Abuziva și abuzata „libertate în Hristos” – 1 Corinteni 8

Subiectul adus în discuție de apostolul Pavel este extrem de controversat datorită implicațiilor pe care le are fiecare interpretare. Dacă ceea ce spune apostolul Pavel aici e că trebuie să ne modelăm viețile personale, ale bisericilor și ale familiilor după toate capriciilor celor „slabi” atunci suntem pur și simplu niște victime ale capriciilor oamenilor.

Textul poate fi împărțit în două părți majore: cunoștința și conștiința. În prima parte Pavel explică celor tari cum ar trebui să privească „cunoștința” lor care le dădea „libertatea”de a face ceva ce alții nu-și permiteau să facă datorită conștiinței. A doua parte vorbește tot celor „tari” dar de această dată în relație cu „fratele slab” a cărui conștiință poate fi rănită.

I. CUNOȘTINȚA

1. Importanța a ce știm. Apostolul lovește aici în mândria celor „tari” și „liberi” care se puteau lăudau cu cunoștința lor prin comparație cu frații care nu aveau această cunoștință. Pavel arată că există ceva mai important decât a avea cunoștință și anume:

(a) dragostea deoarece „cunoștința îngâmfă, dar dragostea zidește” așadar ar trebui să facem așa încât cunoștința să acționeze în dragoste. Pavel nu spune să renunțăm la cunoștință de dragul dragostei ci să ne folosim cunoștința în dragoste pentru ca ea să zidească. A te lăuda cu cunoștința ta în fața celui „slab” nu este dragoste și nici supunere față de Scriptură.

(b) cum trebuie să cunoști deoarece „dacă cineva gândește că știe ceva, încă nu cunoaște nimic cum trebuie să cunoască”. Pavel expune și explică aici un principiu universal valabil: cu cât cunoști mai mult cu atât îți dai seama cât de puțin cunoști. Pavel spune că nu e destul conținutul cunoașterii ci și calitatea cunoașterii – adică „cum trebuie să cunoști.” În clipa în care pretinzi cunoaștere și îți vânturi această cunoaștere înainte celor „slabi” arăți cât de puține cunoști.

(c) ai fi cunoscut de Dumnezeu întrucât „dacă cineva Îl iubește pe Dumnezeu este iubit de El” Mai important decât a avea cunoștință despre ceva este să fii cunoscut de Dumnezeu. Știi că ești cunoscut de Dumnezeu dacă Îl iubești. Până la urmă, ce folos are toată cunoașterea ta? De ce să te lauzi cu ea? Ce contează, în final, este dacă Dumnezeu poate spune despre tine că te cunoaște sau „niciodată nu v-am cunoscut”.

2. Ce știm? Apostolul Pavel intră în subiectul lui despre „cele jertfite idolilor” și explică clar tuturor celor „slabi” care este adevărul. Așadar, dacă cineva este slab nu înseamnă că trebuie lăsat în slăbiciunea cunoștinței și conștiinței ci trebuie învățat conform cu Cuvântul lui Dumnezeu. Tocmai acest lucru îl face apostolul Pavel. El spune, așadar, că (a) „în lume, un idol nu este nimic” și (b) „nu este alt Dumnezeu decât unmai Unul singur”. El explică aceste afirmații și spune că cei „așa-numiți dumnezei” nu sunt dumnezei ci noi avem „un singur Dumnezeu: Tatăl, din care sunt toate, și noi pentru El, și un singur Domn; Isus Hristos prin care sunt toate, și noi prin El.” Conștiința trebuie hrănită cu Cuvântul lui Dumnezeu. În caz contrar ea te va avertiza cu privire la lucruri care nu sunt greșite sau păcătoase și nu te va atenționa în dreptul lucrurilor condamnabile și osândite de Dumnezeu.

3. Cine știe? Apostolul explică acum că „cunoștința nu este în toți”. Iar acest lucru trebuie memorat și implementat în mințile noastre. Nu toți au cunoștința. Și pentru că nu toți au cunoștința viața se complică și fiecare situație devine complexă. De aceea apostolul continuă expunerea lui discutând  despre relația cu frații slabi care nu au cunoștința pe care o au ceilalți.

II. CONȘTIINȚA

IDENTIFICAREA. Întâi de toate trebuie remarcat că Pavel spune în același verset că cei care „nu au cunoștința” au în schimb „conștiință slabă”. Așadar un om cu conștiința slabă poate fi vindecat de această boală prin cunoștință deoarece el are conștiință slabă fiindcă nu are cunoștință. Niciodată nu trebuie să renunțăm la acest deziderat: hrănirea conștiinței fraților slabi cu cunoștința Cuvântului lui Dumnezeu (nu a părerilor personale). Ce nu spune apostolul? (a) Apostolul nu spune că suntem victime ale capriciilor fraților noștri ci că trebuie să avem grijă de conștiința lor. Nu tolerăm capriciile ci îngrijim conștiința. (b) Noi nu ne vom lăsa modelați de toate capriciile găsite la cei care se numesc „frați” ci vom fi sensibili la conștiința lor slabă. Este diferență absolută între a fi sensibil la conștiința slabă a cuiva și a fi victimă a capriciilor unor oameni care se bucură să te modeleze acoperindu-se cu astfel de texte.

PERICOLUL. Pavel spune că a face un lucru (care este bun în sine) împotriva conștiinței înseamnă să „întinezi” această conștiință. Pentru apostol a avea conștiința curată este mai important decât a avea cunoștință. În lipsa cunoștinței trebuie evitat ca să se întineze conștiința. Este mai important să fii curat la suflet decât să ai toată cunoașterea deoarece sunt mulți oameni care au cunoștință dar au sufletele pângărite.

TEOLOGIA. Pavel lămurește din nou că „nu mâncarea ne apropie de Dumnezeu; nici dacă mâncăm nu câștigăm ceva”. Cu alte cuvinte mâncarea sau lipsa ei nu joacă un rol în „apropierea de Dumnezeu” așadar ea nu contează. Același lucru poate fi aplicat la un set întreg de alte situații și lucruri. Acest principiu însă nu trebuie abuzat de cei care pretind „libertatea în Hristos” și aplicat aleatoriu la toate poftele și păcatele lor ci trebuie aplicat la acele situații care au fost judecate întâi în conformitate cu Cuvântul lui Dumnezeu așa cum se vede extrem de clar că a făcut apostolul în prima secțiune a acestui pasaj. Dacă știi că un lucru este permis și recomandat prin Scriptură în mod direct sau dedus din anumite principii atunci poți să pretinzi că ai „libertate” bazată pe Cuvânt. Dacă libertatea ta nu are susținere teologică, doctrinară atunci este o libertate inventată de tine și cel mai probabil o robie.

REZULTATELE:

Întâi – prilejul de poticnire, Pavel avertizează că există acest pericol ca „libertatea voastră să fie un prilej de poticnire pentru cei slabi”. Avem de-a face cu o bătălie între „libertatea mea” justificată și corectă și „conștiința celor slabi”. Nu trebuie sacrificată conștiința cuiva pe altarul libertății mele. Nu trebuie ca libertatea mea să îl lege pe celălalt. Să fim clari, libertatea ta nu este păcătoasă ci a face din libertatea da un prilej de cădere pentru cel slab. Este, într-adevăr, anapoda să folosești ceva bun dăruit de Dumnezeu pentru legarea și poticnirea fratelui tău.

Doi – încurajarea împotriva conștiinței, Pavel prezintă o situație probabilă prin care exprimă pericolul care îl paște pe fratele slab – adică să te vadă pe tine mâncând ceva jertfit idolilor – ceea ce el crede a fiind păcat – și să fie încurajat să te imite, nu pentru că e convins că e bine să facă asta ci doar pentru că te vede pe tine. Așadar situațiile la care se aplică acest principiu sunt acele situații în care fratele este cu adevărat slab – adică este atât de slab încât nu se poate stăpâni să nu facă ceva ce este împotriva conștiinței sale ci este modelat de ceea ce vede la frații săi. În acest caz specific Pavel spune că ar trebui să fim cu mare băgare de seamă: când frații „slabi” tind să imite comportamentul nostru. Altfel, principiul nu se aplică.

Trei – moartea fratelui, problema care rezultă este că „fratele pentru care a murit Hristos, va pieri prin cunoștința ta.” Gravitatea situației este explicată de acești doi factori: (a) avem de-a face cu „fratele pentru care a murit Hristos” și (b) „va pieri”. Mai mult (c) el va muri „prin cunoștința ta.” Pavel spune clar că cunoștința mea nu trebuie să-mi omoare fratele. Iarăși, situațiile la care se aplică acest principiu sunt acele situații în care există acest pericol ca fratele să „piară” deoarece păcătuiește împotriva conștiinței sale. Evident, moartea de care vorbește apostolul nu este moarte spirituală definitivă ci întinarea conștiinței așa cum a explicat mai sus foarte limpede.

Patru – păcatul împotriva lui Hristos, rezultatul mai groaznic al acestui fapt este că „păcătuind împotriva fraților și rănind conștiința lor slabă, păcătuiți împotriva lui Hristos.” Înainte de a ne uita la acest rezultat înfiorător să observăm că Pavel se referă la situații în care conștiința cuiva e rănită. Cei mai mulți oameni care nu au „libertatea în Hristos” nu au conștiința rănită și nici nu se simt ispitiți să facă ce văd la frații lor ci judecă cu asprime ceea ce văd ca și cum ei ar deține adevărul suprem și absolut. În acele cazuri principiile de aici nu se aplică.

CONCLUZIA – Pavel concluzionează limpede că „dacă o mâncare face pe fratele meu să se poticnească, nu voi mânca niciodată carne, ca să nu fac pe fratele meu să se poticnească.” Este clar că conștiința fratelui meu, starea sufletului său, relația mea cu el și relația lui cu Hristos este mult mai importantă decât a mânca carne sau a nu mânca. Trebuie să alegem foarte simplu, repede și limpede prioritățile.

1. Cine sunt frații slabi?

Întâi, cel care nu are acea tărie de voință să nu facă ceva ce el crede că e greșit (deși poate nu e) dar vede făcând la alții.

Doi, cel care tinde să imite comportamentul celor din jurul lor și nu este atât de mult concentrat să învețe din Scriptură.

Trei, cel care nu are cunoștință deplină a Cuvântului și a ceea ce spune Cuvântul despre anumite situații problematice.

Patru, cel care își simte conștiința „rănită” după ce face ce el nu consideră că este bine ca să fie făcut.

Cinci, cel care este „frate” – apostolul arată clar că vorbește despre cei din interiorul comunității creștine și nu despre necredincioși.

2. La ce situații se poate aplica acest principiu?

Sumar:

întâi¸ apostolul Pavel spune de cinci ori că cel care îți încalcă libertatea creștină este „cel slab” și are „conștiința slabă” (7, 9, 10, 11, 12). Așadar apostolul nu neagă faptul că acești oameni nu au dreptate și au o problemă;

doi, apostolul se referă aici la situații publice deoarece el prezintă o situație în care „te va vedea cineva pe tine” așadar fratele slab nu are dreptul să-ți modifice întreg comportamentul tău și nici ordinea din casa ta sau din Biserica Domnului;

trei, apostolul Pavel nu spune că fratele slab are dreptul să schimbe rânduiala bisericilor sau a familiilor care se coduc după Cuvântul lui Dumnezeu deoarece noi trebuie să trăim după Cuvântul lui Dumnezeu nu după conștiința slabă a unora. În cazurile în care Cuvântul lui Dumnezeu se exprimă clar noi trăim după Cuvânt, nu după conștiința slabă;

patru, de cele mai multe ori frații care sunt împotriva unor aspecte exterioare și neimportante nu sunt cei „slabi” ci îi consideră slabi pe cei care sunt liberi. Acesta este un caz opus celui prezentat aici de Pavel. Așadar aceștia care se cred „tari” nu au nici un drept să dicteze comportamentul celor „slabi” (așa cum cred ei că sunt ceilalți);

cinci, apostolul Pavel vorbește aici despre o situație în care un frate este împins să păcătuiască făcând ceva care este împotriva conștiinței sale. Așadar situațiile în care există pur și simplu discuții sau dezbateri pe anumite aspecte din viață nu se încadrează în acest punc decât dacă cineva este ispitit să acționeze contrar conștiinței sale;

șase, situațiile la care se aplică acest principiu sunt acele situații care țin de lucruri externe (ca și mâncarea) și în privința cărora putem face ceea ce dorim – fie să mâncăm fie să nu mâncăm;

șapte, apostolul vorbește aici despre un conflict personal și nu un conflict cu rânduiala bisericii sau a caselor creștine deoarece ar fi complet absurd ca Pavel să lase pe mâna celor slabi modul în care trebuie rânduite lucrurile în adunări sau în casele creștinilor.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s