Vasile Tomoiaga și Maica Domnului

De curând Vasile Tomoiagă s-a întors acasă (în ortodoxie). Pur și simplu nu vreau să comentez această experiență din viața lui. Ce mă interesează acum este un comentariu pe care l-a pubicat pe drezina.wordpress.com prin care arăta importanța Maicii Domnului în ortodoxie și neputința unui evanghelic de a o înțelege.

Este validă și legitimă (din ce puncte de vedere doriți) o astfel de perspectivă asupra Mamei Domnului Hristos? Dacă comentați încercați să citiți cu atenție ce a scris acest om.

Un lucru foarte de suflet este dragostea de mamă. Maica Domnului este marea piatră de poticnire a protestanților față de ortodoxie, dar este și mare laudă a ortodocșilor. CS Lewis a refuzat să scrie ceva despre Sfânta Fecioară, căci spunea el dacă ar spune ceva derogator catolicii ar simți că s-ar fi legat de însăși mama lor.

Lucrul fundamental în ortodoxie, pe care ca evanghelic nu am putut să îl pricep, este că Maica Domnului nu este mamă surogat pentru Dumnezeu Cuvântul. Acest lucru nu se poate pricepe la nivel intelectual, abstract. La fel cum cineva care nu își cunoaște mama (a rămas orfan, sau a fost abandonat, sau cine știe) nu poate simți ce simte un fiu care are mamă cu care este în relații normale.

Ca evanghelic Fecioara nu mi-a fost mamă. Dar dacă Dumnezeu Cuvântul s-a făcut în mod plenar, autentic fiu al Fecioarei, și dacă eu sper să fiu un frate neînsemnat al Domnului, cum mă voi face sau voi fi făcut frate Domnului dacă nu mă voi face și fiu al mamei Sale?

Este Fecioara Maria mamă surogat pentru Iisus Hristos?

A folosit Iisus un trup uman pe care l-a abandonat după înălțare undeva în eter?

A “închiriat” Dumnezeu o femeie ca să intre în lume?

Evanghelicul trebuie să se întrebe la modul cel mai serios dacă Maria este încă mamă a lui Dumnezeu-Cuvântul.

Dacă este mamă a lui Dumnezeu-Cuvântul, și dacă evanghelicul se bate în piept a fi adevăratul creștin frate mai mic al lui Iisus Hristos, de ce nu este și fiu al celei care l-a înfrățit pe el cu Iisus?

Nu prin Maica Domnului s-a înomenit Dumnezeu? Nu prin Sfânta Fecioară s-a înrudit Dumnezeu cu umanitatea?

Nu este Născătoarea de Dumnezeu veriga ce leagă Sfânta Treime de neamul omenesc?

Nu mă voi înspăimânta eu precum îngerul în icoana Binevestirii de acestă Femeie, Femeia?

Unii se tem de idolatrie, dar ei dau cinste oamenilor, șefilor, părinților, pastorilor. Cinste dăm și noi Fecioare, dar supra-cinstire, cinstea cuvenită celei mai înălțate făpturi dintre cele create de Creator. Cât este de anormal a cinsti mai mult pe oameni decât pe Femeia, pe Maica Domnului, cum o numește Elisabeta în Biblie.

Anunțuri

23 de gânduri despre “Vasile Tomoiaga și Maica Domnului

  1. Marea piatră de poticnire este de fapt Iisus Hristos. Maica Domnului, Euharistia, Sfinții, Icoanele, tainele etc sunt pagube colaterale în evanghelicalism.

    Dilema evanghelicalism-ortodoxie se reduce de fapt la aflarea Hristosului adevărat: Isusul abstract al evanghelicilor sau Hristosul întrupat al ortodoxiei?

    Este un lucru știut că ortodoxia este hristologic maximalistă iar evanghelicalismul este hristologic minimalist. Tot cultul bisericesc ortodox este un corolar, o extinsă notă de subsol a celor două mari taine: Sfânta Treime și Întruparea Cuvântului.

    Apreciază

    1. Mă bucur că ai răspuns și mi-aș dori să îmi răspunzi la următoarea întrebare. Nu sunt atât de bun cunăscător al ortodoxiei așa că doresc să-mi răspunzi înțelegând că nu pun întrebări tendențioase. Aș propune să abordăm câte un aspect pe rând.

      Întrebarea mea este: (a) ce înseamnă practic pentru un credincios ortodox să o cinstească pe Fecioara Maria; (b) cu ce se diferențiază în practică (nu teoretic) cinstirea ei față de cinstirea lui Hristos spre exemplu; (c) care ar fi pericolul pentru un om ca mine care pur și simplu crede într-o cinstire exclusivă dată Sfintei Treimi în ce privește harul felurit primit.

      Înțeleg ca si Biblia ne cere sa cinstim anumiti oameni si înțeleg ca este o cinstire diferită de cea data lui Dumnezeu. Fecioara Maria (sa nu se înțeleagă ca o consider fecioară la propriu dar o numesc asa pentru a nu intra in discuții secundare) trebuie cinstita ca diaconii (1 Timotei 3.8), ca restul oamenilor, ca împăratul sau în ce fel? (1 Petru 2.17).

      Apreciază

  2. Nu promit să extind dialogul prea mult. În ortodoxie mântuirea e ontologică, nu juridică. La fel și înfierea creștinilor, nu este juridică, ci ontologică (aspectul juridic nu este negat în ortodoxie, dar nu este scos în evidență).

    Este dificil a explica în termeni juridici ce fel de cinstire i se cuvine Maicii Domnului. Dacă acceptăm o gradație a cinstirii, este clar că adorare se cuvine Sfintei Treimi. În privința oamenilor și apostolul face o scară a cinstirii, când cere pentru preoți îndoită cinstire. Fecioarei, datorită faptului că s-a învrednicit a naște lumii, nu ca mamă surogat, ci ca mamă adevărată umană pe Dumnezeu Cuvântul, Unul din Sfânta Treime, i se cuvine supra-cinstire. Cea mai înaltă cinstire dintre toate ființele umane pe care le-a făcut Sfânta Treime. Pentru că prin Maria și din Maria a luat Dumnezeu-Cuvântul fire omenească, pe care a unit-o cu cea Dumnezeiească.

    Practic, cinstirea se simte, nu se afirmă. Ortodoxul înțelege ca fiind paradigmatică încredințarea Maicii sale apostolului Ioan. Prin Ioan fiecărui ucenic al lui Iisus li se spune: iată mama ta! Și Maicii i se spune: Femeie, iată fiul tău. Ortodocșii se consideră ca și Ioan fii ai Maicii Domnului. Nu este un considerent juridic, sau stric juridic, ci este unul ontologic. Ortodocșii o simt pe Maria ca maică a lor.

    Practic, nu teoretic, trebuie analizată Liturghia. Acolo se fac afirmațiile dogmatice prin care este adorată Sfânta Treime, respectiv afirmațiile dogmatice prin care este supra-cinstită Maica Domnului.

    Scurtând, ortodoxul o cinstește pe Fecioară ca Mamă prin care Iisus, Dumnezeu-Cuvântul s-a făcut frate cu umanitatea prin întrupare de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria.

    Dar aceste lucruri nu le descoperă carnea și sângele (rațiunea) ci Tatăl din ceruri, care în providența Sa, în sfatul Sfinei Treimi a hotărât de la întemeierea lumii întruparea Cuvântului, prevăzând deci pe cea prin care Fiul se va întrupa.

    În ortodoxie supra-cinstirea Maicii Domnului este un corolar necesar și firesc al întrupării Cuvântului.

    Apreciază

    1. Multumesc pentru răspuns

      Deci asta e ideea practica a cinstirii ei: a simți onoare pentru ea?

      Creștinul ortodox se roaga Fecioarei? O consideră mijlocitoare? Îi atribuie și mulțumește pentru acțiuni prezente făcute în dreptul lui? Poate fi ajutat se Fecioară? In ce fel?

      Apreciază

  3. Pai cum altcum?La fel ca in Catolicism,Fecioara Maria este mijlocitoare,si daca te rogi ei si nu Domnului Isus direct,ai mai multe sanse sa fi ascultat,ca doar ea e mai miloasa si daca Fiul ei indrazneste sa nu asculte mijlocirea pe care o face pentru cel care s-a rugat direct ei,o sa-I arate lui Isus pieptul la care El a supt si atunci cu siguranta va asculta,nu?Cel putin asa am citit!Dar tot ma intreb ce-I vor arata Domnului Isus toti sfintii la care se roaga Ortodocsii,ca asa am inteles din chestia cu pieptul, ca trebuie sa-I arati ceva ca sa te asculte cand mijlocesti pentru cei care cred in puterea ta(a sfantului) de convingere!!!Si ma mai intreb atunci,oare Sfanta Treime s-a schimbat in Sfanta Patrime,sau,poate Maria e chiar mai mult decat Dumnezeu,in mintea unora ,caci este numita Mama lui Dumnezeu sau Nascatoare de Dumnezeu???

    Apreciază

      1. Daca e sa raspund unde am citit ce am „reprodus” aici,pot da exemplul cartii Religia tainica a Babilonului,sau pot spune ca am asistat la priveghi de inmormantare in Austria si am auzit acolo catre cine se indreapta rugaciunile pentru cel mort(aceasta fiind sfanta Maria mama lui Dumnezeu).Si daca citesc ce scrie mai jos hany,ce intrebari sa-mi mai pun despre „pozitia” Mariei in Ortodoxie?Dupa cate vad este:Nascatoare de Dumnezeu,Stapana lumii,singura nadejde,mijlocitoare,mantuitoare!!!Si cred ca pe buna dreptate ma pot intreba,care mai ramane rolul Celui ce S-a jertfit pe cruce,El ce o mai avea de facut,poate doar sa astepte sa vada cum mama sa ia buretele si sterge zilnic pacatele celor care se roaga ei.Si atunci pentru ce a mai fost nevoie ca Isus Hristos sa paraseasca Cerul,sa moara rastagnit pe cruce,sa fie batjocorit?

        Apreciază

  4. Cu privire la comentariile de mai sus, cateva citate din Psaltire cred ca sunt revelatoare in ceea ce priveste modul in care Maica Domnului este inteleasa si cinstita in Ortodoxie:

    „Te rugam pe tine, o, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, Stapana lumii, nadejdea celor fara de nadejde, fii astazi mijlocitoare catre Cel ce S-a nascut din tine, pentru adormitii robii tai.” – Psaltirea Maicii Domnului – Tropare dupa Catisma 17, glasul 1

    „Catre Nascatoarea de Dumnezeu acum cu nevointa sa alergam noi, pacatosii si smeritii, si sa cadem cu pocainta, strigand dintru adancul sufletului: Stapana, ajuta-ne, milostivindu-te spre noi; grabeste ca pierim de multimea pacatelor; nu intoarce pe robii tai deserti, ca pe tine singura nadejde te-am castigat.” – Paraclisul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu din Psaltire, Troparele, glasul al 4-lea

    „Suflete al meu, pentru ce zaci in lene si fara de grija ? De ce nu porti grija de relele ce ai facut in aceasta viata ? Sileste-te si te indrepteaza pana nu-ti inchide Domnul usa. Alearga la Nascatoarea de Dumnezeu, cazi inaintea ei si striga : Preacurata Stapana, nadejdea deznadajduitilor, mantuieste-ma pe mine, cel ce am gresit mult !” – Psaltire, dupa a 16-a Catisma, Troparele, glasul 1

    Apreciază

  5. Prima problema a aparut atunci cand preotii ortodocsi au interzis in general omului de rand care vine la biserica sa citeasca Sfanta Scriptura. Scriptura este plina de versete lasate de la Dumnezeu cu privire la pozitia lui Isus in crestinism. Ortodocsii au abandonat in mare parte scriptura si au imbratisat cartile unor oameni numiti sfinti. Da, sunt de acord sa citesc o carte, atat timp cat acea carte merge dupa adevarul scripturii. Citim neadevaruri, apoi credem minciuni, povestim basme si traim iluzii. Aratati-mi din Sfanta Scriptura pozitia mamei Domnului Isus si unde prezinta felul in care trebuie sa ne raportam la ea. (nu judec pe nimeni )

    Apreciază

    1. Uite cum se ridica problema: ce este prioritate cum interpretezi TU Biblia sau cum au interpretat-o cei care au fost cel mai aproape de apostoli si ucenicii lor? Esti tu mai in măsura sa interpretezi decat ei? Te faci propria ta autoritate sau accepți autoritatea lor?

      Dar mi se pare bun modul in care pui problema: cultul Fecioarei Marei se bazează foarte mult pe speculații – unele chiar logice si nu pe Biblie. Nici măcar nu contează cum interpretam deoarece nu se găsește teologia asta in Biblie. Nu avem ce interpreta.

      Si mi se pare normal sa judecam ceea ce scrie in Biblie nu ceea ce nu scrie. In plus e normal sa facem teologie pe învățături deja enunțate si accentuate nu pe aspecte prezentate tangențial. Spre ex : doctrina despre Sfântă Treime deși nu e clar exprimata asa cum noi o formulam are detalii ABUNDENTE SI EVIDENTE in TOATA Biblia. Nu la fel stau lucrurile cu problema asta a F. Maria. Chiar daca as accepta acest cult mi se pare complet anormal sa ofer atata importanta cand Biblia se focalizează pe altceva.

      Apreciază

  6. „Mama si fratii lui Isus au venit la El; dar nu puteau sa-I vorbeasca, din pricina norodului. Cineva I-a spus:”Mama-Ta si fratii Tai stau afara, si vor sa te vada.” Dar El drept raspuns, a zis:”Mama Mea si fratii Mei sint ceice asculta Cuvintul Lui Dumnezeu, si-l implinesc.” Luca 8:19-21

    Eu nu sint teolog sint un om simplu – deci rog ingaduinta…dar citind textul de mai sus am crezut ca el clarifica pozitia Mariei in relatiile noastre cu Dumnezeu sau cu Fiul Sau. Si ea-Maria a trebuit sa-si astepte rindul ca si ceilalti sa stea de vorba cu El. Daca am fi fost acolo sa ne rezolvam problemele , dupa ce auzeam ceea ce s-a spus mai sus, nu cred ca ne puneam la rind sa stam de vorba cu Maria ca sa ne rugam de ea sa vorbeasca cu Domnuyl Isus in dreptul nostru, ne-am fi inghesuit cu siguranta sa ajungem sa-L atingem ca si femeia cu scurgere sau am fi descoperit casa ca sa ajungem la El daca era urgent. Asta ne invata Scriptura si din raspunsul Domnului Isus asta inteleg…”Mama Mea si fratii Mei sint ceice asculta Cuvintul Lui Dumnezeu, si-l implinesc.” Acuma ramine sa …implinim!

    Apreciază

    1. Nu vreau sa batjocoresc simplitatea credinței însă credința se bazează pe adevăr.

      Acest text nu vorbeste despre relația lui Hristos cu mama Lui de trup. Hristos NU PUTEA schimba cine era mama Lui de trup. Așadar Hristos subliniază un alt principiu aici.

      Nu spun ca nu sunt de acord cu perspectiva cu privire la Maria insa nu din acest text. Nu as acoperi o hermeneutica nesănătoasă cu simplitatea creștinului de rând.

      Apreciază

  7. Andrei, nici eu n-as vrea in ruptul capului sa batjocoresc complexitatea educatiei teologice a cuiva…doar ca ce am spus eu mai sus este direct de la sursa – am dat textul din Biblie iar concluzia mea este doar simplu discernamint. Apoi tot din perspectiva crestinului de rind, tind sa cred ca daca ma pot duce direct la Dumnezeu prin Fiul Sau( este singura pila admisa acolo sus) nu cred ca ma opresc pe la usile sfintilor …Nu stiu daca asta face parte din hermeneutica- dar sint sigura ca exprima un adevar Biblic. Christos este USA- El a murit pentru noi- singele Lui ne spala si ma bucur de Maria si o felicit dar imi rezolv problemele cu Cel care are putere in cer si pe pamint nu cu mamica lui pentru care tot El a trebuit sa moara.
    Am o problema cu fraza asta…”Nu vreau sa batjocoresc simplitatea credinței însă credința se bazează pe adevăr.” Inteleg ca simplitatea credintei si adevarul sint in contradictie cumva?

    Apreciază

      1. Multumesc de raspuns…ca vezi…daca nu stiu hermeneutica trebuie sa fac sens de ceea ce citesc – si fraza cu pricina m-a cam incurcat…

        Apreciază

      2. Am vrut sa spun simplu că: credinta simplă se bazează pe adevăr interpretat corect si niciodată altfel.

        Si mai spun acum ca una dintre perversiunile diavolului este sa ne facă sa acoperim cu texte biblice multe lucruri nebiblice. Vroiam sa ma asigur ca nu mergem spre acel loc.

        Asta e un defect al meu – ca e nevoie sa explic mereu ce spun.

        Apreciază

  8. In dialogul dintre Fecioara Maria si Elisabeta, la un moment dat spune Maria: ,,…iata de acum ma vor ferici toate neamurile .” In traducerea Cornilescu acest pasaj suna cam asa : ,,…. iata de acum toti in vor spune fericita.” Traducerea corecta e prima! Care este diferenta dintre verb si adverb, dintre insusire si actiune? Diferenta e ca verbul te obliga sa faci , adverbul , doar sa zici!

    N-am sa adaug nimic in plus, nu vreau sa strict armonia celor care comenteaza pe acest blog, nu foloseste la nimic incrancenarea ipotetica, vreau sa las in urma doar un semn de intrebare, doar atat ?!

    P.S.
    Am mai postat un comentariu dar n-a trecut,poate sa fie din greseala, n-a fost un comentariu agresiv, ceea ce vreau sa spun, nu-mi voi face obiceiul de a comenta pe blogul dumneavoastra, cei care comenteaza sunt oameni cu gandirea liniara, pur si simplu nu am ce sa invat de la ei si , de fapt si la urma urmei eu asta urmaresc , sa invat de la oameni mai intelepti decat mine, citesc carti dar prea putine, asa ca ma ajuta sinteza unei carti surprinsa de cineva in vreo idee sau o traire. De teoria ideii m-am saturat acum multi ani, nu ajuta la nimic, de-aceea nici n-am dezvoltat comentariul tematic.

    Apreciază

  9. Este interesanta decizia luata de domnul Vasile Tomoioaga; sunt curios daca vor fi si alti evanghelici din Romania care ii vor urma exemplul. In Statele Unite sunt peste 1,000,000 de evanghelici care in ultimii 20 de ani s-au convertit la „ortodoxia rasariteana.”

    Doi dintre profesorii mei discuta intr-un interviu intitulat „The Lure of Eastern Orthodoxy” despre miturile acestei „ortodoxii.”

    http://wscal.edu/resource-center/resource/the-lure-of-eastern-orthodoxy

    Apreciază

      1. Si pe mine m-ar interesa sa vad asa ceva. Din pacate majoritatea materialelor pe care le-am vazut sunt in polemica cu romano-catolicismul, iar argumentele respective parca ar trebui reformulate pentru audienta ortodxa-rasariteana.

        Din fericire romano-catolicismul, ortodoxia-rasariteana si protestantismul confesional sunt de acord asupra infailibilitatii Scripturii. Problema apare asupra infailibilitatii traditiei: romano-catolicismul post-tridentin isi atarna infailibilitatea traditiei de papa, in vreme ce ortodoxia rasariteana si-o atarna de sinoadele bisericilor autocefale. Are biserica autoritate magisteriala sau ministeriala? Raspunsul la aceasta intrebare da nastere la perspective diferite asupra traditiei, Reforma Protestanta afirmand ca deoarece biserica are autoritate ministeriala nu magisteriala, traditia este failibila si trebuie mentinuta in linie cu Scriptura, care este singura revelatie infailibila pe care biserica o are azi. Da, probabil ca apostolii au mai facut si alte afirmatii infalibile cand au vorbit ex-cathedra, dar a te increde in „telefonul fara fir” al traditiei „orale” este un lucru extrem de neintelept. De fapt chiar si parintii bisericii folosesc acest argument impotriva Gnosticilor. Ireneu spune ca biserica crestina are Scripturile si ii critica pe Gnosticii care spuneau ca ei au o traditie orala secreta primita de la apostoli 🙂

        In opinia mea, problema este cred ca accentuata de setul diferit de presupozitii pe care il au cele trei familii confesionale dar si de faptul ca romano-catolicii si ortodocsii-rasariteni au tendinta sa citeasca in mod anacronistic parintii bisericii, atribuind limbajului parintilor semnificatii aparute doar in evul mediu. Dar chiar si istoricii care nu comit eroarea anacronismului nu vad nici o problema in faptul ca biserica antica este diferita fata de biserica de azi: rezolva dilema prin „minunata” doctrina a dezvoltarii bisericii, definind ortodoxia ca fiind ceea ce ierarhii stabilesc in contemporaneitate. Ortodocsii-rasariteni nu au un papa care sa zica „Traditia sunt eu” (da, papii l-au copiat pe Ludovic XIV in afirmatii de genu) dar isi atarna traditia in consensul politic al conciliilor.

        Pe langa asta observ ca domnul Tomoioaga, precum si alti ortodocsi, apeleaza la un soi de apologetica „fideista” atunci cand vine vorba sa isi apere traditia: renunta la propria lor ratiune si subscriu la „credinta implicita” pe care o au prin aceasta „mantuire ontologica.”

        Care ar trebui sa fie metodologia unui argumentatii serioase pe acest subiect daca audienta noastra (dl. Tomoiaga si alti ortodocsi-rasariteni) adopta presupozitii si atitudini prin care isi predau propria ratiune autoritatii magisteriale a traditiei lor? Poate ca audienta imediata nu ar fi dumnealor ci protestantii care sunt confuzi si nu stiu ceea ce cred si de ce cred ceea ce cred. Daca un protestant confuz are in minte doar caricaturi ale ortodocsilor-rasariteni si cand ii combate deseneaza doar straw-meni, va fi socat sa isi dea seama ca ortodocsii-rasariteni au explicatii teologice ale traditiei mai complexe decat sunt obisnuiti multi evanghelici sa auda de la amvoanele lor. Cred ca poate ar fi util ca in lumea evanghelica sa existe mai mult respect fata de BOR iar diferentele teologice sa fie combatute cu mai multa profunzime; afirmatii simpliste de genu „ortodocsii sunt idolatrii care se inchina la morti” nu ii ajuta nici pe evanghelici sa isi fundamenteze credinta si nici nu ajuta dialogul polemic cu ortodocsi, ci mai degraba il face pe ortodox sa spuna „interesanta afirmatie, noi nu credem asa ceva, dar te anunt cand o sa dau peste cineva care crede asta.”

        Desi exista o prapastie epistemologica mare intre protestanti si ortodocsii rasariteni, precum si un serios bagaj filosofic neoplatonist (subconstient) in pietatea ortodocsilor-rasariteni (pt ca atentia lor este indreptata inspre urcarea scarii ontologice a fiintei), opinia mea este ca poate chiar acest baga platonist, mult mai accentuat decat in romano-catolicism, face ca o discutie cu ortodocsii-rasariteni sa fie mai anevoioasa.

        Ceea ce mi-as dori sa vad (si poate o data ma voi aventura sa scriu) sunt eseuri teologice serioase care sa discute:
        – influenta neoplatonismului in dogma ortodoxa-rasariteana
        – analize istorice ale dogmelor patristice care sa nu citeasca in mod anacronistic dogme medievale in cuvintele antice
        – o istorie a contradictiilor dintre concilii si testarea ipotezei infailibilitatii bisericii in momente clare de apostazie generala; ex: cand ierarhii si conciliile rasaritului erau arieni, cum au mai fost ei infailibili pentru credinciosii de atunci?

        In inchierea acestei interventii doresc sa mentionez ca nu ma indoiesc de sinceritatea domnului Tomoioaga si sunt sigur ca, dupa cum spunea si John Owen, crezand in jertfa Domnului Iisus Hristos dumnealui este justificat doar prin credinta, chiar daca acum neaga justificarea doar prin credinta. In ce ma priveste pe mine, opinia mea personala si subiectiva este ca ortodoxia-rasariteana este o identitate confesionala aparuta prin inovatii doctrinare in perioada bizantina, iar romano-catolicismul este o identitate confesionala aparuta prin inovatiile doctrinare ale evului mediu, ambele reprezentand in multe aspecte o deviere trista de la doctrina crestina marturisita de biserica in primele 5 secole ale erei noastre. Dupa cum spuneau reformatorii, nu poti sa fii „romano-catolic:” ori esti catolic (in adevaratul sens al cuvantului), ori esti cu papa de la Roma 🙂 Probabil ca s-ar putea formula o afirmatie similara cu „ortodoxia-rasariteana”

        Apreciază

      2. P.S. Ca sa ilustrez referinta la Ireneu printr-un citat din scrierea sa „Adversus Haereses” iata un fragment[1] in care Ireneu scrie impotriva ereticilor vremii lui: „When they are refuted from Scripture, they turn to accuse the Scriptures themselves – the text is not good, they are not authentic, they contradict each other, one cannot discover the truth from Scripure if one does not know the tradition. For the truth, they say, has not been handed down in writing but orally…” In acest fragment scris de Ireneu prin 150 gasim cele doua categorii de atacuri contemporane asupra Scripturii: 1. Atacul liberalismului „text is not good, not authentic, contradicts itself” si 2. Atacul ortodoxiei-rasaritene si a romano-catolicismului prin afirmarea faptului ca Scriptura este insuficienta pentru Biserica in lipsa unei presupuse „traditiei orale infailibile.” Mi se pare fascinant cum in epoca bizantina si medievala, aceasta eroare condamnata de Ireneu in 150 este reciclata de catre ierarhii estici si vestici, fiind incorporata in dogma oficiala a bisericii. Dar sa nu ne inselam! In secolul 2 atitudinea aceasta vis-a-vis de Scriptura nu era a crestinilor ci a gnosticilor condamnati de biserica pe baza Scripturilor. Halal „traditie crestina de 2000 de ani!” a BOR 🙂

        [1] Fragment din Ireneu in Early Latin Theology, ed SL Greenslade, p67

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s