Frământări carismatice

DISCLAIMER: Articolul va fi updatat după cum va evolua studiul şi descoperirile. Observaţiile aparţin unui amator şi pentru acest motiv vă rog să lepădaţi rigurozitatea fanatică inutilă.

Folosind o grilă hermeneutică dispensaţionalistă sau cesaţionistă dăm apă la moară carismaticilor deoarece o regulă hermeneutică zice să nu faci doctrină pe exemple iar cele trei exemple favorite ale cesaţioniştilor sunt: Timotei, Trofim, Pavel. Toate trei sunt exemple. Deci s-a luat şi acest material didactic.

Ca să complicăm problema voi enunţa (nu inventa) şi următorul principiu hermeneutic: fiecare text are un SCOP unic şi precis. A fost oare INTENŢIA autorilor biblici să transmită prin aceste exemple ideea că Dumnezeu lasă boală cu scopul … ? Mă îndoiesc. Încă nu am găsit pe cineva care să demonstreze asta. Eu nu spun că nu ar putea fi o implicaţie a textului dar încă nu am găsit această intenţie în vreun text.

Apoi există diferenţă între suferinţă pentru Hristos şi suferinţa datorită bolilor: prima este promisă de Hristos însă pe a doua El a îndepărtat-o atâta timp cât a umblat pe acest pământ. Evident că poate fi o legătură între cele două: unii au suferit fizic datorită lui Hristos. În acest caz suferinţa pentru Hristos produce boală fizică iar unii au murit datorită lor. Să nu mai spunem că moartea pentru Hristos înseamnă cam acelaşi lucru. Aici poate fi o fisură în teologia carismatică.

I. Termenii pentru boală în Noul Testament:

a. malakia şi nososCuvintele folosite de Matei cel mai frecvent pentru boli (malakian şi noson) nu sunt folosite niciodată în epistole. Malakia apare de trei ori în NT (4.23, 9.35, 10.1). Nosos este folosit o singură dată în Fapte 19.12 cu referire la boală fizică. Verbul noseó  este folosit doar în 1 Timotei 6.4 referindu-se la o boală spirituală, nu fizică. Termenul noséma este folosit doar în Ioan 5.4 şi este un derivat de la nósos şi se referă la boală fizică.

b. arróstos apare în Marcu de trei ori (6.5,13; 16.18) referindu-se la vindecare fizică; odată în Matei 14.14 cu acelaşi sens şi odată în 1 Corinteni 11.30. Rădăcina verbală (rhónnumi) apare doar în Fapate 15.28 (fiţi sănătoşi) şi e greu de decis dacă e fizic sau spiritual.

c. mastix preferat de Marcu (3.10; 5.29, 34; 7.21) se referă la boli fizice iar în Fapte 22.24 şi Evrei 11.36 la bătăi fizice. Acestea sunt toate locurile în care e folosit acest cuvânt. Nu apare deloc în celelalte epistole.

d. kakós termenul se referă în evanghelii la boli fizice (uneori provocate de demoni). Înseamnă greşit în Ioan 18.23, Fapte 23.5 când face referire vorbe greşite iar în Iacov 4.3 la motive rele. În epistole nu este folosit termenul.

e. astheneia. În Evanghelii întotdeauna se referă la boli fizice. În Romani se referă la slăbiciunea firii (6.19, 8.26). În 1 Corinteni se referă de cele mai multe ori la slăbiciune dar nu neapărat la una fizică sau a firii. Isus a fost crucificat în slăbiciune (2 Cor 13.4). Uneori se referă la persecuţie (2 Cor 11.30 şi de fapt, în toate instanţele din 2 Cor).  Sunt câteva cazuri în epistole care par să se refere la boală fizică Galateni 4.13, 1 Timotei 5.23, Filipeni 2.26-27, 2 Timotei 4.20, Iacov 5.14.

f. Când e folosit ca adjectiv în Evanghelii se referă la boală fizică. Există însă două excepţii (Matei 26.41 şi 25.43). În Fapte totdeauna se referă la boală fizică. Însă în epistole niciodată nu se referă la boală fizică (asthenḗs) decât poate în 1 Corinteni 11.30.

II. Termenii folosiţi pentru vindecare în Noul Testament:

a. Termenul pentru vindecare (therapeuó) nu e folosit niciodată în epistole. Termenul therapeia este folosit de trei ori în NT: în Luca 9.11 referindu-se la nevoia de vindecare fizică, în 12.42 probabil la îngrijirea fizică iar în Apocalipsa 22.2 sensul nu este foarte clar.

b. Termenul favorit al lui Luca este iaomai deşi şi Matei îl foloseşte de câteva ori. De fiecare dată se referă la vindecare fizică poate cu excepţia lui Matei 13.15 (repetat în Fapte 28.27, Ioan 12.40). În epistole: Evrei 12.13, Iacov 5.16 şi 1 Petru 2.24 au sens spiritual de fiecare dată (discutabil e Iacov 5.16).

c. Termenul iamatōn este folosit doar 1 Corinteni 12 şi este o derivaţie de la termenul folosit de Luca (iaomai). În acel capitol e folosit de trei ori de fiecare dată la plural. Termenul folosit de Luca nu e niciodată folosit de Pavel.

d. Termenul iasis (un substantiv derivat de la iaomai) apare doar de trei ori în NT – doar la Luca: Luca 13.32, Fapte 4.22 şi 30, de fiecare dată referindu-se la o vindecare fizică.

e. Termenul katharizó folosit pentru curăţirea leprei nu e niciodată folosit în epistole pentru curăţirea de boli ci doar pentru curăţirea de păcat prin jertfa Domnului.

f. termenul diasózó apare de 8 ori în NT. Apare de două ori în Evanghelii referindu-se la vindecare fizică (Matei 14.36; Luca 7.3). În Fapte se referă la a trece în siguranţă printr-un pericol (23.24, 27.43,44; 28.1, 4) ca şi în 1 Petru 3.20 dar niciodată nu are sensul de vindecare fizică.

g. termenul holokléria e folosit doar în Fapte 3.16 referindu-se la o vindecare fizică. Derivatul holokléros folosit în 1 Tes 5.23 şi Iacov 1.4 (care înseamnă complet) are sens spiritual.

h. termenul stereoó apare doar de trei ori în NT: în Fapte 3.7 şi 16 se referă la o vindecare fizică iar în 16.5 la întărirea în credinţă. Derivatul stereos are doar sens spiritual (2 Tim 2.19; Evrei 5.12, 14; 1 Petru 5.9).

i. termenul hugiainó este folosit doar de evanghelistul Luca de trei ori (5.31; 7.10; 15.27) referindu-se la vindecare fizică. În epistolele lui Pavel se referă la sănătate în credinţă şi la doctrine sănătoase. Ioan îl foloseşte cu ambele sensuri (3 Ioan 1.2).

j. termenul apokathistémi este folosit în evanghelii cu sens de vindecare fizică (Matei 12.13; Marcu 3.5, 8.25, Luca 6.10) cât şi cu privire la restaurarea fizică a tuturor lucrurilor (Marcu 9.12; Matei 17.11) sau a Împărăţiei (Fapte 1.6). În Evrei (13.19) se referă la întoarcerea lui Pavel în sânul bisericii.

III. Termenii folosiţi arătând suferinţa pentru Hristos:

Pe de altă parte termenul folosit pentru suferinţe în epistole se referă întotdeauna la suferinţe de dragul lui Hristos sau suferinţele lui Hristos (pathéma). Nu e niciodată folosit în Evanghelii sau Fapte. Câteodată se referă la poftele firii (Romani 7.5; Galateni 5.24).

Concluzii şi temă acasă

Termenii pentru boală: (1) Pentru discuţia legată de darul de vindecare termenii malakian şi noson ies din discuţie deodată ce sunt folosiţi doar în Evanghelii. Termenul pathéma nu e folosit în evanghelii sau fapte ci doar în epistole referindu-se la suferinţa pentru Hristos. Kakós şi mastix nu apare la Pavel iar în celelalte locuri din epistole nu se referă la boli fizice. (2) Astheneia în epistole face referire atât la boli fizice cât şi la slăbiciune, persecuţie, slăbiciune firească. Trebuie decis dacă în Galateni 4.13, 1 Timotei 5.23, Filipeni 2.26-27, 2 Timotei 4.20, Iacov 5.14 se face referire la boli fizice. Trebuie decis dacă în unele cazuri nu se referă la persecuţie şi efectele ei în trup, ceea ce trebuie diferenţiat totuşi de boli datorate altor cauze. Mai mult, în unele cazuri termenul poate fi înţeles ca slăbiciune şi nu neapărat ca boală. Oricum, mi se pare termenul cel mai greu de studiat. Asthenḗs doar în 1 Corinteni 11.30 poate să se refere la boală fizică. Cred că e singurul loc în care ar putea avea acest sens. În evanghelii, cu excepţia lui Matei 26.41 şi 25.43 se referă la boli fizice de fiecare dată. Arróstos apare în Evanghelii de patru ori referindu-se la boală fizică şi odată în 1 Corinteni cu un sens ce trebuie decis. Iaomai cu excepţia lui Matei 13.15 (repetat în Fapte 28.27, Ioan 12.40) se referă la vindecare de boli fizice. E discutabil dacă în Iacov 5.16 se referă la vindecare fizică şi nu spirituală de păcatul înfăptuit. 

Termenii pentru vindecare: Este curios de ce termenii obişnuiţi folosiţi pentru vindecare fizică nu sunt folosiţi în epistole pentru a se referi la vindecare fizică (iaomaiKatharizó, Therapeuó, diasózó, iasis, holoklériastereoó, apokathistémi, hugiainó). Excepţia iamatōn se găseşte doar în 1 Corinteni 12 unde sensul poate fi interpretat în ambele moduri cu la fel de multe argumente. Derivatul stereos are doar sens spiritual în epistole. Derivatul holokléros folosit în 1 Tes 5.23 are sens spiritual. Katharizó e folosit în epistole doar cu sens de vindecare spirituală iar în evanghelii pentru vindecare fizică. Aşadar, nu există date pentru a argumenta pentru vindecare în epistole. Iaomai apare doar în Iacov 5.16 cu posibilitatea ca să se refere la vindecare fizică. Este însă foarte posibil. Oricum acolo spune că Domnul Îl va vindeca și nu lasă loc de înțeles că există dar de vindecare.

Soluţii:

Dacă se doreşte o argumentare pe evanghelii atunci trebuie să se poată demonstra că autoritatea lui Hristos dată ucenicilor este transmisă tuturor credincioşilor de pretutindeni sau măcar unora dintre ei.

Dacă se argumentează pe cartea faptelor trebuie să se demonstreze că puterea de vindecare era dată credincioşilor în general (nu doar apostolilor) şi că miracolele aparţin nu doar perioadei inaugurării bisericii, sau perioadei de tranziţie ci a expansiunii Bisericii.

Însă dacă se lucrează pe epistole situaţia e mai dificilă deoarece datele sunt foarte puţine. Trebuie demonstrat că autoritatea Capului este oferită mădularelor – unora sau tuturor. Ideea de „dar” în epistole este totuşi obscur.

Pentru aceste motive cred că discuţia trebuie să meargă mai degrabă pe ideea de vindecare prin autoritate delegată sau prin credinţă. Iacov 5 complică puţin situaţia deodată ce soluţia lăsată pe mâna prezbiterilor este diferită de cea observată în Fapte sau Evanghelii.

Sursă: http://biblehub.com/interlinear/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s