Domnului Dănuț M.

Mi s-a spus de articolul Dvs. E unul dintre puținele pe care am fost curios și doritor să îl citesc.

În absolut nici un fel stilul dumneavoastră nu mă deranjează. Mă întreb însă dacă nu cumva ne ascundem sub limbajul Domnului Isus, folosit pentru mormintele văruite, doar pentru a ne apăra o poziție (care poate fi rea sau nu) și a părea justificați. Asta e concluzia în urma citirii articolului dumneavoastră care deocamdată este lipsit de argumentație – în general. Acesta este motivul pentru care spun că nu lucrați curat (nu că n-ați avea dreptate) Poate exista argumentație si nu o văd eu.

Ați fost acid și ați aruncat cu substanțe caustice verbale și sper să fiți de acord cu mine că ele nu promovează cultura dialogului, nici bunul simț. Mi-ați putea fi tată (și probabil bunic?) și mă așteptam deodată ce m-ați jupuit cu atâta spor să vă justificați.

Vi se pare că dacă vă numesc „nebun și orb” sau fariseu imoral ascuns sub limbaj biblic și oficiu de profet al pocăiților români, am cumva dreptate? Vă spun eu: s-ar putea să am și s-ar putea să nu am, cel puțin până când, așa cum e normal, îmi voi susține afirmațiile cu ARGUMENTE. Când spun „argumente” mă refer nu la alte afirmații nesusținute de argumente și simple răspunsuri iarăși îmbibate cu catalogări, desigur amestecate cu vorbele Domnului Isus.

Da, sunt fundamentalist. Sper din toată inima să înțelegeți corect termenul deoarece el poartă conotații negative în general (din câte eu am ajuns să aud). Am citit destul de multișor și sunt în acel sens (care trebuie recuperat sau reintrodus în termen) descris de președintele onorific al seminarului Central (http://www.amazon.com/gp/aw/d/0918407028)

Sunt sigur că nu ați vrut să înțelegeți aproape nimic din ceea ce am scris deoarece nu am amendat implicarea „seculară” și sub nici o formă nu am încercat să suprapun „viața religioasă” cu cea „seculară” ci am afirmat clar că ceea ce ne definește absolut tot este relația noastră cu Dumnezeu. Faceți legătura (oricare ar fi ea) între cele două aspecte ale vieții ca să ne luminăm noi „fariseii”, pentru încă că nu ați făcut asta. Chiar și polițistul nesimțit (uneori) îți scrie motivul pentru care te-a amendat și ți-l explică. Teofil S exprima bine, legat de muzica, o idee cu care sunt complet de acord: „Părerea mea e că, în măsura în care ești creștin și creator de muzică, toată acea muzică va reflecta ceea ce ești tu. Însă nu toată acea muzică se pretează și la a fi cântată în biserică.”

Până nu există dovezi că „lucruri mai serioase” înseamnă ceea ce Dvs spuneți nu cred că puteți condamna așa cum o faceți. La fel și noi, ăștia de pe partea astalaltă a baricadei. Cel puțin am încercat să oferim niște criterii după care să se judece cazul – criterii pe care le taxați degeaba dacă nu explicați de ce nu sunt valide pentru a fi folosite în situația noastră. Acum cred că nu ati inteles ce problema am ridicat eu datorită a ceea ce văd că amendați cu atâta spor.

Mă întreb serios dacă știți ce înseamnă legalism. Dacă știți atunci ați folosit ilegitim termenul. Eu nu am văzut nicăieri pe cineva care lega „fapta” cu colajul de mântuirea lor (în oricare stadiu).

De ce îi este silă lui Dumnezeu de acest altfel?

Pentru că unii fac mari greșeli înseamnă că nu mai judecam pe celelalte? Justifica existența marilor greșeli pe cele mai mici? Si sa nu uitam ca fiecare dintre noi avem sfera noastra de influență. Sunt „mari păcate” pe care le putem condamna fără să atingem măcar praful de pe păcatele acelor păcătoși.

Spiritul dumneavoastră profetic (și credeți-mă că nu sunt ironic) ar trebui sa vă lase să vedeți ca moralitatea legalistă fariseică este la fel de bun combustibil pentru iad ca și imoralitatea celor „liberi în Hristos” dar care fac din această libertate acoperitoare pentru lucruri neîngăduite. Asta ca principiu. Nu situez pe nimeni într-o parte sau alta.

Sunteți nesincer deoarece nu vreau să cred că sunteți ignorant și irațional cand puneți în aceeași categorie ceea ce au făcut fetele cu a merge la baie sau bucătărie, a face dragoste cu nevasta sau a-ți educa copiii. Nu domnule, la serviciu nu citesc Biblia (decat atunci cand trebuie sa o fac) dar muncesc asa cum imi spune ea. Si banuiesc ca dumneavoastră faceți la fel. Deci, va defineste Biblia si credinta in Dumnezeu chiar si aceasta activitate seculara nu? Erau fetele la lucru? Si sa spunem ca erau (deși nu erau cum muncim cei mai mulți dintre noi) ai uneori șansa sa alegi ce muncesti. Dar dumneavoastră ati recunosc ca ele au făcut o „gluma muzicală.” Este diferit a studia de a face ce au făcut fetele. Daca nu recunoașteți asta ma indoiesc sincer de sinceritatea dumneavoastră. Si nu spun asta pentru ca v-ar interesa ci doar ca observatie a unui fapt probabil. Nu este diferenta intre a studia pe păgâni pentru a-i înțelege și a comunica cu ei Evanghelia și a face un colaj muzical cu prostiile păgânilor (amestecate bineînțeles cu urme clare ale harului general) doar așa pentru fun?

Desigur că a numi păcat sau lumesc implicarea socială și seculară, citirea și cunoașterea atentă a culturilor, societății, doctrinelor, delectarea cu ce ne vine din harul general dat tuturor oamenilor este complete greșit. Insa sunt situații si situații. Sunt motivatii, sunt contexte, sunt scopuri, sunt atitudini – nu e chiar atât de simplu sa trantesti pur si simplu păreri.

Teofil Stanciu este un domn în atitudini și limbaj. Este un exemplu apropiat de vârsta mea. S-a argumentat pe tot parcursul discuției și în articol. V-ați asociat cu el deși nu vi se potrivesc stilurile abordate. Si închei cu putine cuvinte pe care le spunea el (si apoi un comentator). Il citez doar pentru ca exprima mai bine ceea ce vreau sa comunic. Problema nu poate fi pusă in termeni simplisti si reductionisti pentru ca in majoritatea cazurilor e necinstit sa facem asta. Si mai arată și prost.

„Aceste texte „laice” conțin adesea niște frânturi de revelație generală care ne parvin într-o manieră foarte naturală, fără fandoseli teoretice, fără dăscăleli.”

„Cred ca orice demers artistic are un scop moral dar eu vad o diferenta totusi intre morala si didacticism. Arta nu te invata pur si simplu sa ai o morala anume dar te poate determina sa ai una. Chiar si in teoria ,,arta pentru arta” exista de fapt un scop moral. Ne arata ca trebuie sa ne inchinam Frumusetii.”

Eu am încercat sa subliniez niste implicații practice ale unor acțiuni ca si aceasta si posibile principii de a judeca situații de care sunt conștient că nu pot fi încadrate atât de ușor intr-o scară a moralității.

Întrebările mele (din acel articol) sper sa fi sugerat nu doar faptul ca am o înclinație spre o anumită parere ci si dorința de a nuanța, formula, cristaliza sau chiar conceptualiza anumite gânduri. Nu am despicat cu toporul o perspectiva nemodificabila.

Faptul ca am fost înjurat ca la usa cortului si că oameni capabili se dovedesc a fi lipsiti de stăpânire de sine pentru a discuta civilizat m-a întristat si m-a împins sa închid deversarea aceea de porcărie intelectuală.

În final, doresc să apreciez o posibilă dorință de a discuta și de a fi, măcar pentru unii, un ajutor în înțelegerea multor întrebări și probleme care s-au ridicat pentru că așa cum sperați (naiv) veți avea totuși un succes parțial. Dacă însă timpul nu vă permite așa ceva pur și simplu ați greșit scriind acel articol.

Anunțuri

15 gânduri despre “Domnului Dănuț M.

  1. Domnule Croitoru, am raspuns invitatie dvs la dialog. Cu cit folos, ramine de vazut. Sincer sa fiu, stiind forta de orbire a ideologiei fundamentaliste, nu-mi fac prea multe nadejdi. Dar, nu se stie nisciodata.

    Apreciază

    1. Nu am trimis absolut nici o invitație la dialog între mine și dumneavoastră ci am APRECIAT o „posibilă dorință de a discuta” (adică dvs să discutați) cu „unii”.

      Nu spun că nu ar fi fost posibil ca și eu să fi fost dintre acei „unii” însă din răspunsul dumneavoastră anti-fundamentalist (și nu e neapărat o problemă că sunteți anti) înțeleg că refuzați să fiți civilizat și să purtați un dialog în care să se promoveze bunul simț. Se pare că aveți totuși ceva atitudini fundamentaliste.

      Răspunsul meu e destul de simplu: nu ați ținut de cont de ceea ce am spus eu „Întrebările mele (din acel articol) sper sa fi sugerat … si dorința de a nuanța, formula, cristaliza sau chiar conceptualiza anumite gânduri.” Întrebările nu au fost argumente în sine la care dvs să vă aruncați cu atâta forță la a răspunde.

      Mi se pare „pervers” modul dumneavoastră de a refuza să înțelegeți comparațiile pe care le-am folosit. Cel puțin comparația cu Cyrus se lega strict de „efect”. Și la fel de pervers este faptul că răspundeți în modul în care o faceți și păstrați pretenția că ați accepta un dialog. Nu, nu îl acceptați. E cinstit să recunoașteți asta. Și mă refer la tipul de dialog cât de cât „normal.”

      Profeția, presimțirea, preconizarea dvs a avut succes și ați știut de el datorită modului în care v-ați înarmat pentru ea (discuție). Există niște termeni în care se duce o luptă cinstită. Iar dvs se pare că aveți (sau nu aveți) niște principii „speciale.”

      În final, puteți fi sigur că am înțeles înverșunarea dvs (orice exagerare este de prisos) și ați putea să vă gândiți foarte bine (îmi cer scuze că îmi permit să vă dau sfaturi) dacă nu ar putea fi (și) problema dvs că „fundamentaliștii” nu sunt deschiși către dialog.

      Dacă singurul mod în care puteți răspunde este în genul progeniturilor lui Alin Cristea vă urez sănătate și discuția s-a încheiat înainte să înceapă. Faptul că „stilul” dvs mă „lasă rece” (într-un sens specific) nu înseamnă că accept orice fel de „dialog.”

      Apreciază

      1. Andrei, nu-ți contest dreptul să moderezi ce vrei și folosind ce criterii dorești. Aici este spațiu public administrat de tine și ești responsabil de ce se întâmplă în el (se pare că și legal după ultimele informații).

        Și îți înțeleg motivația mai ales dacă un comentariu atentează la integritatea ta morală. Și nu ar fi mare lucru, doar și tu atentezi la integritatea morală a domnului Dănuț M. Diferența este doar că aici tu ești șeful – el îți poate doar răspunde la faptul că l-ai făcut nesincer, pe când tu poți să-mi ștergi direct comentariul dacă te fac nesimțit în devenire.

        Vezi? Ești puternic 🙂

        Apreciază

  2. Ce „fain” e cand pocaitii se inteapa, imbrancesc, porcaie verbal pe bloguri, in loc sa isi vada de propria viata si marturie. Stim foarte bine ce ar trebui sa faca si sa nu faca altii, in loc sa ne uitam la noi. Cum spunea si Beck, mesajul este unul de dragoste si aceasta dragoste atinge oameni care nu-L cunosc pe Dumnezeu, dar in acelasi timp e prilej pentru altii sa reverse amaraciune si spini. Daca credeti ca asta zideste pe cineva, sau face pe cineva sa-L caute pe Dumnezeu, va cam inselati. Mai bine v-ati ruga Domnului ca Duhul Sfant sa cerceteze inimi; da, cred ca El poate folosi si astfel de momente pentru a-i apropia pe oameni de Dumnezeu.

    Apreciază

  3. Ion, am vazut un comentariu in care zicea careva ca acolo in emisiune Beck tot a vorbit pentru slava Domnului, eu personal am ascultt tot si in general tipa doar a deviat de la intrebarile puse, si despre Hristos nu a zis mare lucru. Eu personal imi vad de viata mea si probabil si cine a mai scris de asta, dar cred ca unii ar trebui sa luam atitudine atunci cand cineva face ceva anume si fapta lui e catalogata in felul asta…..”.uite pocaitii”. poate pe noi nu ne zideste ca dam „aiurea” comentarii, atunci spunemi tu partea din video al ei din care te-ai zidit. in final cred ca altii sunt de fapt care vorbesc aiurea si macar habar nu au ce vorbesc, pur si simplu vrea si el sa adauge un comentariu.

    Apreciază

    1. Richard, Beck nu a fost chemata la emisiune pentru a-l predica pe Hristos, deci nu ne puteam astepta la asta. Nu s-a dus nici sa ma zideasca pe mine sau pe altii; eu scriam ca „porcaiala” pe care i-o adreseaza unii dintre „frati” nu zideste si nu incurajeaza pe nimeni sa-L caute pe Hristos. Sigur, sunt de acord ca sa luam atitudine cand cineva cade in pacat, dar in acest caz, desi traditionalist fiind, nu cred ca fetele astea au facut ceva rau prin interpretarea unor fragmente de cantece. Oare un pocait nu poate interpreta piese „necrestine”? Din cate m-am uitat pe bloguri sau comentarii, foarte putini au fost critici la adresa fetelor ca sunt pocaite, dar cele mai multe critici au fost de la „frati”. Majoritatea celorlalti au fost incantati de mix, in sine, iar altora le-a starnit curiozitatea. In fapt, ne-am facut o imagine greu de „stricat”, aceea de oameni inchisi, sobri, fazi si vad ca multi suntem asa; nu putem renunta la „sfanta sobrietate”, pentru ca asa credem noi ca e bine. Eu cred ca dl Cristos n-ar fi fost deranjat de fetele astea, pe cand noi, da.

      Apreciază

      1. sa înțeleg ca vorbim despre Hristos doar cand suntem chemați pentru asta sau ce sens are afirmatia „nu a fost chemată pentru a predica”? Eu nu zic ca ar fi trebuit (deși nici nu zic ca nu ar fi trebuit) sa facă asta ci doar întreb ca nu înțeleg argumentul tau.

        Nu au făcut ceva rau? De ce crezi ca nu au făcut ceva rau? Nu stiu, poate un pocăit interpreta piese necreStine? De ce?

        Daca foarte putini au fost critici inseamna ca au făcut bine? Este părerea majorității decisivă in a hotărâ ce e bine sau rau?

        Nu ti se pare normal ca frații tai sa fie preocupati de tine cand o dai aiurea? Cine sa te mustre? Necredincioșii?

        Intrebarea nu este daca suntem priviti ca „oameni inchisi, sobri, fazi” ci daca chiar suntem asa si daca nu cumva oamenii interpretează ceva bun ca fiind rau.

        De ce crezi „dl Cristos” (pentru care te-as ruga sa ai minimum de respect si măcar Lui sa-Înscrii numele întreg) „n-ar fi fost deranjat de fetele astea”? De ce? Eu nu zic ca ar fi fost deranjat ci doar întreb de ce crezi ca nu ar fi fost?

        Apreciază

  4. Spun si aici ce spuneam in alta parte:

    Minunata emisiune si buna prestatia lui Beck. Din cate mi-am dat seama nu a fost invitata la ora de teologie si nici nu a performat aici sora noastra, dar a dat masura unui om deschis, cu o frumusete interioara autentica cum numai un crestin adevarat poate avea. Jos palaria!

    Iar Catalin Stefanescu a abordat-o in cel mai onest mod posibil! Omul asta – din perspectiva lui – a facut un efort sa duca acest proiect la bun sfarsit, iar acest lucru nu trebuie sa treaca neobservat.
    Asa ca lasati pietrele jos dragi talibani. Bucurati-va mai degraba de frumusetea marturiei si nu va ingrijorati de lucruri pe care nu le puteti controla, oricum.

    Apreciază

    1. Nu spun că nu ai dreptate. Se prea poate. Dar poate nu ai. Până la proba contrarie oricine poate spune că nu ai dreptate (și se prea poate să nu aibă dreptate când spune asta despre tine). Ce vreau să spun este că simpla afirmare a unor păreri nu dovedesc nimic până când nu sunt susținute cu dovezi sau argumente. Imaginează-ți că cineva ar spune exact opusul la ce ai observat tu. Are dreptate? Poate da, poate nu. Până nu-și susține simplele afirmații cu argumente raționale tot ceea ce spune este cel puțin inutil.

      Apreciază

  5. Din câte ai văzut, fratele Dănuţ Mănăstireanu şi-a făcut timp să-ţi răspundă şi să poarte un dialog cu tine (chiar dacă unul scurt).
    Sper să-mi acorzi acelaş drept la replică pe care fratele Dănuţ ţi l-a acordat ţie…
    Aştept reacţia ta…

    Apreciază

Comentariile sunt închise.