Carismaticii, cesaționiștii, continuaționiștii și vindecarea

O aberație carismatică cu care deloc nu pot fi de acord este că voia lui Dumnezeu este ca întotdeauna să fim vindecați. În privința acestei idei vreau să expun câteva principii pe care vă rog să le măcinați. Nu sunt cesaționist, sunt departe de a fi carismatic. Sunt un soi de semi-continuaționist precaut și sceptic.

Carismaticii se leagă de faptul că voia lui Dumnezeu nu este să fim bolnavi, că nu se poate ca Dumnezeu să dorească așa ceva. Ca și calvinist cred că în voia revelată a lui Dumnezeu – nu este voia Lui să fim bolnavi însă, odată cu căderea în păcat, boala și suferința sunt un „dat”. În hotărârile Lui suverane boala are un loc. Aici este punctul în care trebuie lămurit serios problema vindecării: voia lui Dumnezeu. Aici este o confuzie făcută între motivație și scop. Faptul că Isus a vindecat din milă nu înseamnă că a acționat independent de voia lui Dumnezeu. Scopul Lui a fost totuși autentificarea personală.

I. TREI LINII CĂLĂUZITOARE ÎN DISCUȚIA DESPRE DARUL DE VINDECARE

1. Carismaticii sunt contraziși de multe ori cu texte care tratează suferința pentru Hristos iar ei nu se referă deloc la asta ci la simplele boli pe care le avem. Aș mai menționa că majoritatea textelor care vorbesc despre suferință intră în categoria aceasta. Așadar ne rămân puține texte pentru exegeză.

Aici aș spune că în cazul suferinței pentru Hristos este uneori, dacă nu chiar de multe ori, cazuri în care oamenii datorită persecuțiilor se îmbolnăveau și nu puțini mureau. De ce am face excepție de la „voia lui Dumnezeu este ca să fii vindecat” în acest caz? De ce Dumnezeu nu i-a vindecat? Nu au avut credință? you kidding me!

2. Există o sumedenie de continuaționiști care nu argumentează deloc pentru dar de vindecare ci putere delegată pentru vindecare sau credință pentru vindecare (ca în Fapte). Așadar, nu avem deloc de-a face cu carismatici care se cred apostoli sau mari vindecători ci oameni care cred că prin autoritatea delegată a lui Hristos sau prin credința în Hristos se pot face vindecări. Însă totul depinde de prima idee – dacă se pot face vindecări non-stop, ceea ce eu nu cred că se poate admite cu Biblia în mâini.

3. Carismaticii sunt contraziși deseori de exemple ca și Trofim, Timotei și Pavel care pare-se că au fost bolnavi și nu au fost vindecați. Însă principiul hermeneutic: „nu se face doctrină pe exemple” este promovat de cesaționiști și nu trebuie folosit abuziv atunci când aceștia doresc să-și găsească argumente pentru teologia lor.

II. TREI MOTIVE PENTRU CARE DUMNEZEU ÎNGĂDUIE ȘI CREȘTINILOR BOALĂ

1. Datorită consecințelor logice ale unor acțiuni: păcate, greșeli pe care le facem și care duc în mod inevitabil la păcat. Nu văd nicăieri că Dumnezeu ar promite să-ți restaureze plămânii după ce ți i-ai fumat 40 de ani. Poate să facă asta, uneori o face, dar nu este o promisiune absolută.

2. Datorită lumii căzute în care trăim (Romani 8.19-22). Mi se pare absolut logic să înțelegem cu toții că în lumea aceasta a morții, bolii și păcatului – noi care suferim de moarte și păcat suferim și de boală. Nu văd necesară introducerea acestei excepții. De când ne naștem ne degradăm fizic iar asta înseamnă boli de diverse tipuri. Toți trecem pe acolo.

3. Dacă bolile au rezolvare în jertfa lui Hristos, ca și păcatul, deodată ce păcatul este eradicat progresiv și definitiv abia la glorificare nu văd de ce în privința bolilor lucrurile ar sta altfel. Pur și simplu mi se pare deplasată o altă concluzie. Nu am găsit încă o explicație contrarie bine argumentată.

(4) Aș relua argumentul prezentat mai sus: dacă suferința pentru Hristos implică de multe ori boală care în final duce la moarte (martiraj) înseamnă că avem un argument în plus că Dumnezeu voiește (într-un sens, nu că îi place) să purtăm anumite boli în trupurile noastre.

III. TREI MOTIVE PENTRU CARE (poate) EXISTĂ TOTUȘI „ACTIVITATE DE VINDECARE”

1. Doctrina unirii cu Hristos. Dacă puterea și viața din Cap vin în toate mădularele înseamnă că vine nu doar puterea și viața pentru vindecare spirituală ci și trupească. Vine progresiv, dar vine. Nu accentuez aici atât de mult ideea de autoritate de vindecare delegată ci autoritate de vindecare datorită apartanenței de trupul Lui. Poate fi un argument.

2. Rolul vindecărilor. Întâi, trebuie menționat că rolul vindecărilor este multiplu și acesta este un argument suficient pentru a susține continuitatea darului sau activității de vindecare. Deși un rol poate să fi încetat, altul poate să fi continuat (aici detalii despre roluri). Atât în Evanghelii (cu precădere Matei și Ioan) cât și în Faptele Apostolilor rolul vindecărilor a fost acela de a-L autentifica pe Hristosul prezent fizic (în Evanghelii) sau spiritual (în Fapte).

a. Același rol într-o anumită formă și intensitate poate continua și astăzi. Asta din start limitează vindecările la situații specifice în care Evanghelia urmează să fie predicată iar minunea servește ca o pantă de lansare, ca o trambulină – așa cum cartea Fapte dovedește abundent.

b. Exemplele biblice nu cred că au fost lăsate doar ca să arate ceva despre Hristos (adică să-L autentifice) ci și despre șansa de a fi, la propriu vindecat și tu cel care citești Evanghelia. Însă asta nu favorizează deloc perspectiva carismatică deoarece acolo Hristosul este Vindecător și nu se are de-a face cu dar de vindecare sau autoritate delegată ucenicilor.

c. Se poate însă lua un argument din principiul observat în Scriptură – Hristos a delegat trimișilor Săi puterea; iar în Fapte acest lucru se vede evident și în viața altora, nu doar a apostolilor. Dar accentul cade pe credință în Hristos pentru vindecare și nu pe dar. Activitatea are loc „prin mâinile lor” totuși.

3. Iacov 5 și rugăciunea de acolo nu demontează ideea de dar de vindecare (așa cum eu îl înțeleg) deoarece acesta nu funcționează aparte de credință, suveranitatea lui Dumnezeu, rugăciune și semne exterioare (ungere, punerea mâinilor). 1 Corinteni 12 arată că există dar de „vindecări”. Dar în nici un text nu se poate introduce ideea de vindecare absolută.

IV. TREI ATITUDINI CARE DISTRUG IDEEA DE ȘCOLI/SERI/SESIUNI DE VINDECARE

Aici voi prezenta argumentele mele împotriva conferințelor, serilor, școlilor și sesiunilor de vindecare organizate de carismatici. Consider că asemenea organizări sunt anti-biblice și o abatare gravă de la teologia curată a Scripturii. Precizez că pornesc cu prejudecăți calviniste în această analiză – așa cum fac totdeauna.

1. O concepție sănătoasă despre Sfânta Treime:

a. Hristos nu este în principal vindecător ci Mântuitor. Orice carismatic care schimbă macazul mă disperă și mă împinge departe de părtășia cu el. Aici ne împărțim ireconciliabil.

b. Duhul Sfânt nu este la cheremul nimănui. Focalizarea lucrării Sale este spre mântuirea oamenilor. Oricine îmi prezintă un alt duh care are o altă focalizare și care poate fi manipulat sub pretextul „voii lui Dumnezeu” îl resping și nu stau la masă cu el.

c. Tatăl este în continuare suveran și face tot ce vrea iar El nu doar poate introduce excepții ci poată lăsa un tipar în care creștinii și necreștinii deopotrivă suferă însă când vrea El lasă vindecări prin mâinile copiilor Săi.

2. O concepție sănătoasă despre funcțiile și lucrarea Bisericii:

a. Focalizarea în lucrarea de edificare nu este vindecarea ci sfințirea și părtășia. A fi edificat nu înseamnă a fi vindecat de toate durerile tale. Să fim clari. Așa ceva nu se găsește pe paginile Noului Testament. Există Iacov 5 care reglementează practica vindecării în interiorul Bisericii – pasaj care nu este totuși central pentru lucrarea Bisericii.

b. Focalizarea în lucrarea de evanghelizare nu este spre vindecare ci spre mântuirea sufletelor uneori fiind acompaniată această lucrare de miracole ca și vindecarea. Dar nu e regulă. Toate epistolele mărturisesc că apostolii au făcut ucenici (în acest timp având loc totuși minuni) – această lucrare fiind primordială pentru ei.

c. Focalizarea în funcția Bisericii de închinare către Dumnezeu nu este slava lui Dumnezeu prin vindecare ci slăvirea lui Dumnezeu indiferent de circumstanțe. Dumnezeu trebuie slăvit oricum. A-mi impune tiparul: Dumnezeu primește slavă dacă sunt vindecări (altfel nu prea) se găsește doar în broșuri carismatice, nu în Noul Testament.

3. O concepție sănătoasă despre conținutul și rolul Scripturii

Sfânta Scriptură nu este un manual de vindecare așa cum încearcă să ne dea senzația unii mari „apostoli”. Biblia are un cu totul alt rol. Focalizarea rugăciunii este în altă direcție. Așadar, a o perverti în așa măsură încât o mișcare/biserică/lucrare devine obsedată de vindecări înseamnă depărtare de tiparul biblic, ieșirea in decor și deformarea spirituală.

15 februarie 2014

Anunțuri

2 gânduri despre “Carismaticii, cesaționiștii, continuaționiștii și vindecarea

  1. Un subiect foarte explicit si prea putin se doreste sa fie inteles mai ales de unii lideri care azi au ajuns la putere si prin cele mentionate doresc sa-i induca in eroare pe cei din jur dupa cum se intimpla si pe timpul Domnului Isus .Si El mereu dorea sa explice aceste lucruri ucenicilor si multimilor ,dar vedem ca au trecut ,sute si sute de ani si putini inteleg mesajul.Azi cei mai multi induc in eroare prin mesajul Scripturii pe membrii ,fiindca au ajuns sa-si obtina confortul si satisface dorintele firesti dupa cum usor putem sa le percepem cu ochiul liber,ori prin reclama virtuala si realizarile la care ajung .Trebuie doar sa stim sa accesam si sa putem face deosebirea intre scopul lor transmis si mesajul Scripturii.Iar apostolul Pavel chiar pe Timotei il invata si ii scrie ;”..1. Te rog fierbinte, inaintea lui Dumnezeu si inaintea lui Hristos Isus, care are sa judece viii si mortii, si pentru aratarea si Imparatia Sa:
    2. propovaduieste Cuvantul, staruie asupra lui la timp si nelatimp, mustra, cearta, indeamna cu toata blandetea si invatatura.
    3. Caci va veni vremea cand oamenii nu vor putea sa sufere invatatura sanatoasa; ci ii vor gadila urechile sa auda lucruri placute si isi vor da invatatori dupa poftele lor.
    4. Isi vor intoarce urechea de la adevar si se vor indrepta spre istorisiri inchipuite.
    5. Dar tu fii treaz in toate lucrurile, rabda suferintele, fa lucrul unui evanghelist si implineste-ti bine slujba….”Oare azi cati sint sinceri si doresc sa-si faca „slujba”? Si sa nu devieze de la mesajul Scripturii?

    Apreciază

  2. Andrei, să înțeleg că tu ești pentru vindecare dar, nu pentru cea absolută cum că în orice moment ai putea să te rogi pentru persoane și ele trebuie să fie vindecate. Amin frate! Așa cred și eu, și ultimul pasaj din articol chiar a sunat plăcut. Recent am ascultat un frate care a zis în felul următor: ”Dumnezeu nu vrea să te duci să definești biserica în funcție de miracole. Isus nu dorea să fie cunoscut ca un alt făcător de miracole! Dacă era cunoscut ca un astfel de om, era respins!”, făcând referire la pasajul din Marcu 1:39-45.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s