Cum ajung copiii de pocăiți destrăbălați

În acest scurt articol voi elucida, pe baza textului din Efeseni 4.17-19, care este motivul pentru care copiii de pocăiți ajung destrăbălați.

Iată, dar, ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiţi cum trăiesc păgânii în deşertăciunea gândurilor lor, având mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor. Ei şi-au pierdut orice pic de simţire, s-au dedat la desfrânare şi săvârşesc cu lăcomie orice fel de necurăţie.

Premisa de la care pornesc nu este neapărat una experiențială, deși este dovedit că mulți dintre copiii pocăiților plecați „în lume” au adoptat un stil de viață de o indecență exagerată, ci este una teologică și textuală. Deodată ce Duhul Sfânt îndeamnă adunarea locală din Efes „să nu mai umblați cum umblă națiunile” înseamnă că există pericolul ca unii dintre ei s-o fi luat în acea direcție. Desigur că nu susțin ideea că un copil născut din nou va face aceste lucruri însă cred că unii din mediul creștinesc pot și ajung să trăiască în acest fel.

Pentru o înțelegere ușoară a acestui pasaj și a modului în care eu am interpretat acest text vă propun să gândiți acest pasaj ca și cum ar fi un sendviș. Partea superioară a sendvișului este versetul 17b iar partea inferioară este versetul 19. Aceste două părți formează două efecte sau rezultate ale unei stări care este simbolizată prin miezul sandvișului descris în versetul 18. Voi începe cu versetul 18 care descrie miezul problemei.

Faza 1– împietrire, îndobitocire, înstrăinare

Este știut că păcatul nu biruiește deodată ci că se așează în inima omului în mod treptat. Faptul că intră treptat arată spre instaurarea „pe nesimțite”. Așa ajungi să te trezești că dracul e în casa ta de multă vreme iar tu nu ai știut. În această prima fază a nenorocirii există trei părți principale. Ele trebuie înțelese și evitate cu toată puterea deoarece aici e startul destrăbălării oricărui om.

1. împietrirea inimii reprezintă o malformație morală a inimii omului. Împietrirea înseamnă transformarea inimii omului prin păcat. În Evrei apostolul spunea că împietrirea vine „prin înșelăciunea păcatului.” Așadar, tânărul își malformează starea spirituală prin faptul că cochetează cu păcatul și cu pofta. Este ademenit, momit, rătăcit și înșelat. Este victimă păcatului. Ajunge dependent de propriile pofte. De obicei începe cu păcate ascunse, cu dependențe care nu sunt ușor de depistat.

În Evrei împietrirea vine prin refuzul chemării la pocăință. Pe de altă parte împietrirea este îndepărtată sau evitată cât timp există o îndemnare reciprocă zilnică spre pocăință. Omul care însă refuză constant  și/sau definitiv aceste îndemnuri se împietrește moral. Termenul „împietrire” de aici însă apare doar în Marcu 3.5 și Romani 11.25 și poate fi portretizat printr-un os rupt care se îngroașă, pietrifică și împietrește în zona ruptă. Ideea transmisă este aceea de insensibilitate, obtuzitate a discernământului mental, moartea sau paralizia facultății perceptive.

2. îndobitocirea minții. Numesc această parte îndobitocire deoarece omul ajunge să reacționeze în această fază ca un dobitoc. Își închide mintea și refuză să primească orice fel de explicații, mustrări, îndemnuri legate de starea lui. Ajunge în starea pe care apostolul o numește „neștiință” (Fapte 3.17; 17.30; 1 Petru 1.14). Este o neștiință vinovată, acceptată, dorită și creată. Păcatul face acum echipă cu ignoranța. Omul nu ar putea trăi în păcatele sale decât dacă se hrănește cu ignoranță. Este de remarcat că ignoranța lui deși este voită este crezută de cel care o deține; el este convins 100% că are dreptate și că face bine. De obicei tânărul se separă de biserică și de influența binefăcătoare a Duhului Sfânt prin Evanghelie și Biserică.

Bineînțeles că acest om nu se consideră ignorant și neștiutor. El nu crede că e prost ci că teoriile și justificările lui sunt foarte inteligente și e foarte probabil să aibă aprobarea vreunui „grup de cercetători” însă este ignorant cu privire la realitatea lui Dumnezeu care definește în final ce este real și pentru noi. El își poate da impresia lui însuși că este liber să-și trăiască viața și că cei care nu fac ca el sunt îndobitociți și învechiți în timp ce nu-și dă seama că este manipulat de propria inimă distrusă spiritual și moral.

3. înstrăinarea de viața lui Dumnezeu. Această înstrăinare urmează neștiinței și împietririi și este o deformare spirituală. Există un sens în care oamenii au parte într-un mod extern de viața lui Dumnezeu prin faptul că sunt expuși Evangheliei și influențelor ei care limitează păcatul, promovează un stil de viață moral, pașnic și natural. Odată ce omul se aruncă în păcat și refuză informația adevărului lui Dumnezeu se separă de această „viață” a lui Dumnezeu. Respingând metodele lui Dumnezeu de lucru ajunge separat de „viața lui Dumnezeu.”

Înainte era mort însă acum este cât se poate de mort și scos din calea metodei prin care putea primi viața. Este plecat la liceu sau facultate și probabil crede că abia acum gustă din viață – când nu mai e obligat să citească Biblia, să se roage, să cânte la cor sau cu tinerii sau să meargă la biserică. Viața lui Dumnezeu era pentru el o povară care apăsa atât de greu pe umerii lui. Acum se crede viu.

Faza 2  – înfumurare și întunecime

Îndemnul de a nu „umbla în deșertăciunea minții” înseamnă că trăirea are în primul rând de-a face cu ceea ce gândești deoarece ceea ce faci se datorează în mod primar gândurilor tale. Problema desfrânatului este una de gândire, de raționare, de mentalitate.

1. „umblă în deșertăciunea minții lor.” Renunțând la adevăr omul are nevoie de altceva cu care să-și umple mintea iar singurul lucru care a rămas când ai respins adevărul este deșertăciunea. Acestea sunt filozofii pline de vanitate, goliciune, pretenții fără realitate, instabilitate, falsitate cu care oamenii își umplu capetele. Această depravare deșartă a minții are însă urme de aroganță și înfumurare. Are pretenții înalte dar în realitate sunt goale și fără țel.

Diavolul prin lume, prieteni, profesori, oameni de știință etc se va grăbi să-ți îndoape mintea cu teorii pline de speranță, de aparentă valoare, cu pretenții inimaginabile dar care sunt în realitate goale și fără nici un fel de sens. Important însă pentru vrăjmaș este că ți-a prins mintea în menghina lui și ți-o prelucrează după voia lui necurată.

2. „întunecați în înțelegere”. Termenul înseamnă a fi acoperit cu întuneric iar în acest loc se referă la întuneric moral și spiritual. Deodată ce omul acceptă falsități în mintea lui și filozofii sau perspective de viață nebiblice este destituit în mod inevitabil de orice lumină spirituală și morală. Din acest punct a trăi într-un mod destrăbălat nu mai există decât un singur pas. Drumul se poate considera deja parcurs. El crede deja minciuni, a respins adevărul și mintea îi este murdară, depravată și imorală.

Faza 3 – nesimțit, neînfrânat și necurat

În această secțiune apostolul ne arată cum de la împietrire la ignoranță la separare de Dumnezeu se trece la înfumurare și întuneric după care urmează o viață practică de mizerie, pofte, și păcat.

1. În această fază apostolul trece de la mentalitate la simțăminte arătând că întreaga personalitate a omului este afectată de destrăbălare și păcat. Acest om „a pierdut orice simțire”. Este insensibil și de aceea poate să comită acte mizerabile fără mustrări de conștiință. Este vorba despre o atrofiere completă a sensibilității spirituale și morale.

Cu siguranță el își percepe sentimentele și emoțiile ca fiind mai active ca oricând. De fapt sunt poftele și păcatele de care este robit și prin care se distruge moral și spiritual. Are emoțiile cărnii dar a pierdut emoțiile, chiar superficiale, ale Duhului, emoțiile spirituale și morale.  Există un schimb periculos de sentimente care a avut loc în ființa lui și care îl capacitează să săvârșească nelegiuirea.

2. Odată ce simțirile s-au pierdut acest om „s-a dedat la destrăbălare.” Termenul se referă la păcate de natură sexuală (Rom. 13.13; 2 Cor. 12.21; Gal. 5.19; 1 Petru 4.3). Acesta este un om cu un comportament șocant pentru decența publică și care respinge limitele implicându-se în imoralitate. Nu este o alunecare în destrăbălare ci o dedicare în destrăbălare. Aici avem de-a face cu un avânt inimaginabil către tot ce este mizerabil și stricat. Acest om nu mai vede pericolul moral, fizic, spiritual și natural (până la urma urmei) din destrăbălare. Este nesimțitor și de aceea merge înainte.

Probabil că în relațiile sale destrăbălate va numi aceste trăiri „dragoste”  însă destrăbălarea este destrăbălare indiferent de numele pe care îl poartă. El crede că acesta este sensul și scopul vieții, că pentru asta se merită să trăiești – pentru destrăbălare.

3. În final apostolul îi descrie trăirea: „s-a dedat la destrăbălare ca să lucreze cu lăcomie orice necurăție.” Acesta este omul căruia nu îi pasă cât de imoral și stricat este ba chiar are poftă pentru orice fel de lucru care este necurat în sine.  Este lacom, nu are stare, nu se poate opri și caută mereu să se implice în necurății. Termenul „necurăție” în Romani face referire la relații între aceleași sexe (1.24) dar este și un termen general folosit pentru păcate grosolane și scandaloase de natură sexuală (Gal. 5.19; 2 Cor. 12.21; Col 3.5).

Nu știu cum își va numi necurăția și este foarte probabil să riposteze dur dacă cineva i-ar considera viața ca fiind necurată. El este însă pe zi ce trece, pe an ce trece, tot mai murdar și mai murdar. Probabil că într-un viitor îndepărtat va avea parte de scântei morale și spirituale care îl vor face să simtă groapa în care s-a afundat. Pentru mulți este însă prea târziu nu pentru că Dumnezeu nu i-ar primi ci pentru că ei nu își mai oferă o altă șansă.

20 februarie 2014

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s