A coborât Hristos în iad?

Două pasaje care dau mult de furcă.  Voi încerca să prezint o perspectivă plauzibilă. Este vorba despre:

1 Petru 3:18-20 – El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh, în care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare, care fuseseră răzvrătite odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt.

și

1 Petru 4:6 – Căci tocmai în vederea aceasta a fost vestită Evanghelia şi celor morţi, pentru ca să fie judecaţi ca oameni în trup, dar să trăiască după Dumnezeu în duh.

1. Unii (ca și Rufinus) au înțeles că expresia se referă la faptul că Isus „s-a coborât în mormânt”.

2. Alții (printre care și Calvin) au spus că expresia se referă la faptul că Hristos „era necesar ca El să suporte răzbunarea severă a lui Dumnezeu prin care să-Și potolească mânia și să dea satisfacție dreptei Sale judecăți”. Sau cum spune Catehismul de la Heidelberg că „Hristos, Domnul meu, prin inexprimabila Sa durere, chin și teroare suferite în sufletul Lui pe cruce și înainte de acestea, m-a răscumpărat de chinul și suferința iadului”.

3. Marele Catehism de la Westminster spune „Umilirea lui Hristos după moartea Sa a constat în îngroparea și rămânerea Lui într-o stare a morții și sub puterea morții până a treia zi; lucru care, de altfel, a fost exprimat prin cuvintele El a coborât în iad”

4. În final, unii au argumentat că expresia sugerează că Hristos s-a coborât cu adevărat în iad după moartea Sa pe cruce. Deși cele 3 poziții enumerate mai sus sunt adevărate nu cred că ele sunt explicația expresiei discutate acum. Poziția de la punctul 4 este cea pe care vreau să o combat.

  • Ce ar putea să însemne 1 Petru 3:18-20?

– susțin poziția lui Augustin

Textul se referă nu la ce a făcut Hristos între moartea și învierea Sa, ci la ceea ce a făcut „în domeniul spiritual de existență” (sau prin Duhul) în vremea lui Noe. Când Noe construia corabia, Hristos predica „în duhul” prin Noe necredincioșilor ostili din jurul lui.

În sprijinul acestei afirmații vine 1 Petru 1:1 care arată că „Duhul lui Hristos” vorbea prin profeți în Vechiul Testament Așa că Duhul lui Hristos putea vorbi și prin Noe. În 2 Petru 2:5 Noe este numit „propovăduitor al neprihănirii”.

Necredincioșii sunt numiți „duhuri din închisoare” pentru că în prezent se află în închisoarea iadului. Cu alte cuvinte „Hristos a predicat oamenilor care acum sunt duhuri în închisoare atunci când încă mai erau pe pământ”.

Este același gen de vorbire ca în Rut 1:8 unde Naomi spune despre bunătatea de care au dat dovadă Rut și Orpa care „s-au îndurat de cei ce au murit”, referindu-se la modul în care cele două femei și-au tratat soții când încă aceștia erau în viață.

  • Ce ar putea să însemne 1 Petru 4:6?

În primul rând trebuie remarcat că acesta ar părea să fie singurul text care ne învață despre „o a doua șansă” de mântuire după moarte. În al doilea rând o astfel de interpretare contrazice o serie de pasaje ca Luca 16:19-31 și Evrei 9:27.

În plus, textul nu spune explicit că Hristos a predicat unor oameni după ce au murit ci că Evanghelia a fost predicată unor oameni care acum sunt morți, dar cărora le-a fost predicată în timpul vieții lor de pe pământ.

Această interpretare își găsește sprijin în cuvintele „în vederea aceasta” care fac referire la judecata finală despre care se vorbește la finalul versetului 5. Petru spune că, din cauza judecății finale, Evanghelia a fost predicată și celor morți.

Lucrul acesta ar fi adus mângâiere cititorilor în privința prietenilor lor credincioși care muriseră. Petru spune că motivul pentru care Evanghelia a fost predicată acelora care au murit nu a fost ca să-i scape de moartea fizică (au fost judecați în trup ca și oameni) ci pentru a-i sustrage judecății finale (ei vor trăi după Dumnezeu în duh).

Astfel „cei morți” sunt cei care au murit și sunt morți acum dar cărora în timp ce erau pe pământ li s-a predicat Evanghelia.

Concluzie: O posibilă coborâre a lui Hristos în iad nu poate fi susținută clar și explicit din pasajele Scripturii. În plus această idee contrazice o serie întreagă de alte pasaje. Există deasemeni texte care argumentează împotriva plecării lui Hristos în iad (Luca 23:43; Ioan 19:30; Luca 23:46).

Sumar din „Teologie Sistematică” (Wayne Grudem, 617-624)
Anunțuri

5 gânduri despre “A coborât Hristos în iad?

  1. Eu inteleg din textul din Petru ca Duhul lui Hristos era in Noe, care a fost un predicator al dreptatii in vremea lui. Duhurile din inchisoare sunt pur si simplu oamenii din zilele lui Noe. Plauzibil?

    Apreciază

  2. Did Jesus Spend Saturday in Hell?

    April 7, 2012
    by John Piper

    The Apostles’ Creed says, “[He] was crucified, died, and was buried. He descended into hell. The third day He arose again from the dead.” There are many meanings [1] given to this phrase. I simply want to ponder the traditional interpretation that Christ went to the place of the dead to preach the gospel to Old Testament saints that he might set them free for the full experience of heaven. This is the view of the Catholic Catechism and many Protestants as well. I don’t think this is what the New Testament teaches.
    The view is based mainly on two passages in 1 Peter.
    Christ also suffered once for sins, the righteous for the unrighteous, that he might bring us to God, being put to death in the flesh but made alive in the spirit, (19) in which he went and proclaimed to the spirits in prison, (20) because they formerly did not obey, when God’s patience waited in the days of Noah, while the ark was being prepared, in which a few, that is, eight persons, were brought safely through water. (1 Peter 3:18-20)
    They are surprised when you do not join them in the same flood of debauchery, and they malign you; (5) but they will give account to him who is ready to judge the living and the dead. (6) For this is why the gospel was preached even to those who are dead, that though judged in the flesh the way people are, they might live in the spirit the way God does.” (1 Peter 4:4-6)
    With regard to 1 Peter 3:19, I take these words to mean that Christ, through the voice of Noah, went and preached to that generation, whose spirits are now “in prison,” that is, in hell. In other words, Peter does not say that Christ preached to them while they were in prison. He says he preached to them once, during the days of Noah, and now they are in prison.
    I think this is suggested as the more natural understanding of the passage in view of what Peter said earlier about the spirit of Christ speaking through the prophets of old.
    Concerning this salvation, the prophets who prophesied about the grace that was to be yours searched and inquired carefully, inquiring what person or time the Spirit of Christ in them was indicating when he predicted the sufferings of Christ and the subsequent glories. (1 Peter 1:10-11)
    With regard to 1 Peter 4:6, I take “preached to the dead” to refer to those who, after being preached to, have since died. He is not referring to preaching to them after they have died. The context suggests this kind of understanding, as J. N. D. Kelly explains:
    They [the Christians] may well have been exposed to scoffing questions from pagan neighbors, and anxious ones from one another, “What is the gain of your having become Christians, since you apparently die like other men?” The writer’s answer is that, so far from being useless, the preaching of Christ and his gospel to those who have since died had precisely this end in view, that although according to human calculation they might seem to be condemned, they might in fact enjoy life eternal.” (A Commentary on the Epistles of Peter and Jude, 175)
    I would say, therefore, that there is no textual basis in the New Testament for claiming that between Good Friday and Easter Christ was preaching to souls imprisoned in hell or Hades. There is textual basis for saying that he would be with the repentant thief in Paradise “today” (Luke 23:43), and one does not get the impression that he means a defective place from which the thief must then be delivered by more preaching.
    For these and other reasons, it seems best to me to omit from the Apostles Creed the clause, “he descended into hell,” rather than giving it other meanings that are more defensible, the way Calvin does (http://www.reformed.org/master/index.html?mainframe=/documents/Christ_in_hell/index.html)
    8. [CHRIST] „DESCENDED INTO HELL” , Excerpted from: JOHN CALVIN’S: INSTITUTES OF THE CHRISTIAN RELIGION

    [1] „He Descended Into Hell”
    The final clause in this sequence, „He descended into hell,” is the most controversial in the Apostle’s Creed. Indeed, some denominations consider it optional or refuse to include it at all. The problem with this phrase begins with what it connotes. To some, the descent into hell represents the physical agony of death upon the Cross. It was hellish in its pain. To others, the word hell means Hades or Sheol, the collective abode of the dead, divided into Paradise or Abraham’s Bosom–the state of God-fearing souls–and Gehenna, the state of ungodly souls. Thus the descent into hell may suggest that the Son of God carried the sins of the world to hell; or the Son of God carried Good News of deliverance to the godly dead such as Lazarus the beggar and the repentant thief. A third-century Syrian Creed speaks of Jesus, „who was crucified under Pontius Pilate and departed in peace, in order to preach to Abraham, Isaac, and Jacob and all the saints concerning the end of the world and the resurrection of the dead.”
    Still others believe that the descent into hell account for the problem of God’s justice by providing an opportunity for all mankind–in eternity as well as in time–to hear the message of redemption from the Word Himself. But whatever interpretation one accepts, the scriptural passages upon which this teaching is based must be studied closely. Some of the standard texts are Job 38:17, Psalm 68:18-22; Matthew 12:38-41; Acts 2:22-32; Romans 10:7; Ephesians 4:7-10, 1 Peter 3:18-20, and 1 Peter 4:6.
    From D. Bruce Lockerbie’s The Apostle’s Creed: Do You Really Believe It Victor Books, Wheaton, IL 1977, page 53-54.
    Cf. John Calvin [8. [CHRIST] „DESCENDED INTO HELL”, Excerpted from: JOHN CALVIN’S: INSTITUTES OF THE CHRISTIAN RELIGION]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s