Măcelarii copilului Elenei Rosan

Am cerut acordul Elenei Rosan pentru a publica această poveste tristă.

Ca unul care aștept un copilaș am fost pur și simplu furios citind acestă teribilă întâmplare.

Good news – unii dintre noi chiar dorim copii iar doctorii nu trebuie să ni-i omoare prin incompetență, nesimțire, neglijență și vreo agendă satanică căreia i s-au dedicat. Pentru mulți dintre noi copil încă înseamnă acea ființă umană care se dezvoltă în trupul mamei sale – indiferent de vărsta pe care o are. Sper să ni se păstreze dreptul de a ne proteja și păstra copiii. Aceste povesti nu trebuie ascunse.

Elena istorisește:

Am tot stat si m-am tot gandit ce sa fac…sa scriu sau nu…m-am hotarat sa scriu, incercand sa schimb ceva in tara asta, mai exact in judetul Salaj…dupa postarea de zilele trecute am primit nenumarate mesaje de genul „ce s-a intamplat?” … sa va povestesc putin si voua ce s-a intamplat…in 9 . 01. 2014 am plecat la urgenta la spitalul judetean Zalau , cu simptome de enterocolita, prima destinatie, ginecologul (pt cine nu stie eram insarcinata, 18 saptamani implinite) , astept pe holurile spitalului, ca sa mi se spuna in cele din urma ca medicul care era de garda este plecat la cabinetul privat ca no..avea programari acolo, plec la cabinetul dansului unde mi se face un eco si imi zice ca bebele este ok, perfect dezvoltat, sarcina bine fixata, dar trebuie sa tratez enterocolita…ma trimite la infectioase, ajung la spitalul vechi (unde e sectia de infectioase) si ma interneaza cu deagnosticul „gastro-enterocolita”…a doua zi vine medicul la care eram (CUCUIAN TEODORA) ma consulta fugitiv si pleca…apoi vine o asisenta cu tratamentul, intreb ce primesc injectabil (fiindca nu mi sa spus pana atunci), imi zice „ampicilina si cortizon” (in mintea mea apare semnul intrebarii…pt ce e cortizonul?) o intreb pe asistenta daca e ok in sarcina si primesc un raspuns arogant „cortizonul e cel mai inofensiv medicament de pe piata”, tac si nu mai zic nimic…apoi vine cu 2 perfuzii, intreb daca e glucoza, ser… raspunsul e „si, si” …dupa a doua perfuzie incep niste contractii puternice, le anunt pe asistente si le intreb din nou ce perfuzie a fost, mi se raspunde ca a fost „glucoza cu calciu” (am ramas masca, cum calciu..ce treaba avea calciul cu enterocolita, stiam ca nu e ok in sarcina, ca poate provoca travaliul) …la contra-vizita ii zic dr CUCUIAN TEODORA, ca am contractii mari si nu e ok si ca bebele misca mai putin ca in alte zile si ca banuiesc ca e de la calciu, mi se raspunde ironic „sunt impresii d-ale tale, nu e de la calciu” , si pleaca…sambata a mai miscat bebele de 3-4 ori dimineata si atat, toata sambata am anuntat asistentele ca bebele nu misca si ca vreau un control ginecologic dar nu primeam decat raspunsuri de genul „cat vrei sa tot miste?” „noi nu putem face nimic…”si mi se inchidea usa de la sala de tratamente in nas… intr-un final duminica pe la 9 plec la ginecologie, unde imi zice dr de grada, „cum sa iti dea perfuzie cu calciu si cortizon? de la astea copilul nu mai misca , inima inca ii bate, sa speram ca isi revine, dar o sa fie ca la inceput” , ma intorc pe infectioase, martea ma externeaza…luni si marti copilul a miscat foarte putin si foarte incet, dar de miercuri dimineata nu l-am mai simtit…vineri fug din nou la urgenta sa vad ce e (ma gandeam ca e ca la inceput, ca nu misca cateva zile dar nu eram linistita), la urgenta alt baraj…”doamna asta nu e urgenta, ce-i daca nu misca copilul”, in cele din urma dupa 3 ore de asteptare pe hol (nu era nimeni inaintea mea) ma primeste dr. Morariu si imi zice foarte vag „fatul nu are activitate de cord” am simtit ca o sa cada cerul peste mine, imi adun putere si intreb „e mort?” la care vine raspunsul ironic, arogant, indiferent „mergi la sibiu si rezolvati problema, sa te consulte medicul la care ai fost cu sarcina sa iti spuna el” (aveam de gand sa nasc la Sb, cu dr cu care l-am nascut si pe Damian) si pleaca din cabinet…numai Dumnezeu stie cum am rezistat week-endul acela…am ajuns luni dimineata la Sibiu , unde mi s-a confirmat de 3 ginecologi ca fatul e mort…cauza „contractiile puternice de dupa perfuzia cu calciu datorita carora bebele a intrat in soc si nu si-a mai revenit”…rezultatul necropsiei arata clar ca bebele, fetita (a fost fetita) era bine dezvoltata, fara malformatii…placenta era bine fixata pe uter…asa ca NU AM PIERDUT SARCINA, FETITA MI-A FOST OMORATA!!!…stiu ca o sa fiu critica de foarte multi pentru ca am scris aici ce mi s-a intamplat, nu imi e usor, nu fac pe victima, vreau doar sa incerc sa ii ajut pe altii sa nu mai treaca prin ce am trecut eu, atat imi doresc !

Anunțuri

3 gânduri despre “Măcelarii copilului Elenei Rosan

  1. Este foarte greu sa ierti o astfel de fapta incalificabila, si mama este deigur foarte indurerata, ma rog DOMNULUI s-o inconjoare cu mangairea LUI , caci numai EL poate mangaia orice fel de rana a noastra, DOMNUL s-o intareasca pe sora Elena, si pe sotul ei, , mult har,
    cu dragoste Felicia

    Apreciază

  2. Indiferenta unor medici se plateste doar de pacientiii neajutorati. Pacat ca trebuie sa plateasca un suflet mult dorit pentru lipsa de profesionalism si de comunicare a multor nenorociti de medici trecuti prin scoala (multi dintre ei) cu pile,ca doar e copilul lui domnul X sau Y. I doresc doamnei doctor responsabila de acest tragic rezultat acelasi lucru, pentru ca numai atunci va intelege gravitatea alegerii acelui tratament in urma caruia a curmat un suflet mult dorit. Eu am pierdut o sarcina din cauza varicelei,prima sarcina, la 12 saptamani. Numai bunul Dumnezeu stie ce greu mi-a fost si ca si azi ma gandesc la sufletul acela,dar alinarea mi-a venit repede pentru ca la doar 10 luni am ramas iar gravida si fetita care a venit pe lume(azi in varsta de 3 ani jumate) e o minune! Iar rugaciunile noastre ne-au adus si un baietel frumos si sanatos la 3 ani dupa fetita. Iti doresc multa putere(pentru ca uitare stiu ca nu vei avea) de recuperare si sa te gandesti ca in viata asta odata si odata la toti ne vine randul si la fericire! Nu dispera ,iar daca poti incearca si lupta pt dreptatea ta si in instanta(desi stiu ce e foarte greu).Mult noroc si fericire iti doresc pentru ca oricat de greu este esti mama si mamele nu renunta niciodata!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s