Boala „mărturiilor personale”

Jonathan Edwards face o analiză serioasă asupra pretențiilor unora cum că sunt născuți din nou (ei sau ceilalți) datorită fluenței cu care povestesc schimbările făcute de Dumnezeu în viața lor prin ceea ce noi numim „mărturie personală”:

1. Faptul că aceștia vorbesc atât de mult este un motiv suficient pentru a-i condamna ca farisei fățarnici ostentativi.

2. Deși Scriptura este plină de reguli referitoare la judecarea stării noastre nu avem nici o regulă care să ne asigure că starea noastră sau a altora e bună din cauză că există asemenea efecte.

3. Aceasta este doar o religie a gurii și a limbii, reprezentată în Scriptură prin frunzele unui pom – deși pomul nu trebuie să fie lipsit de frunze, niăcieri prezența frunzelor nu demonstrează că acel pom este roditor.

4. Stă în natura emoțiilor, de orice fel ar fi ele și oricare ar fi obiectul lor, dacă sunt puternice, să-i determine pe oameni să vorbească despre lucrurile care îi afectează.

5. Se poate ca cineva să vorbească întotdeauna despre experienței sale, repetându-le în orice loc și la orice întâlnire lucrul acesta este mai degrabă un semn întunecat decât unul bun (Proverbe 25.14; Iuda 4,12).

6. Emoțiile false tind să se exprime cu mai multă tărie decât cele adevărate, fiindcă este în natura religiei false să se dea în spectacol și să facă paradă, cum se întâmpla și în cazul Fariseilor.

Emoțiile Religioase, p.68-70

Anunțuri

2 gânduri despre “Boala „mărturiilor personale”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s