Pneumatologie puritană (3)

Venirea Duhului Sfânt prin acele limbi de foc peste fiecare dintre cei prezenți are o NPG D29750; Isaac Ambrose after Unknown artistsemnificație deosebită pentru puritanul Isaac Ambrose. Cu siguranță orice slujitor are de învățat ceva esențial pentru slujirea lui din următoarea explicație. Dacă vorbim despre Duhul Sfânt doar ca despre Cel care a venit peste apostoli suntem cei mai nenorociți. Duhul Sfânt chiar după ce botează își continuă activitatea cu o intensitate și în grade diferite:

Lumea era atât de înghițită de ignoranță și eroare încât buzele apostolilor aveau nevoie să fie atinse de cărbunele de pe altar. Limbile de carne sau vorbele în vânt nu ar fi slujit la nimic, așa că în aceste limbi trebuia turnat foc, și în cuvintele pe care le rosteau ei trebuia turnat Duhul vieții.

Oh, dacă am avea aceste limbi de foc noi, slujitorii! Oh, de-ar pune Duhul cărbunii Lui aprinși de vorbirea noastră! Oh, de-ar fi predicile noastre niște predici care să încălzească! Oare nu trebuie să ne temem că Duhul a plecat, dacă oamenii sunt morți, iar noi suntem căldicei în slujirea noastră? Despre Luther se spne că a zis următoarele cuvinte când a auzit cineva predicând cu sfială: „Rece, rece! E o predicare rece, nu are niciun fel de căldură care să poată fi căpătată”. Oh, Când Duhul vine, El vine cu o limbă de foc; în loc de cuvinte; noi vom transmite scântei de foc către inimile ascultătorilor.

Știu că se pune întrebarea dacă Duhul Sfânt poate fi pierdut. Cu siguranță că aleșii Lui nu Îl pierd niciodată în totalitate dar îndrăznesc să spun că în privința multor daruri, El poate fi pierdut chiar și de cei aleși.

Concluzii: (1) puritanii credeau că botezul cu Duhul Sfânt dă putere și eficiență predicării Evangheliei – o umplere diferită de „umplerea pentru sfințenie”; asta înseamnă că simpla rostire a adevărului nu produce mântuire în ascultători pentru că simpla rostire a adevărului nu înseamnă că Duhul Sfânt însoțește acea predicare (așa cum crede John MacArthur, spre exemplu); (2) puritanii credeau că această putere venită prin botezul cu Duhul Sfânt poate fi pierdută și, aș completa eu, poate fi recâștigată într-o nouă experiență de umplere cu Duhul; (3) puritanii puneau lipsa eficienței predicării, a oamenilor mântuiți și a unei slujiri călduțe pe seama plecării Duhului Sfânt din adunări.

Isaac Ambrose, Privind țintă la Isus, p.740, 741

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s