Pierderea mântuirii (3.8) – Romani 11.17-24

Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate, şi dacă tu, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului, nu te făli faţă de ramuri. Dacă te făleşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine. Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu.” Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă: nu te îngâmfa, dar, ci teme-te! Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine. Uită-te, dar, la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu. Şi chiar ei, dacă nu stăruie în necredinţă, vor fi altoiţi; căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăşi. Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr-un măslin care din fire era sălbatic, ai fost altoit, împotriva firii tale, într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiţi ei, care sunt ramuri fireşti, în măslinul lor?

Pavel, aici, armonizează orbirea spirituală a lui Israel, cu epoca bisericii, un timp special al binecuvântării Neamurilor pe care el o numește „plinătatea neamurilor”. De la chemarea lui Avraam la  moartea lui Isus Hristos, Israel („ramurile firești”) a fost vehiculul prin care Dumnezeu și-a manifestat programul și a binecuvântat lumea. De la moartea lui Hristos până în prezent, Biserica, cuprinzând atât neamuri cât și evrei, ocupă această poziție (ramurile sălbatice reprezintă majoritatea neamurilor din cadrul bisericii). Măslinul reprezintă programul harului lui Dumnezeu de-a lungul veacurilor. Pavel avertiza neamurile să nu fie mândre din punct de vedere spiritual. Perioada binecuvântării neamurilor a început numai după ce Israel și-a respins Mântuitorul și astfel a pierdut poziția sa privilegiată. Oricum, Israel va ocupa din nou locul central în planul lui Dumnezeu în timpul necazului cel mare și al împărăției de o mie de ani. „Altoirea” și „tăierea” din acest pasaj nus e referă la câștiguri persoanel și pierderea mântuirii, ci la folosirea Israelului și neamurilor din biserică înc adrul programului dispensațional al lui Dumnezeu

Robert Gromacki, Este mântuirea pentru totdeauna?, p. 135

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s