Pneumatologie puritană (1)

Isaac Ambrose vorbeşte despre „venirea Duhului Sfânt” din câte înţeleg eu din context peste NPG D29750; Isaac Ambrose after Unknown artistcei care sunt creştini. O face în contextul discuţiei despre „persoanele cărora le-a fost trimis Duhul Sfânt” la Cincizecime. El prezintă două condiţii necesare venirii Duhului Sfânt:

AŞTEPTAREA

Fără îndoială că aşteptarea este o îndatorire creştină, „căci este o proorocie a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire şi nu va minţi; dacă zăboveşte, aşteapt-o, căci vea veni şi se va împlini negreşit” (Habacuc 2.3). Bine ar fi să-L aşteptăm şi să-L aşteptăm. Să ne gândim la cât de mult ne-au aşteptat Dumnezeu şi Hristos pe noi şi convertirea noastră şi, mai ales, să ne gândim că Mângâietorul va veni, şi când va veni, „va rămâne cu noi în veac” (Ioan 14.16).

UNITATEA

Poate Duhul unităţii să vină sau să rămână în altă parte decât acolo unde este unitate de duh? Cu adevărat, nu există şi nu poate exista o stare mai crespunzătoare şi mai specifică, mai reală şi mai sigură care să  ne facă potriviţi pentru venirea Duhului ca acea calitate din noi care este cea mai apropiată de natura şi esenţa Lui, şi anume: unitatea, dragostea şi armonia. Ne mai mirăm că Duhul abia mai suflă printre noi? Vai! Nu suntem într-un gând – ne lipseşte chiar prima condiţie care să ne facă potriviţi pentru venirea Duhului Sfânt peste noi.

Isaac Ambrose, Privind ţintă la Isus, p.735 şi 736

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s