituale înseamnă că aveți dreptate?

      Întrucât deviem de la rostul acestui articol vă rog să încheiați cu această paradă.

      Apreciază

      1. Nu pot șterge mesajele. Sper că vă asumați ce ați scris. Mă întreb cum se împacă atacul dumnevoastră la „alte cărți deștepte” și acuzația că noi nu suntem „doar cu Biblia” iar acum tocmai ați venit cu „altă carte deșteaptă” și ați renunțat la principiul (complet aiurea) „doar cu Biblia”.

        Apreciază

  3. Iată argumentele mele:
    – exegeza este defectuoasă. Nu se poate afirma că acest text vorbește „doar” despre roadă, ca și cum implicația tăierii afectează „doar” rodirea, nu și viața! Avertismentele ap. Pavel sunt foarte clare cu privire la pericolul „tăierii” (Rom. 11)
    – nu scrie nicăieri că „omul” aruncă mlădițele în foc, ci se știe clar din alte texte (Mat. 3:12, 13:41-42) cine face acest lucru.
    – mlădița „separată” de viță rămâne și fără viață, nu doar fără roadă. În plus, limba greacă are un timp numit „prezent continuu” care nu este subliniat în traducerile noastre. Numai cel ce „continuă să rămână”, „continuă să creadă”, va „continua să aibă viață veșnică”.

    Apreciază

    1. Vedeţi, dumneavoastră călcaţi în picioare ceea ce teologii numesc „hermeneutica de bun simț”. Prin aceasta nu spun că sunteți un hermeneut nesimțit deoarece cred că faceți acest lucru din ignoranță și datorită faptului că așa i-ați auzit o viață întreagă pe alții făcând. Totuși acest obicei (pe care îl voi aminti imediat) nu este corect.

      Așadar, principiul hermeneutic pe care îl călcați cu atâta patos este acesta: fiecare text trebuie interpretat în PROPRIUL context. Cel puțin de două ori încercați să explicați anumiți termeni prin contexte complet diferite. Un text trebuie interpretat întâi în contextul imediat al cărții, în contextul larg al cărții și ținând cont de alte scrieri ale aceluiași autor. Dumneavoastră ați zburat peste toate acestea și ați ajuns de la Ioan la Matei și apoi de la Ioan la Romani. Mi se pare absolut natural să puteți explica Ioan în contextul cărții Ioan și mai cu seamă în contextul capitolului respectiv. Fiecare autor a scris unui context anume. Cineva când citea Ioan nu se ducea la Romani ca să explice termenii deoarece până la formarea Canonului era destul de greu să facă acest lucru.

      Așadar, încercați să rămâneți în contextul textului. Apreciez că ați adus aceste argumente.

      Apreciază

      1. Și totuși… noi avem și „alte texte”. Iar acel cineva de care vorbiți, aveți mare dreptate, nu se ducea la Romani ci la…. Vechiul Testament. Așa că nu vă grăbiți să rămâneți doar la contextul unei singure cărți. Sunt sigur că știți faptul că Biblia nu este o bibliotecă alcătuită din cărți „pe subiecte”. Aveți dreptate cu contextul, dar numai pe trei sfert. Altfel, riscați să nu mai vedeți pădurea din cauza copacilor. Dacă rămâne DOAR la contextul imediat sau al cărții, suntem într-un mare pericol pe care cred că-l știți, deși s-ar putea să nu vreți să-l recunoașteți: erezia. Mulțumesc de răspuns și de tonul mult mai calm și mai creștinesc folosit de această dată. Dumnezeu să vă binecuvinteze (și dacă am jignit sau supărat prin prima postare, îmi cer iertare. Nu a fost intenționat). Și pe soția dvs. (dacă am înțeles bine, sunteți destul de proaspăt căsătorit…) Să aveți parte de Har!

        Apreciază

      2. Apreciez că am intrat pe făgașul unei discuții cât de cât normale.

        De ce spuneți să „nu mă grăbesc să rămân”? Dumnevoastră nu ați atins deloc contextul pasajului respectiv, ce să mai zic de cel al cărții! Nu ați atins nici un fel de context care trebuie studiat înainte de contextul cărții și vorbiți deja de contextul întregii Scripturi!

        În plus, nu e deloc vorba de a rămâne „doar” la contextul unei singure cărți. Înainte de contextul Scripturii avem tot felul de alte contexte care trebuie studiate: contextul istoric, cultural, textual, gramatical. Apoi urmează contextul cărții. Apoi cărțile scrise de același autor și apoi alte pasaje care tratează același subiect.

        Iar când trecem la alte cărți – acolo trebuie căutate pasajele acelea care nu ating tangențial subiectul ci care se ocupă în mod special de subiectul avut în discuție – adică acele texte care au fost scrise cu scopul de a trata subiectul avut în discuție.

        Fiecare autor biblic folosește un limbaj specific, a scris într-un context specific, are o intenție specifică, se adresează unui autor specific și dorește să-ți prezinte o temă specifică. Chiar la același autor găsim termeni care poartă diverse conotații în aceeași carte și care trebuie să fie interpretați în context propriu.

        Nu intenționez să vă jignesc absolut deloc dar mi se pare că nu aveți o abordare hermeneutică bine pusă la punct. Sunt totuși deschis să discutăm asupra acestor aspecte.

        Voi pune în viitorul apropiat un articol cu hermeneutica pe care o abordez pentru a stabili dacă lucrăm cu aceleași instrumente.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s