Punctul nevralgic al disputei continuaționism – cesaționism

Scopurile darurilor

De o scurtă bucată de vreme am ajuns la concluzia că locul în care ar trebui să se ducă discuția între cesaționism și continuaționism este scopul darurilor miraculoase și pare-mi-se mie sau cesaționiștii nu oferă o doctrină bazată pe o exegeză curată a Sfintelor Scripturi în ce privește această problemă? Să nu spun că în capetele unora lipsește în totalitate problema asta.

Dacă scopul darurilor a fost multiplu este foarte posibil ca un scop sau câte doriți dumneavoastră să fi încetat în mod necesar sau prin suveranitatea divină în timp ce darurile respective să fi continuat cu scopurile adiacente rămase. Este foarte posibil ca scopurile principale să fi încetat și să fi rămas cele secundare. Este foarte probabil ca scopurile care țineau exclusiv de Hristos și apostoli să se fi sfârșit odată cu perioada lor dar să fi rămas scopuri perfect necesare și potrivite pentru restul erei bisericii.

Lucrarea lui Hristos și a creștinilor

1. Aș preciza în acest punct că este absolut necesar să facem diferența între lucrarea lui Hristos de vindecare și eliberare și darurile de vindecare și eliberare. Spun asta pentru că există o mare diferență. Hristos acționa prin o autoritate inerentă și specifică Persoanei Sale în timp ce creștinii acționează în virtutea unei autorități derivate, dependente și dobândite de la El. Este ceva ce poate fi periodic, rar sau frecvent și care poate înceta definitiv sau pentru o perioadă de timp, care se poate manifestă în diverse grade de intensitate.

Accentuez această ideea deoarece dacă vii să-mi faci o suprapunere între tiparul lucrării Domnului Isus și lucrarea creștinului de rând îți voi spune că faci o greșeală logică, biblică, exegetică și care ține de bunul simț al interpretului. Mai spun și că încerci să mă duci de nas și să mă manipulezi doar pentru a mă obliga să mă încadrez în îngustele tale tipare.

2. Mai spun și că există o diferență crucială între lucrarea lui Hristos desfășurată cu precădere între evrei, în Israel, în mijlocul necredincioșilor și lucrarea lui Hristos desfășurată prin credincioși, prin Biserica formată în urma botezului cu Duhul Sfânt în interiorul Bisericii și apoi în afara ei. A suprapune cele două paradigme sau cele două tipare este greșit. Avem de-a face cu două dispensații diferite – care se pot lega una de cealaltă dar care rămân diferite, care nu trebuie să fie amestecate sau confundate.

A spune că nu există o diferență între aceste două perioade din istoria răscumpărării este o cumplită eroare. Noi nu suntem Hristos ci suntem Biserica Lui, mădularele Lui. Noi acționăm în virtutea autorității primite de la Cap și nu fiind fiecare din noi, sau corporativ, Cap. Noi funcționăm cu daruri, El funcționa sub directa călăuzire a Tatălui care L-a uns cu Duhul Sfânt.

Motivul și scopul miracolelor lui Hristos și ale apostolilor

A altă problemă pe care o observ în această discuție este confundarea, de către continuaționiști, a motivului cu scopul. Așadar eu sunt perfect de acord că motivul pentru care Domnul a făcut anumite minune a fost, spre exemplu, pur și simplu mila manifestată în cel mai divin și natural mod în Hristos. Nu am absolut nici un dubiu în privința asta. Cred că Isus a fost motivat de anumite sentimente umane perfect legitime și împins de ele a făcut minuni. Mai cred însă că scopul pentru care a făcut Isus o minune nu a fost în mod principal să-Și arate mila, cu atât mai puțin se poate spune că scopul Său a fost mila. Nu, cred că scopul minunilor făcute din milă a fost pentru a-Și arăta anumite atribute sau autoritatea Sa de Dumnezeu pentru ca oamenii să creadă în El.

Voi face o sinteză absolut necesară a minunilor Domnului Isus din Matei, Ioan și Fapte pentru a observa scopul lor.

În Evanghelia după Matei este clar că Domnul Isus a fost motivat de milă ca să facă anumite minuni. Fără doar și poate. Indiscutabil. Însă este la fel de clar că acele minuni au avut un scop legat de Hristos – ca oamenii să creadă în El. Așadar beneficiul superior era mântuirea oamenilor și slava lui Hristos. Undeva voi demonstra în particular aceste premise.

În Evanghelia după Ioan, în cele mai multe cazuri, deși există excepții – se precizează că rolul minunilor – ca principiu – a fost ca oamenii să creadă. Ioan își și introduce scopul întregii Evanghelii în epilog unde arată clar că scopul pentru care a prezentat istoria Mântuitorului este credința cititorilor. Așadar scopul este același prezentat în Matei.

În Faptele Apostolilor situația se schimbă puțin deoarece Hristos nu mai este în carne și oase, prezent în mod vizibil, exterior și fizic pe pământ, între oameni ci este prezent în predicarea Evangheliei. Așadar, minunile, așa cum am demonstrat în altă parte, au avut scopul de a atrage atenția asupra Hristosului predicat în Evanghelie. În ultimă instanță singura diferență între Evanghelii și Fapte este că Hristos atrage prin minuni atenția asupra Lui în mod direct în timp ce în Fapte atenția este atrasă asupra lui Isus în mod indirect prin Cuvânt. Aceeași mărie cu altă pălărie.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s