Fi-r-ar toți morți

Există o moarte de care fiecare om, care a experimentat-o, trebuie să se bucure; această moarte este numită în Biblie „moarte față de păcat” și ea este diferită de „moartea în păcat” prin faptul că primul tip de moarte e experimentată de un creștin în timp ce a doua este experimentată chiar de la naștere de fiecare ființă umană.

Aceste două tipuri de morți se exclud reciproc așa că nu poți fi mort „în” păcat în timp ce ești și mort „față” de păcat. Toți oamenii se nasc dar de fapt sunt morți, „morți în păcat” iar pentru a scăpa de această moarte este tot printr-o altă moarte, „moartea față de păcat”.

Toată lucrarea lui Dumnezeu are de-a face cu păcatul din viața noastră fiindcă el a generat toate nenorocirile pe care omul le trăiește. A trata rezultate ca și: crize financiare, boli, etc, este o goană după năluci. Problema trebuie atinsă la rădăcină și ea este: păcatul.

Este interesant de observat timpul verbului „am murit față de păcat” fiindcă este nu doar interesant ci și important, ba chiar vital. Moartea este ceva ce s-a petrecut în trecut. Ea este un fapt istoric. Ea este un eveniment ireversibil. Ea este acolo. Ești mort și gata.

Pavel o prezintă această ciudat moarte prin 5 expresii. El zice că „botezați în moartea Lui”; „am fost îngropați împreună cu El”; „ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui”; „omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El”; „am murit împreună cu Hristos”.

Dacă moartea aceasta este reală și are ceva de-a face cu practica și starea spirituală în care se află un om atunci pot să afirm cu tărie că sunt foarte puțini creștini care cred că ei sunt morți față de păcat. Unii caută să afle ce interpretări ar putea permite faptul că putem fi sub robia anumitor păcate sau trăind într-o agonie continuă: păcat vs sfințenie.

Este foarte clar ce înseamnă „am murit față de păcat” când spune „căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat”. Acum, în prezent, în acest moment omul mort „față de păcat„ este scăpat, eliberat, salvat de păcat. Această salvare de păcat îi aparține acum. Moartea este o eliberare; moartea cu Hristos e eliberare de păcat.

Moartea aceasta, adică eliberarea, înseamnă că: (1) trupul păcatului este dezbrăcat de puterea lui și (2) ca să nu mai fim robi ai păcatului. Toată lucrarea aceasta are acest singur scop: eliberarea de puterea păcatului pentru ca să nu mai fii rob, rob al păcatului.

Adică păcatul are putere și din cauză că are putere te și poate aduce în sclavia lui. Când mori această putere și această robie dispare automat fiindcă tu nu mai exiști. Omul nostru cel vechi – cu puterea păcatului asupra sa – a fost omorât în Hristos tocmai cu acest scop – puterea și robia păcatului să dispară. Și au dispărut.

De ce moartea cu Hristos aduce eliberare de păcat?

Fiindcă Hristos „prin moartea de care a murit” El a murit „pentru păcat”. Scopul morții lui Hristos a fost plătirea pentru păcat dar și câștigarea dreptului de a elibera de păcat – justificare dar și sfințire. Dovada că Isus a murit pentru mine este faptul că sunt iertat și sfințit – amândouă sau nici una.

Dar ce este păcatul față de care am murit, de sub a cărui putere și robie am fost eliberați? Păcat este orice îl pune pe Dumnezeu pe locul doi, păcatul este orice dorește să-L folosească pe Dumnezeu pentru a atinge anumite scopuri, păcat este orice întoarcerea la Dumnezeu cu scopul de a fi împlinit în viață în diverse moduri.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s