Despre har (Tit 2.11-15)

Conceptul de har are foarte multe ramificaţii şi este un termen greu de explicat în practică. Pavel însă îi scrie lui Tit arătându-i cum trebuie să se poarte bărbaţii, femeile, tinerii şi robii (1-10) iar motivul oferit de el este harul. Din acest punct Pavel dezvoltă tema harului.

1. Originea harului. Harul este al „lui Dumnezeu.” Nu este de origine umană şi nu poate fi produs de oameni. Este de la Dumnezeu şi este pentru oameni. Pe baza harului suntem mântuiţi şi deodată ce nu îl putem produce noi înseamnă că nu suntem mântuiţi datorită nouă.

2. Natura harului. Apostolul adaugă un adjectiv prin care caracterizează acest har şi spune că este sōtērios adică este aducător de mântuire sau har mântuitor. Aşadar, harul este responsabil de mântuirea noastră. Natura harului este să aducă mântuire. Apostolul nu spune în ce fel face aceasta.

3. Manifestarea harului. Pavel spune că harul acesta „s-a arătat”. Termenul grecesc epiphainó mai apare în Luca 1.79, Fapte 27.20, Tit 3.4. Termenul înseamnă a fi clar cunoscut sau a se arăta pe sine. Harul aşadar străluceşte ca o stea şi este vizibil.

4. Extinderea harului. Pavel spune că este harul „tuturor oamenilor”. Aş spune că într-un mod exterior, fizic, vizibil, prin predicarea Evangheliei harul este arătat cu adevărat tuturor oamenilor, ca principiu. El este dat ca să fie oferit tuturor oamenilor deşi nu toţi au parte de el.

5. Pedagogia harului. Harul ne mântuieşte însă ne şi învaţă. Acestea sunt cele două acţiuni ale harului: învaţă şi mântuieşte. Acum analizăm pe scurt învăţătura harului:

a. Tăgăduirea neevlaviei şi a poftelor lumeşti. Harul ia de la sine înţeles că neevlavia şi poftele sunt tăgăduite. Mântuirea nu înseamnă doar bucuria salvării ci şi eliberarea de neevlavie şi poftele lumeşti. Harul eliberează, exorcizează, extermină poftele. Termenul sugestiv „tăgădui” (arnéomai) înseamnă a nega, a refuza, a contrazice, a repudia,  a refuza să afirmi sau să mărturiseşti (să te identifici cu).

b. Trăirea în cumpătare, dreptate şi evlavie. Harul nu doar eliberează la începutul mântuirii noastre ci îşi continuă această lucrare oferind o trăire în cumpătare, dreptate şi evlavie (sōphronōs, dikaiōs, eusebōs). Harul nu dă experienţe de o clipă ci de durată; el schimbă trăirea oferindu-i caracteristici sfinte.

c. Aşteptarea. Apostolul spune că harul îţi dă aşteptări. Însă aceste aşteptări sunt specifice: întâi, este aşteptarea fericitei speranţei (1.2, 3.7) care este Domnul Hristos; aşa că harul care nu te face să-l aştepţi pe Hristos nu este har; şi doi, harul te face să aştepţi arătarea gloriei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Hristos. Harul îţi dă vedere şi gust pentru gloria lui Dumnezeu aşa încât să o aştepţi. Harul îţi deschide apetitul pentru fericirea care se găseşte doar în Fiinţa lui Dumnezeu.

Hristos este numit aici: Dumnezeu, Mântuitor, Isus, Hristos. Harul, aşadar, te leagă de Dumnezeul adevărat. Harul exorcizează mintea de concepţii false despre Dumnezeu şi Hristos. Apostolul încheie descrierea lui Hristos spunând că El este jertfa care „S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi”. 

– Caracterul jertfei. Această jertfă a fost întâi de toate jertfă de Dumnezeu. Însuşi Isus Hristos Marele Dumnezeu S-a dat pe Sine pentru noi. Nu a fost un animal sau un om ci Însuşi Dumnezeu Fiul întrupat; în al doiela rând, această jertfă a fost voluntară deoarece spune că „S-a dat”. El nu a murit ca o victimă.

Extensia jertfei. Este interesant că aici apostolul nu spune că jertfa este arătată „tuturor oamenilor” ci că este „pentru noi” făcând referire imediată şi specifică la credincioşi. Aşadar, deşi jertfa este „pentru noi” însă harul este arătat „tuturor oamenilor.” 

Scopul jertfei. Scopul acestei jertfe a fost dublu: (1) „ca să ne răscumpere din orice fărădelege” şi (2) „să-Şi curăţească un popor pentru Sine.” Termenul „răscumpere” aminteşte de sclavii care erau cumpăraţi la piaţă. În acelaşi fel eram noi robi păcatului dar Hristos ne-a cumpărat de acolo. Termenul „curăţească” este acelaşi folosit pentru curăţirea de lepră. Păcatul este de aceeaşi natură distrugătoare iar Hristos a venit să ne curăţească de el. Mai mult, Hristos vrea să aibă un popor al Său. Poporul Său este cunoscut după curăţie şi răscumpărare. În plus, dorinţa Lui este să fim eliberaţi din „orice” fărădelege. Hristos este hotărât să fim curăţiţi în mod deplin. În final, în urma curăţirii prin această jertfă poporul Lui este „plin de râvnă pentru fapte bune.” Fărădelegea este înlocuită cu fapte bune.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s