Ev. după Isus: pseudo-pocăință

Unul dintre rezultatele cele mai dăunătoare ale decăderii din mișcarea evanghelică din ultima vrmee este o Evanghelie care nu reușește să îi confrunte pe oameni cu caracterul real al păcatului lor.

Chiar și cele mai conservatoare biserici produc oameni care trăiesc ca păgânii, deși susțin că sunt născuți din nou pentru că au simplificat Evanghelia. Ei susțin că:

Mărturisirea este de ajuns. Credincioșilor li s-a spus să nu pună niciodată la îndoială mântuirea cuiva deși acest lucru e nebiblic. Dacă cineva a mărturisit că s-a încrezut în Isus ca Mântuitor personal, nimeni nu poate pune în discuție mărturisirea lui, indiferent câtă neconcordanță ar exista între felul lui de viață și Cuvântul lui Dumnezeu.

Viața veșnică poate fi fără eliberare. Biserica din zilele noastre are impresia că mântuirea reprezintă doar oferirea vieții veșnice, nu si eliberarea păcătosului de sclavi nelegiurii sale. Orice mântuire care nu schimbată viața de păcat și nu transformă inima păcătosului nu este o mântuire autentică.

Dumnezeu are un plan minunat și atât. A spune oamenilor că Dumnezeu îi iubește și are un plan cu viața lor este doar jumătate de adevăr. Dumnezeu urăște în același timp păcatul și-i va pedepsi pe păcătoșii care nu se pocăiesc, cu pedeapsa chinului veșnic.

Păcatul este un subiect periferic. Orice mesaj care omite sau nu reușește să definească gravitatea păcatului și să-l confrunte pe păcătos cu ea reprezintă o Evanghelie deficitară. Păcatul nu este un subiect periferic în ceea ce privește mântuirea ci este subiectul esențial. Nici un mesaj care-l exclude nu reprezintă Evanghelia lui Isus.

Iertare poate fi fără eliberare. Elementul distinctiv al mesajului creștin este puterea lui Isus de a ierta și de a birui păcatul nostru. O mântuire care ți-a oferit iertarea păcatelor nu și eliberarea este o mântuire falsă. Dintre toate aspectele Evangheliei, nu este nici unul mai puternic decât vestea că puterea de înlănțuire a păcatului a fost frântă.

Întâlnire cu Hristos fără îndepărtare de păcat. Este aberant să sugerezi că un om poate să se întâlnească cu sfântul Dumnezeu și să nu realizeze atrocitatea păcatului său și să nu dorească să se îndepărteze de el. Cei care L-au întâlnit au fost invariabil confruntați cu o percepere foarte acută a stării lor de păcat (Luca 5:8, 1 Timotei 1:15, Iov 1:1,8 – 42:6, Isaia 6:5)

Însăși nucleul Evangheliei, rațiunea și baza întrupării se află în acest adevăr: Isus a venit să cheme la pocăință pe cei păcătoșii (Matei 9:9-13). Aceasta este o perspectivă completă a lucrării de slujire a lui Isus și mesajul sumar al Evangheliei.

Isus a venit să ne dovedească pe toți ca păcătoși. El ne-a secerat mâna autoîndreptățirii noastre și a dezvelit inima noastră pentru a ne vedea cât suntem de păctoși. Adevărul este că până oamenii nu realizează faptul că păcatul lor chiar este o problemă, ei nu vin la Hristos pentru a obține rezolvarea ei. Nu vin decât când simt că sunt obosiți de sclavia păcatului.

P.S. Inspirat in urma citirii cartii Evanghelia după Isus, de John MacArthur (capitolul 3)

Anunțuri

2 gânduri despre “Ev. după Isus: pseudo-pocăință

  1. Coborarea standardelor, bisericesti/sfinte de catre toata ceata invataturilor pentru obtinerea unui castig trecator fie el ori cat de mic a produs aceasta, pe urma se adevereste spusa lui Isus ne apropiem cu pasi repezi (desi suntem ignoranti de aceasta) de Glorioasa Lui venire…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s