De ce a murit Hristos? 4 variante

SCOPUL RĂSCUMPĂRĂRII: gloria lui Dumnezeu, prin salvarea aleșilor

1. Gloria lui Dumnezeu

Primul scop al morții lui Hristos este gloria lui Dumnezeu, sau manifestarea atributelor Sale glorioase, în special justiția Sa și mila Sa față de credincioşi. Dumnezeu în mod necesar țintește spre Sine, ca și cel mai mare bine, de fapt, ca și singurul bun.

Așadar în orice lucrare, în special în cea a mântuirii, prima intenție a fost manifestarea gloriei Sale și El a împlinit în mod deplin acest lucru în fiecare punct și treaptă chiar de la început (Proverbe 16:4; 2 Corinteni 4:15, Efeseni 1:6,12). Acesta este scopul tuturor beneficiilor pe care le primim prin moartea lui Hristos (Filipeni 1:11, 2:11; Romani 9; Apocalipsa 5:13).[1]

2. Aducerea omului la Dumnezeu

Este un scop al morții lui Hristos care este auxiliar și inferior scopului gloriei lui Dumnezeu dar este ultimul și cel mai înalt scop în ce-l privește pe om, şi este aducerea omului la Dumnezeu. Aducerea omului la Dumnezeu are două părți: scopul (aducerea  la Dumnezeu) și mijloacele folosite (jertfa și mijlocirea lui Hristos).

În ce-l priveşte pe om, ambele au ca și scop ultim medierea lui Hristos. Cauza este stabilirea unei legături clare între actele şi lucrurile cumpărate de Hristos pentru credincioşi. Unul trebuie să fie metoda pentru câştigarea celuilalt. Unul este condiţia şi celălalt este lucrul promis bazat pe aceast condiţie şi ca rezultat al ei. Ambele sunt procurate în mod egal şi în acelaşi mod de Isus Hristos fiindcă oricare ar fi omisă în cumpărarea pe care o face, cealaltă ar fi în van şi fără de folos.

Respingerea alternativelor despre scopul morţii lui Hristos

3. A fost pentru binele lui Hristos

În natura Sa divină, în mod esențial și etern, Hristos participă la toată gloria care aparține divinității.  La sfârșitul vieții Hristos cere slava pe care o avea „înainte de a fi lumea” (Ioan 17:5). Așadar, atâta timp cât a fost în umanitatea Sa, Hristos nu a câștigat nimic pentru Sine prin moartea și jertfa Sa. El nu a suferit pentru Sine pentru că El era perfect și legal drept.

Gloria pe care a intenționat-o când „a suferit crucea, a disprețuit rușinea”, nu a fost atât de mult exaltarea propriei glorii, cât a fost aducerea multor fii la slavă. Exaltarea Sa, puterea Sa asupra cărnii, și însărcinarea de a fi Judecătorul celor vii și celor morți, a fost o consecință a umilinței și suferinței Sale profunde dar negăm faptul că a fost efectul și produsul morții Sale, şi că a fost procurată merituos prin ea.

Hristos are putere și stăpânire asupra a toate dar fundamentul acestei stăpâniri nu este moartea Sa ci El are stăpânire pentru că a fost pus „moștenitor al tuturor lucrurilor” (Evrei 1:2,3) iar motivul pentru care toate lucrurile îi sunt date îi mâini este dragostea imediată a lui Dumnezeu Tatăl pentru Fiul Lui (Ioan 3:35; Matei 11:27).

Această putere și domnie de a judeca este puterea pentru a condamna și de asemeni pentru a salva (Ioan 5:22, 27-29; 2 Corinteni 5:10). Nu se poate presupune în mod rezonabil că Hristos a murit pentru toți oamenii  ca apoi să aibă puterea pentru a-i condamna! Dacă El a răscumpărat oameni prin moartea Sa atunci intenția Lui nu a fost ca să obțină putere de a-i condamna.

4. A fost pentru binele lui Dumnezeu
Scopul ultim al jertfei lui Hristos a fost „spre lauda slavei harului Său” dar scopul imediat nu obține nimic în mod direct pentru Dumnezeu ci obține toate lucrurile de la Dumnezeu pentru oameni.
Arminius, urmaşii lui şi unii dintre universalişti spun că scopul primar, și poate chiar ultim, al lui Dumnezeu, în moartea lui Hristos, a fost ca El să poată salva păcătoșii și că Dumnezeu ar fi vrut să-i facă omului bine dar nu putea datorită păcatului așa că l-a trimis pe Hristos pentru a îndepărta acel obstacol și ca El să poată avea milă pentru acei ce îndeplinesc condiția ce le este prescrisă. Această teorie este falsă din următoarele motive:

În primul rând, Dumnezeu nu a fost limitat la această soluție. Ținând cont că a fost decretul și scopul lui Dumnezeu  ca să-și manifeste gloria prin justiția satisfăcută, era imposibil să fie altfel fiindcă în Dumnezeu nu este „nici schimbare, nici umbră de mutare” (Iacov 1:17) iar a afirma că înainte de acest decret Dumnezeu nu putea să facă altceva este o tradiție nescrisă, un lucru care nu poate fi justificat prin Scripturi.

În al doilea rând, aceasta ar face ca motivul trimiterii Fiului în lume să fie dragostea comună și că Dumnezeu a dorit să facă bine, sau să arate milă tuturor, în loc să fi fost în întregime un act al voinței Sale, un act al cunoașterii, răscumpărării și salvării celor aleși.

În al treilea rând dacă moartea lui Hristos a avut ca scop câștigarea unui drept pentru Tatăl așa încât El să poate salva păcătoșii, atunci El a murit pentru a răscumpăra libertatea lui Dumnezeu de a salva, mai degrabă decât libertate pentru noi prin care să fim liberi de păcat. Dacă acest lucru este adevărat atunci nu se poate înțelege de ce Scriptura spune că El a venit să răscumpere păcătoșii din păcatele lor.

În al patrulea rând, în ciuda sacrificiului Său, unii nu vor fi salvați. Nu se poate spune că scopul ultim al morții lui Hristos a fost să creeze o situație în care nu doar că nu este posibil ca cineva să fie salvat, ci este imposibil pentru orice păcătos să fie salvat doar prin meritele jertfei lui Hristos. Scriptura declară clar că în Hristos credincioșii au iertarea păcatelor, har și glorie dar cu toate acestea poate fi foarte bine ca niciunul să  nu se bucure de viața eternă dacă Tatăl nu i-ar da-o.

Mai mult, El nu este obligat să o dea nimănui, conform acestei păreri. Din nou, să presupunem că Tatăl ar fi prescris anumite fapte ca și condiții ulterioare; acest lucru ar fi fost imposibil pentru oricine. În acest caz, moartea lui Hristos poate să fi împlinit scopul deplin și totuși nimeni să nu fi fost salvat dar nu aceasta înseamnă că El a venit „să mântuiască ce era pierdut” și nici nu ar putea exista o asemenea limitare ca și în rugăciune unde Hristos spune „Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea” (Ioan 17:24).

Anunțuri