Aproape creștin (6)

17. Un om poate avea dragoste faţă de copiii lui Dumnezeu şi totuşi să fie doar un “aproape creştin”

Nu orice fel de dragoste faţă de cei care sunt sfinţi este în mod automat o dovadă a sfinţeniei acelui om. Faraon l-a iubit pe Iosif şi l-a avansat în rang pe locul secund în împărăţia sa, însă Faraon a rămas un om stricat. Ahab l-a iubit pe Iosafat şi a făcut un legământ cu el, şi-a dat chiar fiica, Atalia, să se căsătorească cu Ioram, fiul lui Iosafat, dar cu toate acestea Ahab a rămas un om stricat.

Când îi iubim pentru ceea ce sunt ei, chiar pentru acest motiv, că ei sunt sfinţi ai lui Dumnezeu, când îi iubim pentru că ei sunt chipul lui Dumnezeu care Se revelează în ei, când îi iubim datorită harului şi sfinţeniei care străluceşte din conversaţiile lor; acest lucru este cu adevărat de încurajat, să îi iubim pe cei evlavioşi de dragul evlaviei, pe cei sfinţi de dragul sfinţeniei – aceasta este o mărturie sigură a autenticităţii creştinismului în noi.

Astfel, un copil al lui Dumnezeu nu poate iubi un păcătos pentru păcatul acelei persoane, după cum un păcătos nu poate iubi un copil al lui Dumnezeu tocmai pentru că este vorba despre un copil al lui Dumnezeu. Este posibil să iubească un copil al lui Dumnezeu, recunosc, dar o va face din alte motive. El poate iubi o persoană care este sfântă, dar nu pentru sfinţenia ei, ci din alte motive. Astfel,

1. Un om poate iubi un copil al lui Dumnezeu pentru comportarea sa iubitoare, împăciuitoare, plină de bun simţ, către toţi cu care are de-a face.

2. Un om poate iubi un sfânt pentru splendoarea şi măreţia sa exterioară în această lume. Oamenii sunt foarte abili în a cinsti măreţiile lumeşti, şi de aceea sfinţii care sunt bogaţi vor fi iubiţi şi cinstiţi, în timp ce sfinţii cei săraci sunt urâţi şi dispreţuiţi.

3. Un om poate iubi un copil al lui Dumnezeu pentru fidelitatea ºi utilitatea lui în locul pe care îl ocupã.

Dar această dragoste nu este o dovadă a harului în acele persoane. Iată mai jos motivele. În primul rând, ea nu este decât o dragoste naturală, izvorâtă dintr-un soi de respect lumesc sau din scopuri egoiste. În al doilea rând, dragostea unui om lumesc pentru sfinţi este o dragoste limitată, mărginită; ea nu este universal manifestată “seminţei”.

18Un om poate fi supus poruncilor lui Dumnezeu şi să împlinească multe dintre ele, dar să nu fie decât un “aproape creştin”.

Există o ascultare de poruncile lui Hristos care este o dovadă sigură a autenticităţii apartenenţei noastre la creştinism şi a prieteniei noastre adevărate cu Hristos. Această ascultare are trei caracteristici:

În primul rând, este o ascultare bazată pe Evanghelie, şi aceasta se produce atât în obiectul ascultării (Ioan 15:14) cât şi în maniera ascultării (Ioan 4:24), atât în fundamentul ei (1 Timotei 1:5) cât şi în scopurile ei (1 Corinteni 10:31).

În al doilea rând, este o ascultare universală, adică în ce priveşte toate poruncile lui Dumnezeu, fie că sunt mai mari, fie mărunte.

În al treilea rând, este o ascultare continuă, o punere a mâinilor pe plugul lui Dumnezeu, fără a privi înapoi.

Dar nu orice ascultare a poruncilor lui Dumnezeu poate fi denumită pe bună dreptate ascultare, întrucât:

1. Există o ascultare parţială, un fel de religie cu porţia, în care omul ascultă de Dumnezeu într-o poruncă, nu şi în alte porunci, Îl are pe Dumnezeu într-o îndatorire, dar nu şi în alta, îşi pune la lucru mustrarea conştiinţei într-un aspect mai general, dar nu şi în aspecte mai particulare.

2. Un om poate asculta mult de porunci, şi totuşi el poate să fie rămas încă în natura sa veche. Şi dacă este aşa, atunci toată ascultarea lui în această stare nu este decât un păcat vopsi.

3. Un om poate iubi legea, dar nu şi pe Dătătorul ei. O inimă carnală poate împlini porunca lui Dumnezeu, dar ea nu Îl poate iubi pe Dumnezeu şi deci nu poate împlini porunca în mod corect.

4. Aş adăuga că un om poate asculta mult de porunci având scopuri sinistre şi egoiste. Astfel erau fariseii, care se rugau mult, dădeau multă zeciuială, posteau mult, dar despre ei Domnul nostru Hristos ne spune că această ascultare avea ca scop ca ei “să fie văzuţi de oameni” (Matei 23:5).

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s