De ce te-a ales Dumnezeu?

NPG D29750; Isaac Ambrose after Unknown artistÎnţelegeţi faptul că ştiinţa mai dinainte Îi este atribuită lui Dumnezeu în ceea ce priveşte creatura, în sensul strict al cuvântului; dar în ceea ce-L priveşte pe Dumnezeu, nimic nu este trecut şi nimic nu este viitor; pentru El, toate lucrurile trecute şi toate lucrurile viitoare sunt prezente şi de aceea, în sensul acesta, nu se poaet spune că El cunoaşte ceva dinainte.

Acum, în ceea ce ne priveşte pe noi, în Scriptură se spune că Domnul cunoate mai dinainte lucruri sau persoane în două feluri:

1. În general, printr-o cunoaştere generală, despre care David spune: Psalmii 139:16 „Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.”

2. În special, printr-o cunoaştere mai dinainte specială, care este o cunoaştere cu dragoste şi acceptare. este exact acelaşi lucru pe care cu greu îl înţelegem şi pe care îl numim alegere: Romani 9:13 „după cum este scris: „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât.”” 2 Timotei 2:19 „Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui”; şi: „Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege!”” Romani 11:2 „Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său pe care l-a cunoscut mai dinainte. ”

Mai întâi a cunoscut mai dinainte, apoi a predestinat; mai întâi a iubit, apoi a ales, mai întâi El i-a îmbrăţişat ca pe ai Săi în braţele dragoste Sale veşnice, şi apoi, din dragostea Lui veşnică, El i-a pus deoparte pentru viaţă şi pentru mântuire

Argumente împotriva preştiinţei bazate pe credinţa, pocăinţa sau stăruinţa noastră:

1. Dacă aceasat a fost preştiinţa la care se referea Pavel, atunci de ce a spus că „pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său” (Romani 8.29); dacă Dumnezeu i-a cunoscut mai dinainte asemenea Fiului Său, atunci de ce i-a predestinat să fie făcuţi asemenea Lui? Şi dacă aceasta a fost preştiinţa la care s-a referit Petru, atunci de ce a spsu că ei au fost aleşi „după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl spre ascultare” (1 Petru 1.2). Dacă Dumnezeu i-a cunoscut mai dinainte ascultători, atunci cum i-a cunoscut mai dinainte spre ascultare?

2. Alegerea pe baza credinţei prevăzute Îl face pe Dumnezeu să iasă din Sine, căutând un lucru sau altul în creatură şi, în funcţie de aceasta, voia Sa Se poate hotărî să aleagă. Acum, aceasta este împotriva atotsuficienţei lui Dumnezeu, ca şi cum El ar trebui să capete cunoştinţă din lucrurile pe care le cunoaştem noi şi ca şi cum EL trebuie să fie îndatorat unui lucru din noi înainte ca lucrarea alegerii noastre să poat fi hotărâtă.

3. Îl face pe Dumnezeu să ne aleagă pentru că noi L-am ales şi să ne iubească pentru că noi L-am iubit mai întâi. Iar aceasta este contrar Scripturii: 1 Ioan 4:10 „Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.”

4. Alegerea pe baza redinţei prevăzute nu este potrivită cu libertatea voii lui Dumnezeu în Sine Însuşi, căci Dumnezeu ne spne clar: Romani 9:15 „„Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă; şi Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur.”” A fi îndurător este o înclinaţie a minţii şi a voinţei de a face un bine de seamă fără a avea vreun motiv sau vreo obligaţie din exterior de a face aceasat, mai ales din partea persoanelor cărora li se face acest bine sau spre care este intenţionat acest bine.

5. Alegerea pe baza credinţei prevăzute este acelaşi lucru cu a spune: noi suntem hotărâţi pentru viaţa veşnică deoarece credem, însă Scriptura spune contrariul: Fapte 13.48 „Şi toţi cei ce erau rânduiţi să capete viaţa veşnică au crezut.”

6. O cauză primară şi veşnică nu poate depinde de aceleaşi efecte temporale care sunt cauzate de acasta. Acum, alegerea este cauza primă şi veşnică din care au provenit credinţa, pocăinţa şi stăruinţa noastră şi, prin urmare, credinţa, pocăinţa şi stăruinţa nu pot fi închipuite ca fiind cauze, condiţii sau motive precedente alegerii divine.

7. Alegerea pe baza credinţei prevăzute aduce cu sine multe absurdităţi:

a. Înseamnă a alege oammeni care nu sunt socotiţi într-o stare de nevinovţie, nici într-una de mizerie, ci într-o stare de har, contrar propriilor lor credinţei;

b. Nu înseamnă a aduce credinţa, sfinţenia şi stăruinţa din beneficiul plin de har al alegerii, ci a aduce alegerea dina ctele prevăzute de credinţă, ascultare şi stăruinţă total contrar Scripturilor: Efeseni 1:4 „În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui,”;

c. Este ca şi cum ai spune că alegerea şi predestinarea nu oferă nimănui nici un ajutor pe calea către mântuirea veşnică, căci cum poate fi predestinarea mijlocul care să ne conducă infailibil pe calea vieţii veşnice, când ea nu este atât de mult luată în considerare până când un om nu-şi sfârşeşte alergarea (cel puţin, în ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu), în credinţă şi evlavie şi nu ajunge la porţile cerului. O asemenea predestinare este greşită numită astfel şi ar fi putut fi numită mai corect şi mai adevărat postdestinare.

Isaac Ambrose, Privind Ţintă la Isus, p. 76-79

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s