Certuri din cauza predicatorilor – 1 Corinteni 3.1-23-4.1-21

Un motiv principal pentru care se certau corintenii erau predicatorii. Unii se lăudau cu Pavel iar alții cu Apolo despre care se știe că era tare în vorbire. Pavel era excepțional în cunoștință. Așa că fiecare partidă avea motive cu care să se laude în fața celeilalte partide.

Pentru a extirpa acel duh de ceartă Pavel aduce argumente împotriva certurilor pe acest motiv: predicatorii.

1. Slujitorii sunt oameni prin care credem după cum „le-a dat fiecăruia Domnul.” (5) În ultimă instanță nu ceea ce fac ei contează ci Domnul care lucrează prin ei. Deci să ne lăudăm cu Dumnezeu care dă. Pavel nu neagă că el era superior deoarece era apostol ci spune că, în ultimă instanță, asta nu contează deoarece se datorează tot Domnului.

2. Cel mai important pas în lucrare este făcut de Dumnezeu – creșterea (6-7). Pavel spne că „nici cel care plantează nu este nimic, nici cel care udă ci Dumnezeu care dă creștere.” Cu El trebuie să ne lăudăm. Orice om este nimic pe lângă Dumnezeu. Așa trebuie să fim priviți toți lucrătorii, indiferent de darul nostru. Mai mult el spune că atât „cel ce plantează” (misionarul) cât și „cel care udă” sunt una ceea ce nu lasă loc de diferențiere între ei. Motivul pentru care ei sunt una este că nimic din ceea ce ei fac nu are valoare dacă Dumnezeu nu face să crească. El este factorul decisiv.

3. Ceea ce diferențiază lucrătorii este răsplata pentru modul în care au făcut lucrarea însă ea nu va fi descoperită decât în ziua Domnului (8-17). Pavel spune că răsplata va fi după „propria lui muncă”. Fiecare să ia seama „cum zidește deasupra”. Pavel stabilește clar că temelia (Hristos) e pusă însă lucrarea de pe temelie va fi arătată la final. Așa că nu are sens să ne pronunțăm înainte de vreme. Însă Pavel nu se ferește să lase acest avertisment: cum zidim este crucial! Iar a zidi prost înseamnă a distruge templul lui Dumnezeu iar Dumnezeu îl va distruge pe el. Cel care va testa va fi Dumnezeu, nu corintenii, deci judecățile premature sunt premature!

4. Înțelepciunea lumii cu care se lăudau ei este nebunie pentru Dumnezeu (18-19). Pentru acest motiv Pavel îndeamnă corintenii „să nu se înșele pe ei înșiși” ci „să se facă nebuni, ca să fie înțelepți” deoarece „înțelepciunea lumii acesteia este nebunie înaintea lui Dumnezeu.” Pavel oferă două citate pentru a arăta acest adevăr.

5. Toate sunt ale creștinilor și creștinii sunt ai lui Dumnnezeu (20-23). Este un nonsens să te lauzi cu două lucruri care sunt ambele ale tale. Ba mai mult este irațional să te lauzi cu lucrurile altuia – deoarece toate sunt ale lui Dumnezeu, inclusiv Hristos căruia noi îi aparținem. Pavel cucerește prin dragoste, el spune că „toate sunt ale voastre: fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lume, fie viață, fie moarte, fie cele prezente, fie cele viitoare, toate sunt ale voastre!” Dragostea cucerește îngâmfarea.

6. Judecata lucrării cuiva este premeditată deoarece Domnul va judeca la final (4.1-6). Pavel spune clar „așa că nu judecați nimi înainte de vreme, până va veni Domnul care va și aduce la lumină cele ascunse ale întunericului și va arăta sfaturile oamenilor”. Ceea ce contează atunci este că „fiecare își va avea lauda de la Dumnezeu.” Ceea ce spun oamenii este puțin important atunci. Mai mult, Pavel spune că nici măcar el nu se judecă pe sine pentru că oricum și propria lui judecată ar fi înlăturată de judecată autentică a Domnului!

7. Tot ceea ce avem este primit de aceea nu ne putem lăuda ca și cum nu le-am fi primit (4.7). Acest argument este atât de simplu dar are o forță atât de mare. Corintenii se lăudau de parcă ceea ce aveau era câștigat prin înțelepciunea și puterea lor. Totul era primit. A te lăuda presupune a nega că ai primit. Pavel pornește clar de la premisa că tot ce avem este primit iar ceea ce ne face deosebiți este Dumnezeu care dăruiește, nu oamenii dăruiți.

8. Este o nedreptate să te lauzi împotriva celui prin care Dumnezeu te-a binecuvântat (4.8-16). Pavel devine foarte personal și arată îngâmfarea corintenilor care s-au lăudat împotriva apostolului care era „părintele” prin care „s-au născut în Hristos prin Evanghelie” suferind mult pentru ei. Pavel arată câte lucruri au suferit pentru ca ei să aibă parte de opusul suferințelor lor. Tratamentul pe care ei i-l aplicau acum era necinstit, nedrept și obranznic.

9. Pavel amenință scurt și fără anestezie că va veni să vadă puterea nu vorbele celor îngâmfați (4.17-21). Trimiterea lui Timotei la Corint a fost pentru unii un prilej de vociferare împotriva lui Pavel. Pavel promite să se întoarcă pentru a vedea nu retorica, înțelepciunea, vorbele și replicile lor ci puterea llor deoarece Împărăția lui Dumnezeu este putere.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s