Ce înseamnă păcatul cu voia – Evrei 10.26-31

Apostolul începe expunerea lui despre „păcatul cu voia” prezentând atât acest păcat cât și pedeapsa pe care Dumnezeu o are pregătită pentru aceia care se fac vinovați de el. Aș preciza de la bun început că în contextul epistolei acest păcat nu înseamnă orice păcat făcut conștient și voluntar ci un anume păcat făcut cu voia. Contextul cărții este crucial pentru înțelegerea a ceea ce Pavel spune aici.

A. Expunerea păcatului și pedepsei: „Pentru că dacă păcătuim voit, după primirea cunoștinței adevărului, nu mai rămâne jertfă pentru păcate, ci o înfricoșătoare așteptare sigură a judecății și văpaie de foc care-i va mistui pe cei împotrivitori”.

a. păcatul este descris prin următoarele cuvinte „dacă păcătuim voit, după primirea cunoștinței adevărului”. Pentru o înțelegere corectă a naturii exacte a acestui păcat ne vom uita la terminologia folosită de autor și apoi voi oferi o definiție cât mai aproape de contextul textual și al cărții.

Terminologie:

*Termenul „voit” (gr.  Hekousiōs) mai este folosit doar în 1 Petru 5.2 care este tradus cu „de bunăvoie”. Așadar respingerea aceasta este voluntară, de bunăvoie. Înseamnă acea păcătuire opusă păcatelor comise din nechibzuință, ignoranță și slăbiciune.

*Termenul „primirea” (gr. labein) este un termen general folosit pentru orice fel de „primire.” Așadar, termenul trebuie interpretat în funcție de fiecare context. Aici poate însemna fie „primire mântuitoare a adevărului” fie „primire a cunoașterii intelectuale a adevărului.”

*Termenul „cunoștința” (gr. epignōsin) este un termen care înseamnă cunoaștere de primă mână, experimentală. Așadar, oamenii aceștia aveau cel puțin în această epistolă cel mai bun tip de cunoaștere a adevărului.

* Termenul „adevărul”  sau expresia cunoașterea „adevărului” se referă la cunoașterea Evangheliei. Adevărul, în multe cazuri din Scriptură, este folosit ca termen similar pentru Evanghelie. Nu este adevărul ca și concept general.

*Termenul „împotrivitori” (gr. hypenantious) arată din nou natura acestui păcat: pus împotrivă, opus, ostil, adversar. Împortivitor Evangheliei înseamnă respingerea de bunăvoie, conștientă, deplină și continuă a adevărului ei.

Definiție: păcatul cu voia în contextul cărții înseamnă:

(1) respingerea de bunăvoie a adevărului Evangheliei deși a fost expus și înțeles bine;

(2) acest păcat poate fi făcut doar de către necreștini deoarece doar ei au de ales în privința adevărului Evangheliei – a jertfei lui Hristos. În loc să interpretăm că textul face referire la creștini ar trebui să înțelegem că face referire la unii „dintre voi” (din mijlocul adunării) dar care nu au luat o decizie finală, radicală de a se asocia cu Hristos și biserica Lui și, astfel, nu au avut parte de experiența regenerării;

(3) Pedeapsa „nu mai rămâne jertfă pentru păcate” arată din nou natura acestui păcat care înseamnă respingerea unicei jertfe pentru păcate – jertfa lui Hristos. Se referă la cei neconvertiți care nu acceptă metoda lui Dumnezeu de mântuire: doar prin jertfa lui Hristos. Dacă respingi jertfa lui Hristos este evident că nu mai există jertfă pentru păcate deoarece Dumnezeu nu mai are alte variante;

(4) în contextul cărții unii dintre evrei veniseră între credincioși însă datorită persecuției erau nehotărâți și unii dintre ei chiar se puneau împotriva Evangheliei.

b. pedeapsa este exprimată astfel „nu mai rămâne jertfă pentru păcate ci o înfricoșătoare așteptare sigură a judecății și văpaie de foc care-i vai mistui pe cei împotrivitori”. Cu siguranță aici se vorbește deschis despre pedeapsa focului veșnic. Dar cine sunt cei care vor suferi această pedeapsă? Ținând cont de natura păcatului este evident că este vorba de necreștinii prezenți în biserică dar care voluntar au respins adevărul Evangheliei probabil datorită prigoanei din partea celorlalți frați iudei. Pedeapsa este dublă: (1) nu se mai dă o altă variantă de mântuire și (2) aceștia sunt pedepsiți cu focul veșnic.

B. Exemplificarea păcatului și pedepsei: „cine a disprețuit legea lui Moise moare fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori, cu cât mai rea pedeapsă gândiți că va fi socotit vrednic cel care L-a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu și a socotit necurat sângele legământului prin care a fost sfințit și L-a insultat pe Duhul harului?”

a. păcatul: este comparat între „disprețul” arătat față de Legea lui Moise și „a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu și a socotit necurat sângele legământului prin care a fost sfințit și L-a insultat pe Duhul harului”. Acest păcat înseamnă simplu a respinge toate binecuvântările oferite în Evanghelie.

* Termenul „a călcat în picioare” (gr. katapatēsas) se mai găsește în Matei 5.13, 7.6; Luca 8.5; 12.1 și semnificația poate fi înțeleasă corect din acele exemple. A arunca mărgăritare porcilor și a arunca sarea sub picioarele oamenilor pentru că nu mai are gust înseamnă să valorifici ceva ca nefolositor sau neprețios la fel cum sarea fără gust nu are folos pentru oameni și mărgăritarele nu folosesc pentru hrana porcilor. Este cea mai disprețuitoare formă de respingere. Înseamnă a trata ceva cu neglijență insultătoare, insolentă.

* Termenul „a socotit necurat” (gr. koinon). Termenul înseamnă „comun” sau necurat pentru că este tratat ca ceva ordinar (obișnuit). Termenul înseamnă comun, ordinar și descrie rezultatul faptului că o persoană reduce ceea ce Dumnezeu numește special (sfânt, pus deoparte) la ceva ce este mundan – dezbrăcând „specialul” de caracterul sacru. Ceea ce Dumnezeu numește sfânt este făcut necurat dacă este tratat ca ceva comun și nu ca ceva special – așa cum e în realitate.

* Termenul „insultat” (gr. enybrisas). Termenul înseamnă a insulta, a trata cu dispreț, a batjocori, a arăta aroganță. Rădăcina este utilizată referindu-se la forța zdrobitoare a valurilor. Termenul este folosit doar aici în NT. Înseamnă, cel mai probabil, o batjocorire verbală.

* Expresia „sângele legământului cu care a fost sfințit” face referire la sângele cu care a fost sfințit legământul, nu omul. Legământul a fost sfințit cu sânge așa cum apostolul exprimă foarte evident și clar puțin mai devreme în 10.18 unde afirmă că ambele legăminte au fost sfințite prin sânge.

Așadar acest păcat se referă la considerarea jertfei lui Hristos ca fiind ceva comun, de apucat, mundan și tratarea ei cu indiferență, neglijență privind-o ca pe ceva nefolositor. Acest păcat înseamnă și batjocorirea sau disprețuirea jertfei lui Hristos și a Duhului.

b. pedeapsa: dacă cel care călca legea lui Moise era omorât fără milă atunci cel care respinge Evanghelia, care este mai mare decât Legea lui Moise, pe Hristos, care este mai mare decât Moise, și celelalte binecuvântări din Evanghelie care depășesc pe toate cele din Vechiul Legământ – va primi o pedeapsă cu atât mai mare.

C. Esența pedepsei: „pentru că-L știm pe Cel care a spus: <<A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti>>, zice Domnul, și din nou: <<„Domnul va judeca pe poporul Său”>>. Este înfricoșător să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu!”

a. cunoașterea promisiunilor: fundamentul acestei pedepse este atât caracterul lui Dumnezeu cât și cuvântul Lui. Dumnezeu trebuie să pedepsească o astfel de raportare la binecuvântările Lui și a Evangheliei. Mai mult, Dumnezeu a promis că va pedepsi o astfel de respingere a Evangheliei.

b. concluzia: autorul spune că este „înfricoșător să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu”. Așadar Dumnezeu se ocupă personal de acela care respinge voluntar, conștient, repetat și definitiv Evanghelia Domnului Isus. Ceea ce Dumnezeu dă celui care respinge Evanghelia este „înfricoșător.”

Păcatul cu voia – respingerea voluntară a Evangheliei nu înseamnă că nu mai poți fi mântuit, că nu te mai poți pocăi ci înseamnă că atâta timp cât respingi Evanghelia nu mai există o altă metodă de mântuire oferită de Dumnezeu pentru tine și dacă continui așa (ceea ce este foarte probabilă deodată ce ai respins de bunăvoie harul) vei cădea sub pedeapsa veșnică a lui Dumnezeu.

Această interpretare este susținută de restul Scripturii care nu lasă de înțeles că există păcate pentru care nu există jertfă ci un singur păcat – acela de a respinge constant, conștient, voluntar, definitiv unica metodă de mântuire – jertfa Domnului Isus Hristos. Păcatul hulei împotriva Duhului Sfânt este un alt păcat, de o natură diferită, prezent într-un context unic și nu trebuie amestecat în discuția de față (detalii se găsesc aici).

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s