De ce mă tem pentru Alin Loloș?

Astăzi am citit o spusă de-a lui Alin Loloș care m-a înfiorat din motive pe care le voi preciza imediat:

“Nu exista rock crestin, nu exista hip hop crestin, cum nu exista curvie crestina” sursa

În primul rând problema adusă în discuție este mult mai spinoasă decât vrem noi să recunoaștem. Chiar este. Știu că o atitudine aparent radicală prinde bine la o categorie dintre toate denominațiile evanghelice însă asta nu rezolvă deloc dificultățile din discuția „hip hop creștin”. Alber Mohler punctează bine câteva principii.

În al doilea rând această gândire este superficială, imatură, nedezvoltată, simplistă și reduncționistă și în cele mai multe cazuri, concluziile sunt la fel de proaste ca și metoda aleasă. A încerca să treci problema hip-hopului prin această ureche fundamentalistă pur și simplu nu merge. Știu și că a țipa, a te rățoi și a fi obraznic poate fi confundat cu darul profetic în unele cercuri însă nu e. E confuzie.

În al treilea rând a pune rap-ul în aceeași categorie cu curvia este o tâmpenie. Pur și simplu mi se pare inutil să argumentez împotriva acestei gândiri iraționale. Nu are nimic de-a face cu pocăința. Are de-a face cu a fi rațional și logic. Dumnezeu este logic însă Alin nu e. Cel puțin aici.

În al patrulea rând, cunosc puțin mediul în care trăiește Alin și cred că el, ca și mine odată și mulți alții la vremea lor, sare calul. Încearcă să treacă peste un stadiu absolut fundamental pentru o dezvoltare normală a unui proaspăt convertit. Oricine trece fușărind ucenicia sau evitând-o (din diverse motive) rămâne cu handicapuri spirituale.

În al cincilea rând inamicul numărul 1 pentru Alin este potențialul lui. Mă tem să nu ascundă sub aparența radicalismului o formă subtilă de mândrie, sub duritatea profetică dorința de a fi recunoscut ca profet pentru generația lui. Mă tem să nu fi schimbat aplauzele pentru iluzionistul Alin Blaine cu aplauzele pentru radicalismul (aparent) biblic al lui Alin Loloș.

Cine crede că am ceva împotriva radicalismului, a mustrărilor, a pocăinței nu mă cunoaște, vorbește prostii și își pierde vremea comentând aici despre asemenea situații.

Când l-am auzit prima dată predicând m-am bucurat și în mine s-au născut speranțe. Acum se nasc dezamăgiri. Nu asta contează. Contează că profețiile unora se împlinesc, din păcate.

Nu contest nașterea lui din nou și nici intențiile lui. Mă tem de drumul pe care se pare că mere și pe care ar putea intra fără se mai poată da înapoi.

Anunțuri