cum să ajung să ştiu dacă sunt un creştin adevărat?

“Dar pot cum să ajung să ştiu dacă sunt un creştin adevărat sau doar un “aproape creştin”? Dacă sunt oameni care pot merge atât de departe în religiozitate, şi totuşi să rateze cerul, cum ar trebui să ştiu dacă am un fundament spiritual corect, dacă sunt un creştin autentic?”

RĂSPUNSUL NR. 1. Creştinul se uneşte cu Hristos şi acceptă pe Hristos în termenii Evangheliei. Mulţi Îl îmbrăţişează pe Hristos ca Preot, dar ei nu Îl au şi ca Rege şi Profet. Lor le place să aibă din neprihănirea Lui, dar să nu fie părtaşi şi sfinţeniei Lui. Ar vrea să fie răscumpăraţi de El, dar nu să se supună Lui. Ar vrea să fie mântuiţi prin sângele Lui, dar nu şi să se supună puterii Lui. Multora le plac privilegiile Evangheliei, dar nu şi poruncile acesteia

RĂSPUNSUL NR. 2. Creştinul autentic are parte de o lucrare profundă a harului şi sfinţirea este adusă în inima lui ca un izvor de fapte bune. Oamenii fireşti fac tot felul de fapte bune, dar ei le fac dintr-o inimă nesfinţită, şi asta ruinează totul. Un petec nou de haină nu se potriveşte niciodată la o haină veche, în final stricând totul.

RĂSPUNSUL NR. 3. Acela care este creştin adevărat este atent atât la modalitatea cât şi la substanţa faptelor lui. Nu doar la faptul că le face, ci şi la cum le face. El ştie că privilegiile creştinului stau în adjective, dar faptele lui în adverbe: nu poate fi doar “bun” ci şi “bine”, adică bine făcut.

RĂSPUNSUL NR. 4. Creştinul autentic se cunoaşte după sinceritatea sa în toate performanţele sale spirituale. Fără sinceritate, nici un om nu poate fi creştin, indiferent ce face el în împlinirea poruncilor ce vin din Evanghelie. Cel “aproape creştin” eşuează în acestea, pentru că deşi el este bogat în fapte bune, se roagă mult, ascultă mult, se supune mult, totuşi face toate acestea ca un ipocrit.

RĂSPUNSUL NR. 5. Creştinul adevărat are o reflectare în interiorul său la legea din exterior. Există o corespondenţă între Cuvântul lui Dumnezeu şi voinţa creştinului. Inima lui este transcrierea Legii – aceeaşi sfinţenie care este poruncită în Cuvânt, este implantată în inimă.

RĂSPUNSUL NR. 6. Creştinul adevărat este mult implicat în fapte bune şi totuşi mult deasupra acestora: mult în ele, cu privire la împlinirea lor, şi mult deasupra lor, în ce priveşte dependenţa de Domnul; mult în ascultare, dar mult mai mult în credinţă. Cel “aproape creştin” eşuează în această privinţă. El este mult implicat în fapte bune, dar nu este deasupra lor, ci se bizuie pe ele; el se munceşte pentru a-şi clădi această încredere, şi se încrede în ceea ce înfăptuieşte.

RĂSPUNSUL NR. 7. Cel care este un creştin deplin este universal în ascultarea lui. El nu împlineşte o poruncă şi o neglijează pe alta, face o faptă bună şi refuză o alta, ci are un respect egal faţă de toate poruncile, se străduieşte să abandoneze orice păcat şi iubeşte toate îndatoririle creştine. Cel “aproape creştin” eşuează în această privinţă, ascultarea sa fiind parţială, porţionată; dacă împlineşte o poruncă, încalcă o alta. El este mult implicat în împlinirea îndatoririlor care crucifică cel mai puţin poftele sale, dar pe acelea care pot face acest lucru, el le lasă deoparte.

RĂSPUNSUL NR. 8. Creştinul autentic face din slava lui Dumnezeu scopul suprem al întregii lui trăiri. Dacă se roagă, sau ascultă, sau dăruieşte, sau posteşte, se pocăieşte sau se supune, slava lui Dumnezeu este principalul lui obiectiv în toate acestea. Este adevărat, el poate urmări şi alt scop la capătul lucrărilor lui, dar Dumnezeu este scopul de bază.

Cel “aproape creştin” eşuează şi în acest lucru, scopurile lui fiind egoiste şi murdare. Dumnezeu ar putea fi la un capăt al intenţiilor lui, dar eul lui este la celălalt capăt, şi pentru că el nu şi-a mortificat niciodată eul, nu poate avea nici un scop final mai înalt decât sinele.

matthew mead, aproape crestin – falsul credincios demascat, p. 86-90

Anunțuri

2 gânduri despre “cum să ajung să ştiu dacă sunt un creştin adevărat?

  1. „Și prin aceasta știm că Îl cunoaștem, dacă păzim poruncile Lui. Cine zice: „Îl cunosc”, și nu păzește poruncile Lui, este un mincinos, și adevărul nu este în el. Dar cine păzește Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârșită; prin aceasta știm că suntem în El. Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască și el cum a trăit Isus. (1 Ioan 2:3-6 VDCC)”

    „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții. Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții.” (Ioan 13:34, 35 VDCC)”

    Dragostea este admirabila, e sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire… (Ar spune Conu’ Caragiale)

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s