De ce a respins Jean Calvin icoanele şi statuile?

Astăzi am citit pentru a doua oară o porţiune semnificativă din Învăţătura Religiei Creştine scrisă de Calvin. Mi-au căzut ochii pe acea porţiune în care acesta respinge cu vehemenţă argumentele aduse de „Biserică” în sprijinul practicii închinării prin icoane şi alte reprezentări vizibile. Voi sumariza prin propriile mele cuvinte câteva argumente.

1. Nimic nu Îl poate reprezenta pe Dumnezeul infinit. Orice reprezentare este, în ultimă instanţă, un afront adus Dumnezeului adevărat.

2. Dumnezeu este invizibil, este duh, nu are corp sau formă iar atunci când îi face o reprezentare Îl arătăm ca având formă, corp şi Îl reprezentăm ca fiind vizibil.

3. El este viu iar noi Îl reprezentăm prin ceva care este mort. Materia este moartă. Icoana, statuia … sunt ambele moarte şi nu pot reprezenta Dumnezeul viu.

4. Dumnezeu a ales deja modul în care să ne vorbească: prin Cuvânt. Dumnezeu este auzit nu privit.

5. În Scriptură reprezentările vizibile – exterioare au fost pentru perioada copilăriei – Bisericii i s-au anulat aceste reprezentări fizice.

6. În toate imaginile prezente în V.T. se observă faptul că Dumnezeu nu poate fi văzut şi de aceea a-L arăta este o eroare întrucât El nu poate fi văzut.

7. Prin icoane imaginile iau locul cuvintelor limpezi ale Cuvântului. Se neagă suficienţa şi limpezimea Scripturilor.

8. În multe situaţii icoanele sunt reprezentări lipsite de modestie şi nu promovează sfinţenia ci stimulează simţurile fizice şi poftele.

9. Needucaţii, pentru care se pretinde că sunt icoanele, sunt în acest fel pentru că Biserica nu îşi face treaba.

10. A face icoane pentru needucaţi înseamnă a-i ponegri deoarece ei sunt fraţii Domnului. Ei sunt ponegriţi când se spune că nu înţeleg.

11. Când se folosesc icoane şi statui se înlocuieşte Scriptura. Idolii devin învăţători iar Scriptura e neglijată şi ignorată.

12.  Duhul nu promite să însoţească şi să înveţe prin statui şi icoane ci litera Scripturii. Sabia Duhului e Cuvântul nu icoana.

13. Prin icoane şi statui se ridică la un rang prea înalt mintea omenească care îşi imaginează Dumnezeirea prin icoane.

14. Cei mai mulţi oameni ajung să creadă că în icoane şi statui sălăşluieşte ceva divin – chiar în acel obiect.

15. Nu există mijlocitori fizici între Dumnezeu şi om. Evreii nu au spus că nu Dumnezeu i-a scos din Egipt ci că El are o formă vizibilă, fizică.

16. De ce se fac pelerinaje pentru icoane şi statui? De ce le apără cu sabia? De ce se închină în faţa lor?

17. Biserica sănătoasă de la începuturi nu a avut reprezentări vizibile, icoane, statui. Bisericii i-a fost de ajuns Cuvântul citit şi auzit.

18. Jocul cu termenii cinstire, onoare, slujire şi închinare nu schimbă realitatea că oamenii se închină înaintea icoanelor.

19. Cei care deţin autoritatea în Biserică, cu precădere, le-au transmis idolilor misiunea învăţării doar pentru că ei înşişi sunt muţi.

20. În acest fel se neagă lucrare secretă de luminare a Duhului Sfânt care este mai puternică decât raţiunea sau reprezentările vizibile.

La ce ar mai fi slujit atâtea cruci – de lemn, piatră, argint, şi aur – să fie ridicate pretutindeni prin biserici, dacă oamenii ar fi fost învăţaţi cu răbdare şi credincioşie că Hristos a murit pe cruce ca să poartă blestemul nostru (Galateni 3.13), ca să ispăşească pentru păcatele noastre prin jertfa sângeului Său (Evrei 10.10), ca să ne spele cu sângele Lui (Apocalipsa 1.5), pe scurt, ca să ne împace cu Dumnezeu Tatăl (Romani 5.10)?

Anunțuri