Ba ai timp!

M-am căsătorit de puțin timp însă observ destul de devreme un fenomen care la momentul acesta mi se pare înfiorător – dacă este corect ceea ce eu observ.

Îmi dau seama cum propriile noastre standarde ne complică viața. Ne stabilim un anumit confort și apoi începem să muncim pentru el deoarece confortul costă și costă în funcție de gradul de confort ales. Pe zi ce trece, odată cu săturarea setei de bani ne stabilim standarde mai înalte pentru confort și de aceea muncim la fel de mult sau mai mult.

Care este problema? Întrebarea este ce anume sacrificăm pentru a ne satisface dorințele după bunăstare materială? Sacrificăm din părtășia cu Domnul (în rugăciune, Scripturi, cu ceilalți frați), din timpul petrecut cu familia (soția și copiii) din energiile pe care le-am putea investi în slujire și lucrare etc.

Foarte frecvent auzi oamenii că spun „nu am timp” și, aparent, nu ai ce să-i răspunzi deoarece justificarea pare absolut convingătoare. Însă sub expresia „nu am timp” se ascunde un adevăr și o minciună. Adevărul este că într-adevăr nu are timp. Însă ceea ce omul nu spune este că „nu are timp pentru că…” și-a stabilit niște standarde ale bunăstării și confortului care pur și simplu îl robesc.

Nu avem nevoie de toate hainele pe care le cumpărăm, nu avem nevoie de toată mâncarea pe care o mâncăm (sau doar o cumpărăm), nu avem nevoie să consumăm atâta apă, nu avem nevoie să consumăm atât curent (chiar acum aș putea închide un bec pe care îl țin aprins fără sens), nu avem nevoie să ținem în priză toate porcăriile care în general nu ne ajută la nimic, nu avem nevoie să ieșim în oraș atât de des (ba chiar nu avem nevoie în general să ieșim), nu avem nevoie să citim toate revistele cu reclame etc.  Toate aceste lucruri înseamnă bani iar banii înseamnă muncă și munca înseamnă consum de energie, putere, timp și viață.

Răspunsul meu pentru cei care justifică lenea lor duhovnicească cu „nu am timp” este „ba ai timp dacă ai renunța la …” și veți vedea că imediat oamenii vor veni cu replici de genul: „Dumnezeu nu ne cere să fim leneși” însă este o diferență între a fi leneș și a munci până te rupi pentru ca să trăiești în confort și lux; alții spun „Dumnezeu ne-a dat și înțelepciune” și sunt complet de acord că ne-a dat-o însă nu cred că această înțelepciune ne face să dăm totul pentru trup și minim pentru suflet; iar unii zic: „aceasta este vremea în care trăim” și sunt de acord că așa este vremea în care trăim dar nimeni nu ne-a pus cuțitul la gât ca să trăim în rând cu lumea și „vremea”.

Implicațiile unui astfel de trai sunt absolut imense. În ultimă instanță problema noastră este setea după un trai bun, confort, lux, asemănare cu lumea, lauda de sine, siguranța financiară, iubirea de bani, mândria, poftele păcătoase – eul. Pentru toate acestea este nevoie de pocăință.

Nicăieri nu ne-a cerut Dumnezeu să ne îmbrăcăm atât de bine, să ieșim odată pe săptămână pentru a lua cina în oraș, să consumăm apă pentru a ne distra sau pentru a ne umple jacuzzi-ul, să cumpărăm electrocasnice pe care le folosim odată la 4 ani, să luăm mașinile cele mai scumpe  etc. Așa că feel free să vă schimbați viața.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s