O perspectivă neprofetică asupra profeției

Capitolul 6 din faimoasa „Strange Fire” (Foc străin) vorbește despre profeții. Sunt câteva afirmații care sunt, de fapt, exprimarea cursului gândirii lui John MacArthur. Mă gândesc totuși că asta este o gândire destul de comună între cesaționiști deși nu am nici o îndoială că oameni de tot soiul pot fi încadrați în acest tipar de gândire.

PREMISE:

1. Există o diferență fundamentală între mișcarea carismatică și perspectiva continuaționistă. Insist ca cele două să nu fie confundate!

2. Deși înțeleg că MacArthur a lovit cu precădere în mișcarea carismatică sunt câteva aspecte atacate pe nedrept și care aparțin și teologiei continuaționiste.

3. Personal nu susțin neapărat ideea de dar, slujbă, oficiu profetic în biserică deși cred că, prin suveranitatea lui Dumnezeu, diferiți oameni pot avea impulsuri (activitate) profetică.

Întâi, aș preciza că întotdeauna când Biblia condamnă „falși profeți” condamnă oameni care erau falși profeți nu în mod inconștient. Petru spre exemplu spune că ei (învățători falși comparați cu profeții falși ai VT) „vor strecura erezii” ceea ce implică șmecheria, obrăznicia, tupeul, înșelarea conștientă transmisă „cu cuvinte bine întocmite” (2 Petru 2.1, 3). Pavel îi scrie cu precădere lui Timotei despre falși învățători și spune că ei „spun minciuni în fățărnicie” (1Tim 4.2). Aș insista așadar să se facă o diferență între oamenii care spun lucruri neadevărate în mod inconștient și cei care le promovează conștient pentru a-și hrăni propriile pofte și păcate. Nu cred că ambele categorii se încadrează în aceea a „falșilor profeți.”

Doi, aș insista de asemenea că este o difereță între a profeți cu privire la un eveniment practic din viața de zi cu zi (despre care Scriptura nu spune nimic) și acea profeție să nu se împlinească și alta e să faci o profețiedoctrinară care contrazice tot ce a spus Dumnezeu până atunci în Sfânta Scriptură despre respectiva învățătură. În primul caz Scriptura nu suferă cu absolut nimic în timp ce în al doilea caz însăși revelația specială este atacată. Ce spun eu nu e că nu contează dacă cineva face o predicție greșită. Ba da contează. Spun însă că gravitatea unui caz de tipul doi este mult mai mare. Consecințele sunt mult mai serioase.

Trei, pentru profeția care vizează situații practice din viața de zi cu zi orice fel de problemă în judecata unei astfel de profeții este rezolvată prin punerea Scripturii ca autoritate ultimă de judecare a tuturor celorlalte profeții. Aș spune că nu e normal să iei decizii doar pe baza unei profeții primite. Aș accepta-o cu rol confirmator a ceea ce Dumnezeu deja te-a călăuzit prin Cuvânt, principiile pe care deja le știi și călăuzirea unor frați și a comunității. Spre exemplu, Pavel îl încurajează pe Timotei cu acest tip de profeție extra-biblică care (good news) nu este înregistrată în Sfânta Scriptură (1Tim 1.18; 4.14). În biserica din Corint era exact aceeași situație. Pavel trimițându-le epistole doctrinare putea să interzică profeția extra-biblică însă el o încurajează (1Cor 14.24-25). Unde sunt înregistrate profețiile care erau în Corint? Aveau ele valoare doctrinare? NU! Deoarece Pavel explică clar ce valoare și rol aveau acele profeții.

Patru, este pur și simplu clar pentru mine că nu va exista și nu există revelații doctrinare astăzi. Acest rol unic al profeției – de a se scrie prin ea Canonul – a încetat. Pentru acest motiv consider o muncă ușoară de judecare a profețiilor blasfemiatoare, eretice și anti-creștine. Avem  Scriptura prin care pot judeca aceste situații (p109). Acesta era modul în care stăteau lucrurile și în cazul profeților din VT. Cei care aduceau o nouă revelație erau judecați în lumina revelației anterioare

Cinci, profeția extra-biblică nu înseamnă în mod necesar că e nebiblică (p105). Extra-biblicul poate fi biblic și poate fi nebiblic. Ce spun este că extra-biblicul nu implică ne-biblicul. O astfel de confuzie este în cel mai bun caz inconștientă.  Ceva poate fi extra-biblic și perfect în conformitate cu Sfânta Scriptură.

Șase, profeția extra-biblică, din câte cunosc eu, nu este considerată nici în cercurile penticostale modul primar prin care Dumnezeu vorbește tocmai din aceste motive: întâi, nu există revelație doctrinară în afară de Scriptură ; doi, orice altă revelație este judecată prin revelația canonică; trei, chiar profețiile practice sunt judecate prin principiile Sfintei Scripturi. A spune că cineva face din profeția extra-canonică modul primar prin care vorbește Dumnezeu este fals cel puțin în dreptul continuaționiștilor (p113).

Șapte, acuzația că profeția extra-biblică îi duce pe oameni departe de Scriptură este eronată de la cap la coadă (p.115). Cum să te depărtezi de Scriptură deodată ce accepți faptul că orice profeție extra-biblică este judecată prin profeția biblică scrisă în Canon? Aș spune chiar că cel ce crede în profeția extra-biblică e obligat să cunoască Biblia de două ori mai bine decât un cesaționist pentru ca să fie un continuaționist precaut biblic și serios.

Opt, există și această acuzație că revelațiile „proaspete” devin mai relevante și mai urgente decât cuvintele familiare ale Scripturii (p116). Nu știu exact ce vrea autorul să spună prin asta dar bănuiesc că se referă la o comparare a celor două tipuri de profeții iar rezultatul, printre carismatici, e că profeția extra-biblică e mai urgentă și relevantă. Consider acest lucru fals (nu cu privire la carismatici ci în teologia continuaționistă) deoarece Biblia e modul natural, zilnic, obișnuit, logic prin care accesăm ceea ce vrea Dumnezeu de la noi. Dacă Dumnezeu alege să transmită și pe altă cale o anumită dorință a Sa noi primim acest impuls divin.

Nouă, o acuzație frecventă este că profeția extra-biblică lovește în suficiența Scripturii (116).  MacArthur spune că ne-am depărtat de la convingerea că Biblia este autoritatea suficientă, supremă și singură pentru întreaga viață. Nu, nu ne-am depărtat. Ce mă deranjează la acest tip de formulare nedefinită și agresivă este faptul că nu știu ce înțelege el prin termenii folosiți. Biblia este suficientă doctrinar. Nu există profeție extra-biblică cu valoare doctrinară. Biblia este suficientă și practic deoarece oferă principii pentru viața de zi cu zi. În același timp deși există profeții cu caracter practic pentru situații zilnice Biblia este suficientă pentru judecarea lor. Deci Biblia este suficientă și în acest sens. Îndrăznesc să spun că Biblia are principii pentru fiecare situație practică posibilă dar nu are fiecare situație practică dezvoltată și explicată. Ele se înmulțesc și se schimbă de la generație la generație. Aici intervine suflul profetic extra-biblic. Biblia este pur și simplu reconfirmată și aplicată la situații practice de către profeția extra-canonică.

I-aș pune următoarea întrebare autorului: când interpretăm (după un anumit sistem hermeneutic cizelat în timp tot de noi), când aplicăm în timpul predicării pe lângă expunerea textului, când spunem „textul înseamnă, se referă” sau „autorul vrea să zică” nu facem o „greșeală” la fel de mare ca atunci când avem revelații extra-canonice? Ba aș spune că pericolul e mai mare pentru predicatori deoarece ei spun despre Scriptură că înseamnă ceva ce în foarte multe cazuri, așa cum recunosc și ei, nu înseamnă ce au spus ei. Pericolul e mai mare pentru că aplicațiile făcute nu se potrivesc în foarte multe cazuri cu explicația textului bine exegetat. Tocmai acest tip de aplicare este ceea ce se întâmplă și în profeția extra-biblică. Nu este Biblia suficientă ca să fie doar exegetată? – de ce trebuie să-i adauge predicatorul aplicațiile la care el se gândește? Nu este Biblia suficientă în ceea ce e scris clar negru pe alb? – de ce predicatorul își permite să o aplice la situațiile practice de zi cu zi? Nu este Biblia clară și suficientă în ceea ce spune? – de ce predicatorul oferă explicații peste explicații?

Zece, o altă acuzație este că profeția extra-biblică neagă ceea ce apostolul Pavel scrie în 1 Timotei 3.15-17 și anume că „Scriptura este insuflată de Dumnezeu și folositoare … ca omul lui Dumnezeu să fie împlinit și deplin pregătit pentru orice lucrare bună” (v.116). Pentru a lămuri înțelesul acestui text vreau să vă propun următoarele observații pentru a fi judecate: întâi, ce nevoie avea chiar Timotei de profeție extrabiblică deodată ce Biblia era „suficientă” (definit așa vag cum o face MacArthur)?; doi, Scripturile la care se referă Pavel sunt Vechiul Testament deoarece spune mai sus (v14) că „din pruncie cunoști Sfintele Scrieri” și este clar că la acea vreme canonul nu era nici pe departe complet. Pe această linie de gândire putem susține foarte bine suficiența Vechiului Testament și inutilitatea Noului Testament. Mă tem că aici ajungem cu astfel de confuzii; trei, trebuie să definim, iar eu refuz să fac asta acum, ce înseamnă că Scriptura este folositoare ca omul lui Dumnezeu să fie „deplin pregătit” și „împlinit”. Propun să se exegeteze textul înainte să tragem gloanțe cu versete biblice neexplicate.  Nu puteau oamenii fi mântuiți și cu Scripturile Vechiului Testament? Sigur că puteau, altfel nu putem explica cum s-au mântuit câteva mii de oameni după Cincizecime având doar scrierile profeților. Dacă Biblia era suficientă de ce s-au mai scris și alte epistole la fel de suficiente?

Unsprezece, afirmația că nu pot exista două tipuri de profeție datorită limbajului, întrucât, propune MacArthur, ar fi trebuit ca apostolii să folosească termeni diferiți ca să înțelegem că se referă la două tipuri de profeție, este nebiblică și cu puțină forță. Biblia folosește termeni ca mântuire, credință, sfințire cu semnificații diferite. Termenul credință se poate referi la credința din inimă în Domnul Isus cât și la corpul doctrinar de învățături creștine. Așadar, dacă un cuvânt vine de la Dumnezeu și are rol practic-aplicativ sau are rol doctrinar-prescriptiv-principial nu văd de ce ar trebui ca apostolii să fi folosit doi termeni diferiți. Natura revelației e aceeași, sensul e același (Dumnezeu-om) deși rolul diferă.  Chiar el spune că profeția (deși nu sunt de acord cu afirmația) în Romani 12.6 înseamnă a predica în conformitate cu revelația precedentă acceptând un alt sens al termenului „profeție”. Nu putea Pavel (zic și eu mergând pe logica lui) să folosească un alt termen ca să înțelegem că aici se referă la predicare, nu la profeție? Așadar, argumentul lui cade prin propriul său exemplu.

Doisprezece, dacă este adevărat că profețiile erau examinate pe baza revelației precedente în Vechiul Testament (Deuteronomul 13.1-5) și la fel în Noul Testament (1 Tesaloniceni 5.20-22; Fapte 17.11) în același mod decurg lucrurile și astăzi. Însă MacArthur afirmă că dacă acceptăm profeția extra-canonică atunci lăsăm o poartă deschisă pentru acceptarea oricărei erezii, blasfemii și prostii (p130). Această obiecție putea fi adusă și de către evreii Vechiului Legământ față de noii profeți și de către biserică față de profeți însă nu au făcut-o deoarece au folosit revelația precedentă pentru a le judeca pe cele proaspete și prezente. Dacă ei au întâmpinat greutăți în judecarea profețiilor aceleași greutăți, nu altele, le întâmpinăm și noi. Ba nouă ne este mai ușor deoarece revelația doctrinară este încheiată. Cel puțin în privința asta nu avem absolut deloc dureri de cap. În plus, revelația profetică practică extra-canonică nu are aceeași valoare ca cea biblică ci doar confirmatoare. Față de ea suntem precauți în timp ce față de cea biblică nu avem deloc nevoie de măsuri de precauție.

Treisprezece, este adevărat că rolul darului profetic pentru scrierea canonului a aparținut doar pentru perioadafondării bisericii (Efeseni 2.20, p.129) însă faptul că acest rol a aparținut strict acelei perioade nu înseamnă deloc că darul revelațiilor profetice nu are și un alt rol care aparține perioadei în care se construieștesuprastructura bisericii. Așadar perioada suprastructurii depinde de perioada fondării și este definită de ea. Darul profeției nu modifică, nu schimbă, nu neglijează, nu completează nimic la ceea ce s-a pus în perioada fondării.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s